Stau si ma macin in pat, de aproximativ 2 saptamani am aflat ca sunt insarcinata si le-am spus parintilor, tata era distrus, evident mama la fel dar erau pregatiti sa treaca peste daca acceptam un avort... Cand a aflat prietenul meu era 100% convins ca il vrea, ca o sa il crestem... El avand un job instabil dar bine platit in momentul de fata... Eu am scoala care imi doresc sa o continui orice ar fi. Intr-un final mama s-a impacat cu ideea, am ajuns la un compromis eu o sa imi continui scoala si timp de 6 ore sta ea cu el. Nu pot face un avort, nu pot trai cu gandul asta, stiu ca nu sunt prima care face dar nu pot, toti cunoscutii ma imping la avort, dar cum sa omor un copil din cauza ca eu si cu el am fost neatenti, e atat de greu sa lupti singura. In 2 luni fac 18 ani iar prietenul are 19. El acum nu il mai vrea si si-a refacut viata. Cate s-au intamplat in 2 saptamani...

Va multumesc pentru toate parerile! Sincera sa fiu probabil am pus intrebarea pentru ca am avut nevoie de un sprijin pentru ca mama chiar daca spune ca accepta mai imi da niste lovituri din cand in cand ca m-a lasat ca sunt un copil ca imi distrug viata ca nu o sa mai ma distrez... Lucruri marunte aruncate asa pe ici colo care ma afecteaza.Am 8 saptamani. Stiu cum se creste un copil dar nu pot sa il omor mama mea a facut 2 avorturi dupa care sufera si acum dupa 15-16 ani. Am cautat un forum cu fete care sunt in situatia mea un sprijin fete care au trecut prin ce am trecut eu si acum sunt bine dar nu am gasit. Ce imi doresc e ca cineva sa isi dea seama ca plang de 2 saptamani ca sufar si ca imi doresc doar sa imi spuna stiu ca poti, capul sus... Multumesc inca o data tuturor ca incercati sa ma ajutati cu un sfat.

Halele maica sfanta de ce nu ati folosit mama naibii prezervativul? daca parintii tai sunt de acord de ce nu mergi sa faci avort? vrei sa il cresti singura? te bazezi pe biata mama si il pui pe capul ei toata ziua, normal ca baiatul nu-l mai vrea e la varsta la care trebuie sa zboare din floare in floare nu sa creasca copii. mergi, avoreaza apoi concentreazate pe scoala sa ajungi la facultate unde te va asteota studentia, cea mai dulce perioada

In saptamani e doar un mic ovul, mergeti la medic faceti chiuretajul si ai scapat, copilul te va nenoroci pe viata, nu vei putea face scoala, parintii zic ca te vor ajuta dar vine moemtnul cand se vor satura si iti vor reprosa, sa nu mai zic ca vei nenorocii viata copilului, va avea atatea lipsurui, de aia zic fa avort

In 2 saptamani este doar un ovul nu e vb de o viata nu pierde nimic daca face avort acum

Un copil e binevenit mereu, ma bucur ca nu vrei sa faci avort pentru ca avortul e o crima si multe fete fac asta dar nu se gandesc la consecintele de dupa. Chiar daca tatal copilului nu a ramas cu tine nu e o problema, tu pentru el vei fi si mama si tata si o sa fie inconjurat de multe persoane care il vor iubii, si e bine ca parintii tai au fost intelegatori si il accepta si o sa vezi ca si cunoscutii tai il vor accepta. Continua sa lupti chiar daca e greu o sa reusesti pentru ca acum chiar daca ti-e frica esti o femeie puternica si vor trece toate foarte usor, asa ca nu te mai framanta mergi la scoala o termini apoi pana se face bebe mai mare stai cu el te va ajuta si mama ta dupa poti incepe o facultate. Ai grija de tine si felicitari

Mica si naiva esti.

Din pacate pentru tine, el este un baiat practic: si-a luat palaria si a plecat. Tu si familia ta suportati consecintele "mandriei "tale.

Unele femei care avorteaza au pe urma remuscari puternice. Bine, nu toate. Iar singurele grupuri care sustin astfel de femei sunt Pro Vita si pocaitii. Asa ca risti sa ajungi pocaita sau sa plangi la conferintele Pro Vita rugandu-te de alte tinere sa nu faca la fel ca tine.

Lasa copilul sa se nasca si cu ajutorul parintilor il vei creste cu dragoaste si iubire.

