Sunt intr-o stare de depresie destul de puternica. Si singura metoda pe care o vadeu (de a trece peste aceasta stare) este sinuciderea. Am mai avut tentative destule. 2 au fost grave. Dar am fost salvata, lucru pe care nu mi l-am dorit.
Nu sunt nici urata, nici obeza, nici bolnava, nici nimic. Sunt doar lesbiana.
Am avut o relatie de zece luni acum 4 ani cred. Fata m-a parasit pentru ca s-a indragostit de un baiat. Am suferit, am luat pastile, am fost salvata. m-am gandit dupa sa trec peste pentru ca mai sunt fete si viata e frumoasa si poate merita sa mai incerc. Am trecut peste in cam 2 ani. In acei 2 ani am incercat tot ce e posibil, am vrut sa invat, sa explorez tot ce nu am explorat pana atunci. Am reusit. Am avut si relatii, destul de multe, de cate o saptamana, 2, 3. Tot o cautam pe cea care m-ar putea face fericita si pe care sa o iubesc nebuneste. Exact atunci cand mi-am pierdut orice speranta, am cunoscut o fata mai mica decat mine cu 4 ani jumate.Am reusit sa ma indragostesc de ea asa cum mi-am dorit. Ea era la fel de atrasa de mine si ma iubea la fel de mult si cred eu ca inca ma mai iubeste.Ne potriveam de minune.Ne-am facut mii de planuri.Eram mai mult decat fericite. Dar a trebuit sa plec dupa jumatate de an din tara pentru cam 2 luni. Am tinut legatura si ma astepta cu nerabdare sa vin inapoi. Am venit, am trecut de zilele adaptarii si am vazut-o un pic schimbata. Nu am inteles, si asa au inceput certurile. Am vrut sa ma despart de ea, dar ea nu a vrut si m-a implorat sa nu o fac asa ca am cedat. Dar, mi s-a confesat in scurt timp ca m-a inselat cu 3 persoane. O fata si 2 baieti. Cu ultimul avea o relatie in paralel cu cea cu mine. Din cate mi-a explicat ne iubea pe amandoi la fel. Dar a preferat sa renunte la mine, pentru ca pe mine nu ma poate prezenta acasa la parinti sau cu mine nu poate avea copii si familie. Eu oricum eram dezamagita si evident am vrut si eu sa ma despart de ea. Dar dupa vreo 2 saptamani, fetita ma suna. Ma intreaba daca poate sa vina la mine. A venit. M-a intrebat daca o pot lua inapoi. Mi-a zis ca nu poate fara mine, bla bla. Eu am cedat, desi nu trebuia dar asa mi-e firea(zodie de aer cu ascendent in aer = eu). Am reluat relatia cu ea. A fost bine o saptamana. Dupa o saptamana a devenit rece.Nu am inteles nimic. Asa ca am intrebat-o si a zis ca nu e nimic. A trebuit sa insist ca sa aflu ca s-a culcat cu tipul pe care il alesese ea cand ne-am despartit.In acel moment am dat-o afara. Dar ma implora sa o iert.Desi nu era sigura ca ar vrea relatia cu mine care nu ii oferea acea familie de care ar avea nevoie in viitor.In fine, i-am zis ca poate sa fie cu mine doar daca nu se mai vede cu tipul respectiv deloc.Asa ca am continuat. A trecut o saptamana. A fost bine, dar i-am cam scos ochii pentru de la acel act sexual i se paruse ca ar fi ramas insarcinata, dar din fericire testul a fost negativ.Si, deci, dupa o saptamana, imi spune ca sta acasa ca are de invatat. Am zis ok, dar am sunat-o si nu mi-a raspuns. Asa ca am sunat-o acasa. Mama ei mi-a zis ca e in Ikea cu acel tip. Am ramas masca. M-a sunat ea cand era in lift spre casa.Stiti ce mi-a zis? Ca a fost la tata si nu putea vrobi. Am ras si i-am