Unione are perfecta dreptate...asi pune si un =.)) sau :.)) dar nu vreau sa fiu rautacios...
O să crezi că exagerez, însă problema este de natură psihologică.
Încearcă să te dezobișnuiești singură, iar dacă nu reușești, consultă un psiholog.
Baftă!
Nu,nu este din cauza asta,din contra, probabil ca nu aveau timpul necesar sau rabdare, sau rea vointa, te laganau ca sa stai"cuminte". Lipsa afesctiunii pe perioada copilariei favorizeaza anumite stari psihotice.La scoala,psihologul, nu a observat lucrul acesta? Sunt copii care nu au parte de afectine parinteasca, chiar daca la momentul respectiv parintii tai gaseau milioane de scuze pentru a justifica comportamentul fata de copil.Sunt parinti care folosesc anumite "pacaleli pentru a linsiti copilul.Cum ar fi biberonul cu ceai pe care copilul il are tot timpul in mana(pentru a se calma si a nu deranja mama), gaseste cotloane in care se ascunde pentru ca se simte in siguranta mai mult decat langa mama,"e smecher/a" pentru ca plange fara motiv(un copil niciodata nu plange fara motiv).Iti dau exemplele astea pentru a intelege ca atasarea copilul fata de mama este importanta.Imi inchipui ca esti destul de mare ca sa poti cauta singura informatii pe net si sa observi ca ai o problema afectiva.
Mutubal întreabă: