Situatia mea pe plan familial e naspa ( pe plan social nici n are rost sa deschid subiectul). Acum ceva timp o parte din inima mea a fost franta, cand tatal meu a murit. De atunci intre mine, mama si fratele meu exista doar cearta. Eu am multe probleme medicale, o mancarime foarte acuta, si multe altele, dar mama refuza sa mearga cu mine la doctor. Cateodata nici nu zici ca sunt copilul ei... Imi pare rau ca spun asta, dar chiar e delasatoare. O iubesc si o inteleg prin ce trece, dar si noi trecem prin aceeasi chestie. Eu sunt o fire mai vulcanica si ma enervez foarte repede. Fratele meu este foarte stangaci si cand ii explic ceva, face mereu invers si eu normal ca ma enervez. Incepe sa ma injure, la 12 ani ai lui, injura foarte, foarte urat. Mai rau ca cineva care doar asa stie sa vorbeasca. Mereu, ca sa il invat minte, mai bag parola la calculator si i-o bag doar cand e cuminte, dar imi e mila de el si pana la urma i-o scot de tot. Mama, pe de alta parte, cand ma cert cu el, tot de mine se ia. Tipa la mine si ma enerveaza foarte rau cand face asa.
Va rog, niste sfaturi ceva... La psiholog parca nu as vrea sa merg inca... Va cer voua sfaturi pentru ca nu am cui. Nu pot sa spun ca nu am prieteni, dar nu sunt prieteni cu care gen pot vorbi orice.

As fi recunoscatoare pentru orice raspuns. Multumesc.

Buna, imi pare rau sa aud prin ce treci. Cel mai bine ar fi sa va adunati o data toti 3 si sa vorbesti despre cum te simti, si sa le zici ceea ce ne-ai zis si noua aici. Stiu cum este sa ai un frate mai mic care nu asculta si tot tu sa fii certat, dar incearca sa vorbesti cu mama si fratele tau si sa le explici cum te simti si spune-i de problemele tale. Daca aceasta nu vrea sa iti dea atentia necesara, mergi singura la medicul de familie si spune-i de problemele tale de sanatate si vezi ce-ti va recomanda. Daca ai psiholog la scoala si vezi ca nu se schimba nimic dupa ce vorbesti cu ei, incearca sa ii faci o vizita si sa te deschizi, si atunci ea/el va lua masuri si te va ajuta. >

Incearca sa-ti faci doar putin ''curaj'' atat incat sa-ti invingi teama de a te adresa psihologului. PSIHOLOGUL este asa numitul ''medic al sufletului'' tot el fiind si cel de care ai cea mai mare nevoie in aceste momente de cumpana din viata ta. Multa sanatate!

In general decesul unei persoane dragi da totul peste cap si cei din familie se simt bulversati si le e greu sa si continue viata ca si cum nimic nu s ar fi intamplat. Dar trebuie sa fim puternici si sa nu ne lasam prada durerii si deznadejdii de dragul celorlalti membrii ai familie care au nevoie atentia si afectiunea noastra. Pana la urma viata merge inainte cu une si cu rele.Trebuie s o intelegi si pe mama ta ca ii e greu ca a ramas dintr odata singura si a fost un soc pentru ea cum a fost si pentru voi. Se simte dezorientata si ii e greu sa infrunte problemele de una singura mai ales ca are si doi copii de intretinut. Tu fiind mai mare trebuie sa vorbesti cu ea sa i spui ca intelegi prin ce trece si ca esti acolo daca are nevoie de tine. In acelasi timp explica ca si voi suferiti si ca necesitati toata grija si afectiunea ei. Nu i face reprosuri ca nu vor duce la nimic bun, ba chiar o sa se distanteze mai mult vazand ca n are parte de intelegere. E si ea om pana la urma... Spune i c o iubesti si ai nevoie de ea. Roag o sa te duca la un medic ca sa te consulte si sa ti dea un tratament. Daca ai bunici sau alte rude mai apropiate roaga i sa te duca ei daca mama ta refuza -trebuie sa ai grija de sanatatea ta.

Buna,imi pare rau prin ce treci.La partea cu du-te la un psiholog zic pas, deoarece nu-s in masura sa decid eu asta.Stiu cum e, eu am fost demoralizat acum un an din cauza permisului, dar eu eram mai rau, nu mancam etc.Insa la tine e mai rau, tatal tau decedat, iar fratele nu zic nimic.Asa-s mamele, si eu ma cert in fiecare zi cu ea, dar nu bag de seama.Ce sa-ti zic, ai grija de tine, si fii puternica

Fratele tău înjură pentru că e la fel de distrus ca și tine pe dinăuntru și e singurul mod pe care știe să-l folosească pentru apărare. Caută să numeri până la 20 ori de câte ori vrei să-o spui ceva. Încearcă să vorbești cu el așa cum ai vrea să se poarte mama ta cu tine. Poate dacă reușești să ți-l faci prieten (sau măcar să-l apropii) vă va fi amândurora mai ușor.