Buna seara,TPU! Sunt fata, am 22 de ani, iar prietenul meu 25.
Avem o relatie de 1 an jumatate,iar eu in timpul relatiei nu am nimic ce sa-mi reprosez in sensul ca am dat tot ceea ce am avut mai bun. Sunt genul de om care isi da sufletul pe tava,iubeste cu patos,pune iubirea pe primul loc. Ba chiar,l-am pus pe el inaintea mea mereu. Mereu daca aveam o prioritate si avea el nevoie de ceva,puneam prioritatea aceea la coada (indiferent daca era vorba de familie,de munca etc).
Si cu toate acestea,am primit numai indiferenta si vorbe urate. Numai critici ca sunt o femeie proasta,ca fostele lui erau mai destepte,nu se comparau cu mine.
Intr-un fel are dreptate,fostele lui nu erau asa proaste ca mine. Nu-l puneau pe el pe primul loc niciodata,isi puneau prioritatile.
Am ajuns foarte rau din cauza asta,nu stiu cum a avut sufletul sa zica si sa creada in tot timpul asta asa ceva, din moment ce eu am pus totul pe tava ca sa zic asa
Chiar asa proasta sunt? Cum ar trebui sa ma comport? De ce nu apreciaza baietii aceste lucruri?

Ne alegem partenerii care să ne facă să trăim stările, emoțiile pe care le-am trăit în copilărie. Căutăm să fim în același mediu emoțional. Căutăm să avem parteneri asemănători cu cei ce ne-au fost modele in copilărie (părinții). O persoană care nu are liniște în copilărie vrea ca partenerul să nu fie liniștit și să o provoace, să o stârnească.

Victima se atașează emoțional (un atașament negativ) de agresor considerând că acesta o stimulează emoțional și persoanele care se comportă frumos cu ea, le consideră plictisitoare pentru că nu o stârnesc.

O persoană care nu este mulţumită de viaţa sa proiectează asupra celorlalţi nemulţumirile proprii. Impulsul de a acţiona prin critici şi reproșuri provine din însăşi faptul că dacă «atacă» pe cineva care din perspectiva lui a greşit, pentru foarte puţin timp stima lui de sine pare să fie mai ridicată.

Orice persoană cu o stimă de sine redusă, pentru a o putea compensa spre a trăi cu ea, începe să adopte atitudinea de victimă. Aceasta ajută la menţinerea unei stări de confort psihologic minimal şi explică neputinţa persoanei în cauză prin intervenţia aparentă a oricărui element extern care face ca el să nu îşi asume ceea ce trăieşte. Întotdeauna va fi cineva «de vină» şi astfel se perpetuează nevoia de victimizare şi în perioada adultă şi chiar la bătrâneţe. Aşadar, prima dată apare o stare de «neputinţă învăţată» în copilărie, apoi până la victimizarea permanentă este doar o chestiune de timp.

Agresorii fizic sau verbal sunt foste victime ale trecutului ce n-au găsit puterea necesară pentru a trece peste traumele pe care le-au trăit. Sunt blocați, emoțional, în trecut. Au complexe de inferioritate și singurul lor mod de a domina este să-și găsească victime slabe fizic și instabile emoțional pe care le supun la diferite tratamente. Victima este foarte ușor de manipulat, inducându-i ideea că este inferioară. Agresorul își face victima dependentă emoțional de el și îi creează iluzia că nu poate nimic fără el.

Este important ca tu să nu-ți atribui eticheta de victimă, pentru că, atunci te vei simți ca una. Chiar, dacă abuzurile verbale se vor termina (după ce o să te despărți de el), dacă nu faci ceva pentru tine vei rămâne victimă la nivel psihic. Un psiholog te-ar ajuta mai mult.
Sfârșitul este un nou început.

El nu este stăpânul tău. Femeia nu trebuie să fie supusă bărbatului. Atâta timp cât suntem muritori nu suntem superiori, sunt oameni care se remarcă prin reușite sau nereușite.

Iubirea nu înseamnă ca partenerul să aibă un comportament corespunzător cerințelor și nevoilor tale, iar atunci când încetează să mai fie așa cum vrei, îl părăsești, nu mai având nevoie de serviciile acestuia/ acesteia pe post de partener/ă de viață.

Iubirea este un carusel al emoțiilor, al sentimentelor și al trăirilor. Te îndrăgostești cu adevărat atunci, când ritmul bătăilor inimii tale accelerează, când ești atrasă fizic de partener, când între voi este acea chimie, acea scânteie, acea compatibilitate, acele sentimente profunde și intense.

Încearcă să nu rămâi blocată emoțional în trecut. Este alegerea ta ce faci după această relație toxică pentru sufletul tău. Încearcă să nu dezvolți gânduri negative împotriva celor ce ți-au făcut rău, fiind gândurile tale acestea se vor întoarce împotriva ta.

Nu-ți fie frică de a-ți asuma riscul de a fi fericită. S-ar putea ca după ce ieși din acea relație subconștientul tău să le atribuie fiecărui bărbat amintirile negative pe care le-ai trăit cu fostul. Scenariul pe care l-ai trăit, se va repeta doar, dacă mai găsești foste victime sau te mai întâlnești cu el. Un om nu este un obiect în mai multe exemplare. Oamenii nu au caracterul la fel.

Încearcă să-ți petreci timpul într-un mod productiv și constructiv pentru tine. Încearcă să te înconjori de oameni cu caractere frumoase. Discută cu persoane ce te-ar putea ajuta pozitiv. Fă sport, citește cărți ce te-ar putea ajuta să te dezvolți emoțional. Este foarte important să te respecți și să ai încredere în tine. Nu te subestima. Nu-ți dezvolta complexe asupra caracterului și fizicului tău. Îți poți corecta ceea ce nu-ți place la tine, dar ceea ce ne face speciali sunt defectele. Ai demnitate și nu te mai lăsa înjosită.

Trebuie să înțelegi că ești UNICĂ. Oamenii sunt diferiți. Întâi trebuie să înveți să te apreciezi și să te prețuiești. Poți încerca să-ți scrii gândurile, ideile, trăirile, sentimentele pentru a te elibera emoțional, după o perioadă de timp poți citi ceea ce ai scris pentru a observa dacă gândirea ți s-a îmbunătățit. Cea mai puternică armă este cuvântul. Gândește pozitiv. Încurajează-te mereu. Ce poate face un om poate face oricine. Fericirea este în noi.

Ceea ce trăiești este toxic.

Dacă fostele sunt mai mult decât ești tu, de ce n-au rămas cu ele?
- Pentru că el este mai puțin decât și-au dorit ele de la un bărbat.

Te pune într-o lumină inferioară pentru a-și alimenta orgoliul cu o iluzie a superiorității a ceea ce este și a ceea ce poate, raportându-se la oamenii pe care îi fac să se simtă inferiori lui.