sunt ioana si am 19 ani. Vreau sa va cer o parere in legatura cu relatia mea. Treaba sta cam asa: sunt cu un baiat de 2 ani doar ca el este stabilit in Italia si acu s-a intors acolo sa munceasca sa stranga bani sa-si ia masina si casa. Mi-a spus ca s-a gandit bine si nu avem nici un viitor impreuna pentru ca el este acolo si eu aici si nu pot lasa facultatea, iar el a mai lasat odata un loc de munca pentru mine si a venit acasa. Un al doilea motiv invocat de el ar fi ca ne certam cam mereu, iar eu sunt cam posesiva. Ne iubim foarte mult si stiu ca trece printr-o perioada mai grea ca are probleme si acasa si la munca. Voi ce credeti ca l-a determinat sa ia decizia asta? stiu sigur ca nu are pe altcineva dar oare nu ma mai iubeste? de ce pune mereu soarta impotriva noastra? daca ma iubea... poate mai lupta pentru noi si mai cautam o solutie...nu credeti?

Ba da lasa-l ca e cam porc

Sunt momente in viata in care trebuie sa invatam si sa renuntam. Atunci cand un cuplu ajunge intr-un moment de cumpana, este mai bine ca unul dintre cei doi sa aiba curajul de a pune punct, pana nu este prea tarziu. Intr-o relatie care este la distanta, trebuie sa existe incredere si sprijin, posesivitatea nu isi are loc. Pentru ca, aduce doar certuri.
Chiar daca el te iubeste, nu aveti nici o sansa daca el a decis sa mearga pe un drum care nu coincide cu al tau.

Nu are rost sa te mai zbati, daca el nu mai vrea! sti cum se zice, cu forta nu se obtine nimic, oricum pacat de anii astia.care i-ati petrecut impreuna.
Eu zic ca daca te-ar fi iubit, nu ar fi plecat de langa tine! Iar in legatura cu soarta, fiecare om are soarta lui.
daca soarta ta e sa nu fi langa el, gandeste-te ca in lumea asta se va gasi cineva si pentru tine, care sa te placa asa cum esti. mult succes in viata si ai grija de tine

POate ca are dreptate pentru ca da dovada de seriozitate si responsabilitate, ar trebui sa-ti vezi de viata ta mai departe, dar daca vrei sa fii impreuna cu el atunci ar trebui sa-i spui ca o sa astepti cit este nevoie si trebuie sa ai rabdare si sa dai dovada de intelegere.

Are dreptate 100%.
Ce ai fi vrut tu să facă? Să lupte... cum?
Tu nu poţi renunţa la facultate. Vrei să fii cu el? Renunţă la facultate şi mută-te în Italia!
El a renunţat deja o dată la un loc de muncă pentru tine. Eu nu aş fi făcut asta!
Şi-n plus, după ce face asemenea sacrificiu, tu mai eşti şi posesivă.
Aşadar el trebuia să se gândească: "o fată pe care poate o iubesc dar îmi mănâncă nervii şi timpul cu crizele ei de posesivitate" sau "o viaţă liberă dar din care să fac şi nişte bani ca să am un rost pe viitor"?
EU nu cred că era aşa grea alegerea.

Treci peste!

Tu esti f. tanara, si pentru ca nu ai dat cu capul de nevoi. ti-e greu sa intelegi ca pentru el este foarte normal si foarte imporetant! sa vrea sa munceasca, si este foarte bine ca are ce! - oare poti aprecia acest aspect la justa lui valoare?! - plus ca zici ca a mai parasit un job pentru tine, dar tu esti posesiva! iubirea e una, dar nu da de mancare!, iar certitudinile, si dorinta de a-si face un viitor bun, etc, e alta! Te-ai pus macar 1 minut in locul lui?!, ai incercat sa vezi situatia si "dinafara"?! Poate el e mult mai constient decat tine ca nu va potriviti, ca sa nu mai spun ca este foarte posibil ca tu sa te mai si schimbi foarte mult pana termini facultatea, mai poti cunoaste multi alti baieti, etc, etc.
Ochii care nu se vad.
Tu poti baga mana in foc, ca ai sa il mai vrei si dupa ce termini facultatea, si vei avea cine stie ce oportunitati, foarte diferite si, in mod sigur, departe de Italia?! Sincer!