am 17 ani, o relatie de 8 luni. ma tot gandesc sa imi incep viata sexuala dar am anumite retineri, il iubesc foarte mult, ma iubeste foarte mult. imi este frica sa nu raman insarcinata, sa nu isi dea seama parintii ..am atatea retineri, dar imi doresc sa fac acest lucru cu el . ce ma sfatuiti?

Eu zic să mai aștepți totuși puțin.

De ce ti-ar fi teama sa nu ramai insarcinata? La varsta ta cred ca se prescriu pilule contraceptive bine mersi, in plus stii cum se spune "no protection, no fun". Prezervative se gasesc la orice farmacie si chiosc.

Exista de asemenea si moduri in care parintii sa nu-si dea seama dar TU trebuie sa fii convinsa ca esti pregatita, ca esti destul de maturizata, ca asta iti doresti, si nu vad problema.

Daca ai indoieli e mai bine sa astepti o vreme.

Chiar daca mama ta nu va recunoaste, pe ea nu o poti pacali. Sarcina o poti pacali insa cu prezervativul. Daca dorinta ta de a deveni femeie este deja insuportabila, atunci fa-o, pentru a intra in randu-l lumii. Pentru a-ti fi mai usor atunci cand baiatul va pleca, trebuie sa accepti ideea ca si relatia aceasta are si sfarsit.

Mai bine ati mai astepta, pana la urma mereu trebuie sa fie ceva special.

Eşti deplin îndreptăţită să-l faci să aştepte până la casatorie. Este un atu prin care lui îi câştigi respectul (în caz contrar cedarea din partea ta ar fi pentru el motiv de pierdere a respectului şi entuziasmului, de îndepărtare).

Este un atu prin care scapi de cei cu intenţii neserioase, oricât de mult ţi-ai prinde urechile, oricât de mult ai ţine la el, dovada supremă de iubire pentru cel care va fi într-o zi soţul tău...

Chiar şi dacă nu ai avea îndoieli în privinţa căsătoriei cu el, consideră că pentru liniştea şi echilibrul vieţii şi a familiei tale de "mâine", fără să-ţi poţi da seama acum, vei avea nevoie de această "demnitate"şi "onoare" pe care rişti să le pierzi acum"!

Sexualitatea înainte de alcătuirea familiei este o adevărată „cutie a Pandorei". Este vital să nu se atenteze la drepturile şi,, liniştea" Familiei de mai târziu, a ei şi a ta! Distracţia este un viciu dificil de controlat? Dar costul ei nu este nici mai mult nici mai puţin decât... liniştea unor familii! şi sacrificiile uriaşe care se vor raporta la ele...

- La urma urmei, ce se va întâmpla într-o neprevăzută situaţie în care vă despărţiţi? Ce se va întâmpla mai târziu în familie, atunci când mentalitatea "unui spirit de aventură iresponsabil" va fi înlocuită cu raţiunea că relaţiile intime sunt lucruri care transformă psihicul şi impregnează o amprentă de neşters naturii umane. Relaţiile intime creează "link-uri" nedorite, ce se vor resimţi cel mai bine mai târziu, în familie, ca în oglindă de către celălalt partener... toată viaţa! Acest lucru va fi o adevărată "fractură" mai târziu, iar în acest sens statistica divorţurilor nu minte...

Spre deosebire de alte experienţe devenite amintiri, experienţele păcatului (în special când e vorba de o relaţie a trecutului) nu se uită niciodată (...), şi cu cât lovesc mai mult în normele morale, cu atât vor avea un efect mai copleşitor asupra respectului reciproc şi liniştii unei familii!

În mod aparent paradoxal dar logic, aceste experienţe-amintiri devin cu atât mai frustrante (substrat pentru gelozie) odată cu trecerea timpului, rămânând mai târziu întipărite în sufletul "celuilalt" partener (...), aşa cum într-o cameră, posterele ar deveni permanente!

Nu este la voia întâmplării faptul că pentru începerea vieţii intime, Divinitatea a lăsat căsătoria şi nu altceva. Motivul este justificat prin consecinţe şi nu prin capricii...

SA NU FACI În nici un caz COMPROMISUL DE A TE DEZONORA!
Viitoarea ta familie nu va avea un lucru mai scump decat demnitatea ta!

Nu vei câştiga, ci îţi vei pierde atuurile care CONTEAZĂ CU ADEVĂRAT LA O FATĂ!

O singură şansă există de a feri persoana vulnerabilă (femeia) de a fi folosită "temporar" pentru ceea ce are de oferit fizic, pentru a fi abandonată ulterior ca un obiect de "redusă folosinţă" intimă.

Iar acea şansă este IUBIREA – Iubirea de sine: ca ea să se iubească pe sine mai mult decât ar fi posibil să iubească un bărbat. Dacă nu o va face, soarta "obiectului de unică sau redusă folosinţă" o aşteaptă!

Dacă ea nu va avea milă de FERICIREA, de VIITORUL ei, de viitoarea ei FAMILIE, NIMENI altcineva nu o va face! Cu atât mai puţin cel care îi cere ca ea să renunţe la cel mai mare "atu" al ei, pentru ca el să-şi descarce nevoile fiziologice pe acel "atu".

Acel "atu", cel de care va depinde în cea mai mare parte viitorul familiei ei este:
ONOAREA ei, DEMNITATEA ei – adică "exclusivitatea intimă" de care soţul ei va avea ontologică nevoie, fiinţială pentru identitatea lui sufletul iubitei sale...

Lasa-l sa te **** nu fii proasta faaa!