Atata timp cat tu si iubitul tau ati facut sex fara protectie stiati la ce riscuri va expuneti.
Daca parintii tai s-au obisnuit si sunt hoatarati sa te sustina, eu zic sa lasi copilul.Cel putin pana se naste.
Amorezul chiar daca nu il mai vrea il poti actiona in judecata pentru plata pensiei alimentare mai ales daca zici ca are de unde. Poate sa faca si testul ADN daca nu vrea sa il recunoasca.
Curaj, nu esti nici prima, nici ultima care are copil la aceasta varsta.

Wth, ce idiot.

Deci, 18 ani nu este o varsta chiar atat de mica la care sa faci copii.
Cunosc un cuplu care luau copilul cu ei la cursuri... unul statea cu copilul in spate de tot si celalalt lua notite...deci, nu e imposibil.
Daca ai suportul parintilor cu atat mai mult nu cred ca e bine sa avortezi.
Cat despre mirificul tata al copilului, stai linistita...il poti forta in instanta sa isi asume responsabilitatea. Eu asa as proceda.

Hai sa iti spun o poveste. Cand eram in liceu am avut o colega care a ramas insarcinata si nu stiu cum se face ca nu a aflat pana la 6 luni. Era cea mai frumoasa fata din liceu si pe cat era de frumoasa pe atat de mult chiulea si pe atat de rau invata. A nascut, fraierul a lasat-o si ea nu si-a putut lasa copilul. Ajutata de parinti si-a terminat liceul fara probleme, nu a mai chiulit de la ore si vara trecuta a terminat si facultatea...

Deci se poate! E greu, dar e ceva ce trebuie sa iti asumi, e si ''greseala ta'', dar e o greseala cu suflet si tu i-ai dat viata. Bucura-te de faptul ca in final parintii au reusit sa depaseasca socul si te sustin, lupta pentru bebele tau si fa-l sa fie mandru de tine, iubeste-l si sunt sigura ca te vei descurca pana la urma!
Iar pe idiot da-l in judecata pentru pensie alimentara. Si el a ''gresit'' si el trebuie sa plateasca!

Sanatate, sarcina usoara si multa putere!

Daca nu iti doresti un avort exista si varianta sa il dai spre adoptie,in felul asta iti poti continua viata si studiile in mod normal si nici crima nu faci,totusi daca te hotarasti sa il cresti,va trebui sa constientizezi faptul ca lucrurile se vor complica enorm si nu iti vei mai putea realiza scopul propus in viata si anume de a studia in continuare, o colega de-a ficamii din facultate maritata fiind a facut un copil si s-a retras pentru ca nu a putut continua si cu copilul si cu facultatea, la tine nici macar sustinerea tatalui nu exista, nu vad cum ai putea sa razbati, totusi varianta cea mai simpla este avortul si va trebui sa te hotarasti inainte de a implinii sarcina 3 luni ca dupa aia nici asta nu se va mai putea face

E o problema delicata ce nu stiu daca isi are solutia pe un forum. Totusi, daca esti decisa sa faci copilul, trebuie sa stii bine la ce te inhami, fiindca un bebe nu e o papusa pe care poti s-o dai inapoi. Il vei avea cu tine cel putin 18 ani. Asta e un aspect... Al doilea aspect e cel legat de educatie. Un copil, ca sa se dezvolte cum trebuie, are nevoie de o familie normala... Nu sa-l pasezi bunicilor si tu sa-ti vezi de viata ta, eventual sa uiti ca exista. Am vazut tot felul de situatii si stiu cum ajung copiii nedoriti. Multi au probleme comportamentale, sunt agresivi, fug de acasa sau devin alcoolici. Un copil educat e un inger, unul prost crescut e o pacoste, si nu exagerez cand spun asta. In afara de asta, din punctul meu de vedere ar fi bine sa te angajezi, pentru ca un bebelus are nevoie de multe lucruri si s-ar putea ca parintii tai sa nu poata sa-i ofere din salariul/pensia lor tot ce-i trebuie.

Nu fa avort, e o crima, asuma-ti greseala! O sa te bucuri de copilul acesta, daca esti calma bineinteles.

