Buna seara, sunt impreuna cu o femeie de 30+ ani ce are un baietel de 2 ani.
Sunt cu ea de aproximativ 4 luni dar tin sa mentionez ca am avut o relatie foarte intensa, chiar daca nu e un timp prea mare impreuna.
Bun, acum 3 saptamani mi-a cerut pauza 2 saptamani, pe motiv ca m-am imbatat eu intr-o seara si am flirtat in gluma cu o colega de-a ei.Suparare mare si mi-a zis sa ca nu mai poate continua asa,au urmat certuri si tot felul, plansete si exact ce se intampla in momentele alea.
Am cazut de comun acord ca o pauza o sa ne ajute, plangea si mi-a spus ca nu o sa mai fie mai mult decat prietenie nici dupa ce se intoarce.Si am lasat-o sa se calmeze in tot timpul ala am murit efectiv de dorul ei si cu greu m-am abtinut sa nu o deranjez,am avut incredere in ea ca n-o sa faca nimic,e o femeie al naibii de cuminte si cu bun simt si pentru baietel si-ar da si viata,si eu as face la fel sa fiu sincer.
A revenit,eu nu am putut sa imi ascund sentimentele,si se vedea in ochii ei chiar daca nu a spus nimic,ca si ea simte la fel m-a rugat sa nu mai spun nimic de sentimente ca ii afecteaza copilul pentru ca se enerveaza,nu se poate concentra nici la munca si nici la baiat si il repede(nu e cea mai bogata femeie si e greu singura cu un copil),nu am reusit sa fac asta, am tot stresat-o si in seara asta i-am spus te rog, ia o noua pauza si stai cu baietelul doar voi doi si bucurati-va de timpul impreuna.Mentionez ca in urma pauzei precedente ea nu era in tara,si implicit departe de baiat si va dati seama de dorul de mama si tot felul.I-am spus:stii ce greu moare o iubire,iar ea spus ca stie prea bine treaba asta.
Imi e dor de ea de mor, o am doar pe ea in gand, plang dupa ea....frate e nasol rau de tot ce simt eu acum, sunt sigur ca simte la fel am vazut in ochii ei si in felul cum vorbeste...e asemenea unui caine batut caruia ii intinzi o mana si e speriat si te musca nestiind ce sa faca. Fata asta a trait multe drame inainte, fostul sot a fost cat pe ce sa o omoare de 2 ori,inteleg ce simte si de ce se comporta asa.Ii e frica,e un amalgam de sentimente in inima si sufletul ei.
Stie ca o iubesc, ma raneste cu cuvintele ei si ea spune ca si eu(imi pierd rabdarea repede)de asta i-am si oferit o noua sansa.
M-a asigurat ca nu vrea pe altcineva, vrea doar timp sa stea cu baietelul ei...si am fost de acord.
Nu e o panarama, inainte sa fie cu mine se despartise de tatal copilului de 2 ani timp in care nu a mai fost cu nimeni si felul cum ne-am indragostit a fost asa frumos si magic, efectiv am inceput sa vorbim si ne-am indragostit instantaneu...

Va rog, un sfat...imi pierd mintile aici, nici nu stiu de ce scriu aici ca urasc sa stie cineva prin ce trec...dar simt ca nu mai pot uneori.
Multumesc enorm ca aveti timp sa imi cititi drama asta.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook