Stau si ma macin in pat, de aproximativ 2 saptamani am aflat ca sunt insarcinata si le-am spus parintilor, tata era distrus, evident mama la fel dar erau pregatiti sa treaca peste daca acceptam un avort... Cand a aflat prietenul meu era 100% convins ca il vrea, ca o sa il crestem... El avand un job instabil dar bine platit in momentul de fata... Eu am scoala care imi doresc sa o continui orice ar fi. Intr-un final mama s-a impacat cu ideea, am ajuns la un compromis eu o sa imi continui scoala si timp de 6 ore sta ea cu el. Nu pot face un avort, nu pot trai cu gandul asta, stiu ca nu sunt prima care face dar nu pot, toti cunoscutii ma imping la avort, dar cum sa omor un copil din cauza ca eu si cu el am fost neatenti, e atat de greu sa lupti singura. In 2 luni fac 18 ani iar prietenul are 19. El acum nu il mai vrea si si-a refacut viata. Cate s-au intamplat in 2 saptamani...

Acum tu draga anamariaiuliana, sa nu ai impresia ca un copil e asa... ceva haios pe care il ingrijesti cateva ore pe zi cat esti acasa. E o responsabilitate 24/7. Nu este nimeni indatorat sa iti creasca tie copilul. Daca mama ta e de acord sa te ajute, multumeste-i lui Dumnezeu.
Cu toate astea, un copil inseamna ca distractiile pentru tine s-au terminat.Inseamna ca relatiile cu ce barbati apuci sau iti plac s-au terminat. Inseamna ca mereu vei pune copilul pe primul plan. Daca il iubesti suficient de mult si ti-l doresti din inima, poti sa treci peste orice.
Daca totusi esti cumva indecisa si nu crezi ca vei face fata la a pierde un an de scoala (pentru ca in primul an nu poti pleca de acasa sa il lasi cu bunica, oricat ai vrea), la a sta non stop la cheremul unui copil, la a renunta la viata ta si la mare parte din planurile pe care le aveai...mai gandeste-te. Inca mai ai timp sa te decizi. Nu il tine din incapatanare sau din idealuri false. Tine-l pentru ca esti cat de cat constienta si pregatita pentru ce va urma.

In primul rand felicitari pentru decizia de a nu face avort. Daca mama ta a facut compromisul sa stea cu bebele cat timp esti tu la scoala atunci profita la maxim de acest lucru. Tu continua-ti scoala, creste-ti copilasul, iar pe nataraul ala care te-a lasat sa ii cresti copilul, lasa-l ca nu ai nevoie de el. Roaga-te, invata din greselile pe care le-ai facut si lupta cat de tare poti pentru viata copilului tau, asa cum vrei de fapt. Ai tai or sa fie topiti cand isi vor vedea nepotelul/nepotica. Vezi daca esti la scoala cred ca poti aplica pentru indemnizatia de mama. Spor in cele bune.

Ok am inteles dar daca in urma avortului fizic va fi ok psihic nu va fi deloc bine...va traii toata viata cu vina(poate)

Si in al doilea rand, ghinionul de a nu mai putea face alt copil nu avea nicio treaba cu avortatul, ca si tine vorbeam tot dintr-un caz cunoscut.

Unele femei care avorteaza au pe urma remuscari puternice. Bine, nu toate. Iar singurele grupuri care sustin astfel de femei sunt Pro Vita si pocaitii. Asa ca risti sa ajungi pocaita sau sa plangi la conferintele Pro Vita rugandu-te de alte tinere sa nu faca la fel ca tine.

Va multumesc pentru toate parerile! Sincera sa fiu probabil am pus intrebarea pentru ca am avut nevoie de un sprijin pentru ca mama chiar daca spune ca accepta mai imi da niste lovituri din cand in cand ca m-a lasat ca sunt un copil ca imi distrug viata ca nu o sa mai ma distrez... Lucruri marunte aruncate asa pe ici colo care ma afecteaza.Am 8 saptamani. Stiu cum se creste un copil dar nu pot sa il omor mama mea a facut 2 avorturi dupa care sufera si acum dupa 15-16 ani. Am cautat un forum cu fete care sunt in situatia mea un sprijin fete care au trecut prin ce am trecut eu si acum sunt bine dar nu am gasit. Ce imi doresc e ca cineva sa isi dea seama ca plang de 2 saptamani ca sufar si ca imi doresc doar sa imi spuna stiu ca poti, capul sus... Multumesc inca o data tuturor ca incercati sa ma ajutati cu un sfat.

Nu fa avort, e o crima, asuma-ti greseala! O sa te bucuri de copilul acesta, daca esti calma bineinteles.

FAin

Mica si naiva esti.

Hai sa iti spun o poveste. Cand eram in liceu am avut o colega care a ramas insarcinata si nu stiu cum se face ca nu a aflat pana la 6 luni. Era cea mai frumoasa fata din liceu si pe cat era de frumoasa pe atat de mult chiulea si pe atat de rau invata. A nascut, fraierul a lasat-o si ea nu si-a putut lasa copilul. Ajutata de parinti si-a terminat liceul fara probleme, nu a mai chiulit de la ore si vara trecuta a terminat si facultatea...

Deci se poate! E greu, dar e ceva ce trebuie sa iti asumi, e si ''greseala ta'', dar e o greseala cu suflet si tu i-ai dat viata. Bucura-te de faptul ca in final parintii au reusit sa depaseasca socul si te sustin, lupta pentru bebele tau si fa-l sa fie mandru de tine, iubeste-l si sunt sigura ca te vei descurca pana la urma!
Iar pe idiot da-l in judecata pentru pensie alimentara. Si el a ''gresit'' si el trebuie sa plateasca!

Sanatate, sarcina usoara si multa putere!

Ea (anamariaiuliana) are 17 ani şi 10 luni, nu e nici majoră.Cât despre decizia ei nu îi aparţin în totalitate, ci depinde şi de hotărârea părinţilor care cred că i-a dezamăgit la fel cum a făcut prietenul ei cu ea.
Responsabilitatea ei a fost relaţia cu aşa-numitul tată al copilului