In primul rand felicitari pentru decizia de a nu face avort. Daca mama ta a facut compromisul sa stea cu bebele cat timp esti tu la scoala atunci profita la maxim de acest lucru. Tu continua-ti scoala, creste-ti copilasul, iar pe nataraul ala care te-a lasat sa ii cresti copilul, lasa-l ca nu ai nevoie de el. Roaga-te, invata din greselile pe care le-ai facut si lupta cat de tare poti pentru viata copilului tau, asa cum vrei de fapt. Ai tai or sa fie topiti cand isi vor vedea nepotelul/nepotica. Vezi daca esti la scoala cred ca poti aplica pentru indemnizatia de mama. Spor in cele bune.

Daca doresti sa pastrezi copilul e bine sa iti gasesti de munca, nubpoti sa ii pui pe ai tai sa iti plateasca facultatea si sa aiba si grija de copil. Un copil are nevoie de foarte multe, deci incepe sa castigi si lasa scoala, pentru a avea ce sa-i oferi.

Lui i-a venit mintea la cap, poate iti vine si tie si faci un avort. Nu omori pe nimeni, nu exista nici o fiinta in interiorul tau. Ai de ales intre ati distruge tie viata si viitorului tau copil si a face un avort. Nu mi se pare o decizie prea grea.

Ana pastreaza-l pe micut, orice ar fi, fiindca daca avortezi, pot aparea sanse ca altul sa nu mai poti face vreodata, au fost destule cazuri.

Daca asta s-a intamplat, acum trebuie sa iti asumi responsabilitatea.Copilul nu are nicio vina, deci e foarte bine daca nu vei face avort.Cei care te imping la avort sunt cei care nu au curajul sa isi asume responabilitatea pentru faptele lor.
Eu am avut o colega in liceu care a ramas insarcinata.Din pacate pentru ea, nu a fost totul asa roz.Parintii nu au mai primit-o acasa, prietenul a parasit-o, dar cu toate astea a pastrat copilul. Si iti spun sincer ca are un copil foarte frumos, iar experienta asta a maturizat-o, a facut-o o persoana mai puternica si mai responabila.

Acelasi lucru de fiecare data... Eu spun sa-l avortezi. Daca tu vei ajunge sa cresti copilul ala singura, imagineaza-ti putin viata ta. Cel mai probabil vei renunta la scoala si vei fi saraca, deci nu vei avea cu ce sa cresti acel copil, apoicopilul va fi nefericit pentru ca nu va avea un tata, iar sanse sa iti gasesti un alt partener cand ai o odrasla dupa tine sunt foarte mici. Daca prietenul tau era de acord sa il cresteti amandoi si asa, atunci era o treaba, dar acum chiar nu merita sa il pastrezi. De ce sa distrugi viata tuturor, viitorul tau in primul rand, viata copilului tau care va creste fara tata in al doilea rand, apoi sperantele parintilor tale, iar nenorocitului care ti-a facut asta si apoi nu si-a asumat responsabilitatea sa-i dai satisfactie? O simpla intrebare. De ce? De ce sa faci asta cand poti sa avortezi copilul, acum cat inca nu simte nimic si sa ramana toata lumea fericita? Pune in balanta lucrurile pe care le ai de castigat din copilul asta si cele pe care le ai de pierdut daca il vei creste, iar apoi ia o decizie. Eu nu am putut decat sa iti dau un sfat, ceva ce as face eu, dar hotararea iti apartine!

Uite eu iti voi spune parerea mea sincera.
Esti prea tanara pentru un copil, ai 18 ani abia, poate vrei sa faci o facultate.
Stii ce greu este pentru un copil sa traiasca fara tata? Sa nu aiba un model in viata?

Da am citit ana problema ta si nu dispera un copil e un dar de la dumnezeu nu avorta du sarcina pana la capăt. Se va găsi un băiat bun care sa te accepte cu copilul uite daca e băiat pune-i numele meu ma numesc GABRIEL. Nu dispera mergi la controle regulate la dispensar si la ginecolog si ai grija ce mănânci să nasti un copil sănătos nu consuma alcol si tigari etc. Iar in legătura cu paintii tai vor accepta copilu ce părinte nu si-ar dori sa devină bunici asa ca sa vada ca te preocupi si iti dresti copilul asta numa tu stii. Le arati parinilor ca esti o fata cu capul pe umeri si esti responsabilă. Si vor acepta stai liniștită calmează-te. Peste ani iti vei aminti de cineva care ti-a dat un sfat fără sa te cunoască si ii vei spune asta copilului tau. Cum ar fi? Iti urez sarcina usoara.

FAin