Eu și prietenul meu ne am despărțit! După aproape doi ani de relație cu bune și cu rele in care amandoi am făcut greșeli și amandoi am făcut lucruri bune un ot celălalt, mi-a spus intr o seara ca se simte nefericit și ca vrea sa ia o pauza, Ba mai mult, mi-a zis ca a aparut o ea și ca se gândește mereu la ea, și va fi incorect pe tru mine sa stau cu el știind ca el se gândește la alta. Am fost devastată la gândul asta, dar am ajuns la concluzia ca este mai bine sa luam o pauza. ( stam in aceeasi casa deși suntem despărțiți) in pauza asta, fiecare are voie sa facă ce dorește, dacă intr-un final ni se va face dor unul de celălat și vom vrea sa reluam, vom mai da o șansa, dacă nu, nu! ( Menționez, ca pana acum a fost extrem de sincer cu mine, a suferit odată cu mine și mi-a promis ca nu ma va face sa sufăr indiferent de ceea ce se ca inampla) Ideea e ca eu am realizat multe lucruri acum și cu cât încerc mai mult sa l readuc lângă mine parca mai mult se depărtează! (Mi a mărturisit intr-un final ca ea a fost doar de moment si sa nu mi mai fac rau gândindu ma ca el e cu ea) M a rugat sa nu mai plâng in fata lui deoarece este vulnerabil și nu și mai poate da seama ce își dorește. Credeți ca ar mai fi vreo șansa? Voi băieți, dacă ați face una Ca asta, și prietena voastră de zbate sa va readucă inapoi cum ați reacționa? Sau cum ar trebui sa decurgă lucrurile pentru a se clarifica și ce ar trebui sa va facă sa mai dați o șansa relației.(Mai devreme am vorbit la telefon și mi-a spus ca dacă mai vreau o șansa sa nu ma mai comport ca un copil, sa nu mai plâng la telefon ca nu se va schimba nimic, sa ma maturizez și sa ma întăresc pentru orice, ca și lui ii este frica de ce va urma, și sa nu l mai sun, sa l las sa rămână singur cu gândurile lui) Mi-e atat de greu...

Buna,

Inainte de toate, nu ma dau tare cu nimic, ci doar iti vorbesc din experienta mea. Am stat 5 ani de zile cu un baiat. M-am mintit singura ca o sa se rezolve problemele mereu. dar niciodata nu s-au rezolvat. Am fost genul de persoana care mereu am incercat sa-l fac fericit si sa nu-i lipseasca nimic, zi de zi cand intra in casa era spalat, mancat, aranjat si peste tot il lauda lumea ca ce prietena buna are. Nu a fost de-ajuns. Si nu va fi niciodata. Daca un barbat vrea sa ramana, o face. E singurul lucru pe care trebuie sa-l stii. Ca el in accest moment nu pleaca sau nu-ti spune sa pleci, e din cauza ca nu stie daca vrea asta sigur. Am incercat n-spe mii de discutii d-astea, bine, eu eram ignorata la propriu si la figurat, vorbeam doar de casa, de pupat pe pupam cand plecam si cand veneam acasa. Ma simteam singura si nefericita.Si am stat asa, da, recunosc! Am stat, am suportat, am inghitit din dragoste. De dragul a cate lucururi am facut impreuna, de drag ca aveam un camin construit de amandoi, pana n-am mai suportat suferinta( pentru ca, ajunsesem sa stam in acceasi casa dar sa nu mai avem nici un contact, doar vorbeam cateodata, exact ca tine, si cu toate asta eu inca speram ca ii vine mintea la cap si ne impacam). In cele din urma am plecat si doar atunci l-am invatat o lectie, am plecat de doua ori, o data cand am si revenit inapoi, toata situatia roz fiind 2-3 luni, apoi din nou accelasi tratament. A doua oara am plecat si nu m-am mai intors.

Ca sfat, eu ti-as sugera sa nu stai cu el in casa. Daca vrei sa-i arati cum e fara tine, pleaca, macar peaca mai des de acasa, ignora-l, nu sta sa te plangi. El cand ti-a spus ca e atras de alta, e clar. Tu nu ai cu ce sa-l aduci inapoi, decat aratandu-i ca nu mai esti legata de el, ca esti frumoasa, plina de incredere si ca nu mai stai la mana lui. Nu mai plange la telefon, pentru ca atunci cand plangi ii arati cat de slaba esti si faptul ca tu l-ai primi inapoi indiferent de orice. Poti incepe sa tratezi situatia cu maturitate si sa pleci, poti sa te opresti din plans si sa mai discuti ( again, fara urlete si zgarieturi pe fata) daca mai are rost sa incercati, daca nu, nu. Cel mai probabil daca pleci o sa se intoarca plangand la tine. Cel mai probabil tu-l vei ierta, iar in maxim un an, te vei intoarce iar in situatia asta.

Iti urez totusi succes, si lasa drama! Din experienta iti spun. Nu o sa-l aduci cu nimic inapoi. CI doar o sa stie ca tu esti aia buna, acolo, pentru el, mereu. Ii vei hrani orgoliul. Te-ai gandit vreodata, ca poate nu vrea sa va piarda pe amandoua, te tine pur si simplu pentru comfort pshic, sa stie ca are in ce brate sa aterizeze daca se loveste si cade?

Buna,
Chiar trebuie sa te comporti ca o pustoaica de 14 ani si sa nu intelegi ca nu mai merge?
Uneori unele ralatii chiar nu merg pentru ca partenerii nu se potrivesc,e frumos la inceput pana se cunosc.
Sa nu mai zic si de monotonie care poate oricand sa apara.
Unele fete(chiar daca nu recunosc) plang sa impresioneze si probabil nopatea se roaga ca unii sa fie mai sensibili si sa puna botul.
Nu i-ai oferit ce a vrut,probabil nici nu a fost comunicare intre voi.
Eu daca as face asta,nu ar mai fi cale de intorcere.
Atat femeile cat si barbatii o fac pentru ca in relatia clasica(sa nu-i zic toxica) pe care o au, nu se simt fericiti si impliniti pe plan sentimental.
Ceva la determinat sa ia decizia asta asta, descopera acel ceva si remediaza, sau ia-o ca o lectie pe viitor.
Ti-e greu, ce drama...
Partea buna e ca e ceva trecator!

Am citit ambele intrebari si in plus inca vreo 2-3 cele in care ai precizat ca ti-ai inceput viata sexuala. Din cele citite mi-am dat seama ca nu prea v-ati potrivit d.p.d.v sexual chiar de la inceput. Probabil ca lipsa evidenta a placerii si a satisfactiei sexuale oferite de actul sexual in sine (care nu stiu daca a aparut pe parcursul celor 2 ani) sa-l fi afecta in timp si pe el si acesta sa fie motivul detasarii lui de tine. Poate ca s-a simtit vinovat senzatie care s-a acumulat, a crescut, si l-a afectat in sensul ca nu este in stare sa te satisfaca si sa-ti ofere placerea orgasmului. Ori nu a gasit/obtinut exact ceea ce a cautat si sperat sa gaseasaca in relatia dintre voi. Despartirea poate fi urmarea a mai multi factori care s-au acumulat : rutina, obsnuinta, micile neintelegeri si dorinta oarecum fireasca a barbatilor de a a evada si de a experimenta aventuri inedite.

Mai ai o sansa, tu il vrei, problema e la el, da-i spatiu, si fizic vorbind, muta-te in alt pare. E clar ca pe de-o parte inca ii pasa de tine, dar e confuz. Si da, e normal ca atunci cand te apropri fortat sa fii respinsa da-i spatiu repet, si cu timpul lucruriile se vor clarifica, dar tu trebuie sa fii pregatita pentru orice deznodamant, pastreaza-ti speranta, dar nu te iluziona, in final de el depinde daca te vrea sau nu, iar tu nu ii poti influenta aceasta decizie, lasa-l sa-si puna mintea in ordine.

Femeie, nu mai aveţi ce şansă să daţi relaţiei. Dacă stai la el in casă, fă-ţi repede bagajul şi tai-o că probabil lui îi e ruşine să te dea afară. E îndrăgostit de altă femeie şi ţi-a spus-o. Ce vrei mai mult să auzi? Vrei să înceapă să te umilească să intelegi ideea?

"M a rugat sa nu mai plâng in fata lui deoarece este vulnerabil" Pus$y (el, nu tu ). Oricum "Voi băieți, dacă ați face una Ca asta, și prietena voastră de zbate sa va readucă inapoi cum ați reacționa?" Sa fiu sincer, daca m/ar plictisi atat de mult incat sa "luam o pauza" si sa caut ceva mai bun in alta parte e clar ca ceva nu mai merge asa ca se poate zbate ea cat vrea. Ce a fost nu mai este. S/a dus. Parerea mea, evident. Ce stiu restul.

N-are sens sa te mai "zbati", e clar ca el nu mai vrea o relatie cu tine.Chiar esti atat de disperata incat sa plangi la telefon?

Stai, ce? )))) Tu nu esti cu toate acasa.
Eu vad ca tie-ti place mult drama... Sa te lupti si sa te zbati pentru un ca-ca ma-ca, sa bocesti si sa fii carpa. Nici tu, nici ala n-aveti nimic in cap, tocmai de aceea nu-ti voi mai raspunde la intrebarile din categoria asta! Nu ca as fi zis pana acum ceva important.