zis ca am vorbit cu mama ei. Mi-a zis ca m-a mintit pentru ca sa nu ma despart de ea. Dar ca nu a facut nimic cu tipul, doar au iesit. Nu mi-a pasat. I-am zis si eu ceva: ca i-am citit mesajele din telefon mai demult si ca am fost si eu cu cineva in acea saptamana. I-am spus ca nu mai vreau nimic. Si ea mi-a zis ca ma uraste pentru ca i-am umblat in telefon si pentru ca am mintit-o in legatura cu tipa aceea.Au trecut cateva zile.Eu nu mai rezistam fara ea, asa ca i-am propus sa ramanem macar prietene si s-a bucurat. Am vorbit mai mult pe messenger. Mi-a spus ca a reluat relatia cu acel tip, dar ca nu simte nimic pentru el. Si nu-l mai suporta. Cam peste 2 saptamani, m-a rugat sa o ajut sa cumpere un cadou pentru o prietena. Am fost de acord sa ies cu ea ca prietene. Am cautat, nu am gasit nimic. Apoi mi-a propus sa mergem la ea sa isi lase rucsacul greu. Am mers la ea si s-a dus sa schimbe lasandu-ma pe mine in sufragerie. In timp ce eu am inceput sa ii zdranganesc chitara, a venit la mine, mi-a luat chitara din maini si s-a ajezat la mine in brate. A inceput sa ma sarute. Eu m-am ferit la inceput, dar dupa am cedat. In timp ce ne sarutam m-a intrebat : asta nu inseamna nimic nu? Eu am zis ca nu. Am ajuns in pat unde am facut dragoste. Am ramas la ea in noaptea aceea. Apoi a doua zi am mers s cautam cadoul. Am gasit. I-am propus ca dupa serbarea tipei la care trebuia sa mearga, sa mearga cu mine in club. A acceptat. Am mers in club si acolo aceeasi poveste. Am continuat sa ne sarutam si sa ne purtam ca un cuplu. Dupa ce am plecat din club, a vrut sa mergem la mine. Am mers la mine. A fost frumos. Dimineata cand ne-am trezit mi-a spus ca nu stie ce sa ii spuna tipului. Eu i-am zis sa nu ii spuna nimic, ca nu a fost decat o mica aventura intre noi. Ea mi-a zis ca nu e adevarat, ca :"Tu stii ca nu e asa, stii ca suntem impreuna" Eu am ramas masca iar. Ma gandeam ca fetita se joaca prea mult cu mine. Dar i-am zis bine. Iar eu ma gandeam ca poate de data asta o sa fie bine. Nu i-a zis nimic tipului cam o saptamana. Apoi el s-a prins si s-a tot rugat de ea sa se intoarca la el. Ea nu mai voia decat sa fie cu mine. Nu se vedea deloc cu el. Am fost impreuna destul de mult dupa asta. Timp in care mi-a zis ca stie sigur ca eu sunt perechea ei si ca ma iubeste doar si doar pe mine.Si ca nu considera in sinea ei ca m-a inselat vreodata. Conceptia ei despre a insela era diferita de-a mea. Ea spunea ca atata timp cat ma iubeste, raspunzandu-mi la sentimente, considera ca nu insala. Mi-am zis : o iubesc, o plac si o accept asa cum eu, cu toate conceptiile ei.Am continuat. Desi mi-a zis ca s-a sarutat cu un coleg dar nu stie de ce a facut asta, ca de fapt a simtit ca si cum ar fi inghitit nisip.Am acceptat si asta, era nimic pe langa ce facuse inainte.Au trecut cam 2 luni. Totul era bine si frumos. Dar a trebuit sa plec din tara pentru 2 saptamani. Am venit inapoi. Mi-a zis ca vrea sa ramanem prietene, pentru nu vrea sa mai fie cu o fata. Iarasi problema cu viitorul, familia, copiii, parintii. Iar eu m-am gandit ca de ce s-o las sa-si bata joc iar, asa ca am inceput eu. I-am zis ca nu sunt pregatita sa ma despart de ea si ca nici ea nu e, asa ca sa nu ne grabim. A zis ok.Am mai continuat un pic. Apoi m-am intalnit pentru prima oara dupa 4 ani cu prima mea prietena.Prietena mea actuala devenise geloasa.Ma tot intreba daca o mai iubesc. Eu ii tot ziceam ca da, dar nu asa ca la inceput. Si intr-o zi imi spune ca nu mai vrea sa fie cu mine, ca sa ma gandesc si eu ca nici eu nu vreau de fapt sa fiu cu ea. Eu i-am zis ca nu e adevarat. Ca nu am cum sa o iubesc la aceeasi intensitate dupa tot ce s-a intamplat, atata timp cat nu face niciun efort sa remedieze situatia si relatia. In fine, ne-am despartit si i-am zis ca nu mai vreau sa o vad niciodata. Dupa cateva zile am aflat ca avea un nou prieten. Acel coleg cu care se sarutase de simtise ca inghitise nisip. Voia sa o ia de la capat curata. Si asta era modalitatea ei. Eu eram deja stoarsa, nu mai aveam niciun motiv pentru care sa mai traiesc asaca in seara in care am aflat am sunat-o si i-am zis ce am aflat. Si i-am zis ca : stii ca o sa te intorci la mine peste 2 saptamani si ca nu simti mare lucru pentru el. Mi-a zis ca nu e adevarat. Intre timp ii suna celalalt telefon si vorbea si cu mine si cu tipul in paralel. Si la un moment dat spune : Auzi, X, stii ce spune Y(eu)? Ca eu nu te iubesc pe tine, si ca de fapt o iubesc pe ea. Am ramas masca. Am inceput sa plang. I-am inchis telefonul. M-a sunat imediat dandu-si seama ce prostie a spus. Eu nu i-am raspuns. Stiti ce am facut eu?
Am luat toate pastilele pe care le aveam acasa. Cred ca erau vreo 70: antibiotice, paracetamol, calmante, etc. le-am luat pe toate. Mi-am anuntat si sefa ca nu mai vin la serviciu pentru ca am sa mor. Stiam ca nu stie unde locuiesc asa ca nu mi-am facut griji ca are cine sa ma salveze. Asteptam sa mor. Ma tot suna ea. Eu i-am raspuns in final. Simtea ceva. Probabil avem o legatura speciala. M-a intrebat ce fac si ca sa o iert pentru ce a zis. Ca nu e adevarat. Ca ma iubeste mult. I-am zis ca e tarziu ca eu am luat pastile si au trecut ceva ore si nu mai am ce sa fac si i-am inchis. A venit la mine. Nu m-am asteptat. A venit cu un prieten cu masina. Plangea si ma implora sa merg la spital. Intre timp eu am inceput sa am dureri cumplite. M-a intrebat : Chiar asa de mult ma iubesti incat ai fost in stare sa faci asta? I-am zis ca da. Ma tot ruga sa merg la spital. I-am zis sa nu se mai apropie ca altfel imi bag un cutit in gat. Ea a zis ca isi taie venele daca nu ma duc la spital. Apoi m-a intrebat daca mai vreau sa fiu cu ea asa murdara cum e. I-am zis ca niciodata. Ca doar vreau sa ma lase in pace sa mor.Pana la urma am ajuns la spital, eram ft slabita. Am stat acolo pana m-am facut bine. Am venit acasa. A ramas la mine. I-am zis ca nu vreau sa fiu cu ea, ca oricum o sa mor, fara sa stie ea. S-a despartit de baiat si de atunci am fost impreuna inca o luna jumate, pana am cazut iar intr-o depresie.Acel baiat de care se despartise ea pentru mine ultima oara mi-a lasat mesaj ca vrea sa vorbeasca cu mine. Am vorbit si nu mi-a zis nimic clar, dar mi-a spus sa imi pun ochelari daca nu vad bine. Din asta am inteles ca ea ar fi cu el pe ascuns. I-am zis ei si a zis ca nu e adevarat. Am fost cam paranoica ce-i drept. Tipul era doar suparat ca ea s-a intors la mine. Dar eu voiam iar sa mor. Ea imi tot zicea ca s-a saturat de sinucideri si depresii. Eu am intrebat-o de ce e cu mine si mi-a raspuns ca nu stie. Am ramas masca.In acea seara mi-a zis pe messenger ca nu mai vrea sa fie cu mine. Ca s-a saturat de depresii si sinucideri. Ca s-a saturat sa ii frica de mine.In fine i-am zis ca pot sa fiu si altfel ca ar putea sa ma ajute, nu sa renunte. A zis ca s-a gandit la lucrurile bune si la cele rele pe care le fac si ca ma iubeste dar nu mai poate.Asta mi-a zis ieri de fapt.Si uite asa am lasat-o in pace. Azi am vorbit sec cu ea pe messenger.Si eu ma chinui de ieri pana azi sa gasesc o metoda sigura de sinucidere.Nu mai suport. E prea dureros cand ma gandesc cat si-a batut joc de mine. Si fiind si lesbiana, eu nu am nicio sansa sa fiu vreodata fericita intr-o relatie cu o fata. Am incercat sa fiu si cu baieti. Mi-am zis: nu, nu sunt lesbiana.nu. Dar, nu simteam nimic, absolut, niciodata.Concluzia era mereu: sunt si punct. Nu mai am incredere in nimeni, nu ma mai entuziasmeaza nimic, nu mai vreau sa traiesc, m-am saturat de mocirla asta si vreau sa mor.Multi dintre voi o sa spuneti ca daca am mai trecut o data prin asta acum cativa ani, o sa pot si acum. Da, o sa pot, dar nu vreau.Nu mai vreau pentru, ca am realizat ca viata e o roata care se tot invarte si nu avem niciun scop pe pamant. Ce rost are sa te tot invarti? Sa te scoli dimineata, mergi la scoala sau facultate sau serviciu? ce rost are? Sa umbli mereu in cautarea unei vieti cat mai bune? Sa faci rost de bani? Sa mananci si sa te duci la WC? Ce rost? Mi se pare inutil. Hai sa zic ca totusi avem un scop pe pamant si acela e sa astepti sa imbatranesti si sa mori oricum. Ma intelege cineva?
In viata nu ne este dat mai mult decat putem duce. te inteleg, esti un om ca oricare dintre noi care trece prin momente mai mult sau mai putin dorite in viata, dar de ce sa renunti asa usor? Nu te lasa debusolata de dezamagirile in dragoste. Gandeste-te ca sunt alte persoane care o duc mai rau decat tine : familii destramate, decesul persoanei iubite. Banuiesc ca si tu ai o familie, ai oameni care tin la tine. De ce sa recurgi la asemenea gest? Tu nu ai suferi enorm daca o persoana draga tie s-ar sinucide? Te rog nu face asta, gandeste-te mai bine, nu te lasa eclipsata de problemele in dragoste. Vei gasi pana la urma fata potrivita pentru tine. Observ ca esti o fata isteata, te exprimi frumos si fluent. Intr-adevar situatia ta este delicata intr-o societate ca asta in care traim dar nimeni nu e mai presus de tine si nu trebuie sa iti pese de parerile celor din jur. Gandeste-te ca o greseala, o dezamagire, o cearta mai poate fi remediata... dar moartea...nu are cale de intoarcere. Esti deosebita, te rog nu te lasa infranta de obstacolele vietii.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Sant multe raspunsuri pe aici si habar nu am daca o sal citesti si pe al meu.
Raspunsul meu o sa fie dur; asa ca e decizia a ta sa faci vrei.
1. ori treci la fapte
2.calugarestete (asta e cea mai buna idee) si spun ca e buna pentru ca am avut un prieten care a trecut prin aceste faze indentice ca ale tale, si acum se bucura de viata, ajuta oameni, ingeneral copii fara parinti...
Ti-am citit povestea si vreau sa-ti spun ca m-a lasat cu gura cascata si mi-am data seama cit de tare dragostea distruge omul, eu singura sunt in depresie de acum 2 luni si nu imi pot reveni am iubit si cred ca inca iubesc persoana care m-a facut si m-a adus in starea in care ma afluma simt singura si parca totul nu mai conteaza pentru mine, sunt departe de casa da familie el era unicul meu sprijin si persoana cu care sa discut sa ma pling sa a inteleaga si m-a lasat, cu toate ca as vrea sa ma culc si sa nu ma mai trezesc incerc sa imi bag in minte ca nimeni nu merita lacrimile mele cu atit mai mult viata, cu toate ca nu am familia mea aproate ii iubesc si nu le pot face asa ceva, ma lupt cu gindul ca toate ce se fac se fac spre binele nostru ca din orice intimplare trebuie ca sa ne invatam cite ceva ca data viitoare sa nu mai facem aceleasi greseli, te inteleg perfect insa luinduti viata in urma ta vei lasa numai tristete celor care te iubesc si teaau crescut crede-ma va veni si ziua cind ai sa intilnesti persoana pe care ai sa o iubesti si o sa te iubeasca si o sa fiti nedespartit pe vecie, asa ca capul sus si nu uita TOT CE SE FACE SE FACE SPRE BINELE NOSTRU cu toate ca poate de la nceput sau la moment ne pare ca nu mai ai nici o cale de iesire...
As vrea sa ne mai dai detalii despre cum au descurc lucrurile in continuare.
Te inteleg foarte bine, aceleasi intrebari mi le pun si eu demult...Desi cu sinuciderea nu mas grabi, incearca sa nu mai stai fixata pe ideea de a fi cu cineva.Incearca sa vezi plusurile in singuratate(sunt si aicea). Pina la urma te vei obisnui sa fii singura si vei putea in sfarsit sa te bucuri de ce ofera viata, dar nu de ceea ce tie iti pare ca ar trebui sa-ti ofere si nu-ti da.
Nu n-are nici un sens de ce sa te sinucizi? de ce sa te lasi asa usor? ai fost marea ei bataie de joc ia totul de la inceput. te grabesti ia-o incet persoana iubita sti doar tu in adancul sufletului deschidete si spune : eu iubesc aceasta persoana este cineva dar nu vrei sa recunosti nu poti renunta la ce ai mai bun la viata ta familia ta e tot ce ai fi aproape de ei.
E una dintre cele mai triste povesti pe care le-am auzit
Sper ca ai trecut peste si ca esti bine.
A trecut un pic mai mult de un an de cand am postat problema mea. acum rad 
atunci nu radeam. e bine ca acum rad. am avut vreo 3 4 relatii de atunci si am stiut ce sa fac sa nu ajung in situatia in care sa vreau iar sa ma sinucid. acum sunt indragostita. sunt fericita, m-am autoeducat si stiu sigur ca niciodata nu o sa imi mai treaca prin cap ganduri sinucigase.
Viata nu e facuta ca sa traiesti doar cand vrei tu ci ea te pregateste pentru viata vesnica. dumnezeu iti da bune rele si cate odata multe rele dar asta e doar pentru a vedea ce poti tu si mai tarziu el iti va da ce meriti.
Dar crezi ca viata fara cineva alaturi nu isi are rostul?
Din tot ce am citit reiese doar ca tu ai vrut sa fi batjocorita in halul acesta de o copila cu 4 ani mai mica.
Te lasi influentata si fraierita de cei din jur, de ce? Nu inteleg de ce.
Totul vine la timp pentru cel ce stie sa astepte, de ce nu iti vezi de lucru..Si iti faci planuri de viitor?
Te-ai chiar putea muta intr-un alt oras pentru a incepe ceva nou,si pentru a iti da seama de mai multe.
Bucurate ca te-ai nascut sanatoasa,fara o mana, un picior, in scaun cu rotile!
Viata ti-e data, o creezi cum poti mai bine. Daca vrei, dar trebuie sa lupti pentru ati indeplini visele..Ca nimeni nu iti va arunca din ceruri o vila, un bmv si orice altceva iti doresti.
Mai bine iti iei un catel, acela nu isi va bate joc de tine niciodata!
Sa ajungi sa te sinucizi, poate ai nevoie sa vorbesti cu un psiholog..Viata merita traita si stiu ca e greu, am trecut prin multe si voi mai trece..Si nu m-am asteptat si nici nu ma voi ajuta sa vina cineva sa ma impinga de la spate, poate mai mult ma va incurca!
Iti voi lasa un mesaj privat
Da! te înţeleg, chiar dacă suntem în 2013, iar când ai scris tu era 2010.
Mi-au dat lacrimile, şi m-ai impresionat! sper că acum eşti bine...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
