Buna! Sunt o fata de 25 ani indragostita de un coleg de munca de 42. Este divortat si nu are copii. Este un om minunat, foarte tanar in gandire, activ, matur si totusi cu un simt al umorului foarte dezvoltat.
De 2 ani suntem atrasi unul de altul, intotdeauna eram pe aceeasi lungime de unda, ne simteam unul pe altul chiar fiind cu alti 10 oameni. El era casatorit dar aproape de divort, eu mi am gasit pe cineva, dar fiind cu gandul tot la el. Cand am aflat ca a divortat nu mi am mai gasit locul in relatia pe care o aveam, am ajuns la psiholog pentru ca aveam nevoie de sfaturi. psihologul mi-a zis sa incerc o relatie cu acest om pentru ca altfel voi ramane mereu cu gandul la el. Am fost 2 luni impreuna, ne-am inteles perfect si totusi fiind frica de parerea lumii, de ce ar zice ai mei, de faptul ca el va imbatrani am renuntat ramanand amici. Cu toate astea simt ca nu imi gasesc locul, mi e dor de el din tot sufletul, plang mereu. il iubesc mult prea mult. Stiu ca trebuie sa gandesc cu mintea si asta am facut, dar el este omul pe care mi l am dorit mereu, simt ca nu pot trai fara el si mi e teama sa intru in alta relatie si sa ma despart din nou pentru el. Il iubesc mult si daca erau 12-13 ani diferenta eram sigura ca vreau sa fiu cu el. Asa imi e tare frica de viitor, de faptul ca voi imbatrani singura. Si totusi ma gandesc ca si oamenii tineri se imbolnavesc deci nu este neaparat o regula. Ce ma sfatuiti?

Colega(29ani) mea dupa 3 luni după ce s-a angajat, s-a cuplat cu colegul (46ani) care are doi copii. Lumea o sa comenteze, dar dacă voi sunteți bine împreună nu contează părerile altora.

Să te căsătorești cu el.

Sunt cazuri de căsnicii fericite unde diferența de vârstă între parteneri este și mai mare, dar și alte cazuri unde totul scârțâie deși au cam aceeași vârstă.
Dacă vă iubiți, de ce să nu vă uniți viețile?!?
De unde știi că vei îmbătrâni singură? Dacă (Doamne feri!) o să te calce tramvaiul... Nu rămăne el cel singur? Nu te mai pune în tot felul de scenarii, gândește și acționează pozitiv!

Daca vrei sa fii cu el iar frica cea mai mare iti este ca va imbatrani inseamna ca nu-l iubesti, toti imbatranim, asta e cursul vietii, sa-ti dau o veste, statistic vorbind, femeile imbatranesc mai rapid decat barbatii, semnele sunt mai vizibile (piele lasata, riduri), acum depinde si de genetica foarte mult pentru ca sunt persoane care la 25 de ani arata cu 20 de ani mai batrane, iar persoane la 45 arata cu 10 ani mai tinere, in fine. Daca sunteti pe aceeasi lungime de unda, daca va iubiti, va atrageti si inca sunteti tineri de ce iti mai pasa de ce zice lumea? detaseaza-te si tu de parerea lumii, o viata ai, mai bine regreti ca ai facut ceva decat sa regreti ca n-ai facut, mergi pe mana ta si vezi ce iese mai departe, mai bine te frigi pe mana ta decat pe gura altora.

Fii cu el. Vorba aceea Dacă nu te lovesti, nu te doare. Uneori umorul în excess nu prea dă seriozitate, ci mai degrabă nesigurantă și puțină superficialitate a lucrurilor.

17 ani e prea mare diferenta parerea mea. Daca erau 10-11 ani diferenta era ok. E normal sa nu accepte parintii tai un tip care poate sa iti fie tata. Sa ai tu 42 ani ti-ai lua sot sau iubit cu 17 ani mai tanar? Risti sa ramai vaduva la 40 ani, fiindca sunt o multime de oameni care mor la varsta de 50 si ceva de ani.

Fă cum consideri.

Nu am un raspuns, dar am un banc ce imi vine in minte citind povestioara ta. Pestisorul de aur prins de pescarul norocos ii propune acestuia indeplinirea unei dorinte in schimbul libertatii. Pescarul zice : "vreau un pod peste apa asta... asa, cand te duci sa fie ca si cum te-ai intoarce."
Pestisorul zice : nu ai, te rog, o dorinta mai concreta mai explicita?
Pescarul : bine! Vreau sa stiu ce si cum gandeste femeia.
Pestisorul ofteaza si zice : cum ziceai cu podul ala?!

Urmează ti inima! Dacă nu încerci, vei ramane cu regretul că putea fi ceva frumos. Dacă amândoi simțiți că sunteți unul pentru celălalt, nu vad de ce stati in loc. Suntem in vremurile in care varsta este doar un număr.

Sa il uiti mai repede!

Sfatul psihologului a fost bun. Fii in relatie cu el si lasa relatia sa arda. O sa vedeti impreuna daca se consuma sau nu. Poate o sa fiti 1-2 ani impreuna, dupa care va dati seama ca nu va intelegi. Poate el este omul vietii tale. Nu are niciun sens sa traiesti cu dorinta ca vrei sa fii cu el, dar sa nu faci nimic in acest sens. Nu are niciun sens sa traiesti in frustrare. Iar legat de diferenta de varsta, nu te mai lua dupa gura lumii in general, nu doar in situatia asta.

Nu e o diferență exagerat de mare.
Cine te oprește să fii cu el? Gura lumii?
"Gura lumii" nu va veni să te salveze când te vei mărita cu unul care nu va fi ce vrea inima ta.
Fii deșteaptă și trăiește-ți viața pentru tine. N-o trăi pentru alții.

Nu conteaza varsta cronologica, importanta e starea morala a fiecaruia, e absurd sa respingi pe cineva pentru niste cifre...

Nu asculta gura lumii. Chiar si daca iti gasesti un iubit de aceeasi varsta, ei o sa gaseasca sa barfeaaca ceva. Eu aveam 17 ani cand l-am intalnit pe actualul sot, el avand 26 de ani. Parintii mei nu au fost impotriva pentru ca ii cunosteau parintii, tatal meu fiind prieten vechi cu el. Dar restul lumii a barfit la greu. Chiar si profesoarele la scoala ma barfeau. Dar nu am ascultat. Peste cateva luni implinim 7 ani de cand suntem impreuna si avem si un copil. La tine totusi este o diferenta mai mare. Dar daca aveti chimia aceasta intre voi, de ce nu incercati?

Urmeaza-ti inima

Varsta nu e o problema.
Problema este ca tu esti deja intr-o relatie (serioasa, sa speram)
Daca pe actualul il lasi pentru altul, ce-l va face sa nu gandeasca ca si cu el vei face la fel?
Vei gasi iar pe altul de care sa te indragostesti, si il vei parasi si pe el, si tot asa.