Buna TPU.
Am 19 ani, iar de o luna incoace ma framanta un gand care nu ma lasa sa ma odihnesc noaptea si mi-a provocat o serie de atacuri de panica si anxietate continua.
Acum cateva luni am intalnit un baiat extraordinar...si a fost prima persoana de care m-am indragostit vreodata. Ne-am cunoscut online, si am avut ocazia sa ne intalnim in realitate doar de cateva ori, dar asta nu conteaza. Stiam ca il iubesc inca de la inceput, fara sa stiu cum arata. M-am indragostit de felul in care se comporta, de personalitatea lui, de vocea lui. E absolut extraordinar, un om cu o inteligenta emotionala deosebita, sensibil dar hotarat. M-a ajutat enorm in problemele de zi cu zi si in probleme mai complicate. L-am ajutat si eu la randul meu, si am trecut prin o gramada de lucruri impreuna. Distanta nu ne-a deranjat niciodata, noi pretuiam timpul petrecut impreuna indiferent de situatie. Am scris zeci de mii de mesaje si am vorbit sute de ore la telefon. Cu toate astea, nu am fost niciodata oficial impreuna. Eram prieteni foarte, FOARTE apropiati, si ne-am considerat mereu frati, cu toate ca eram consitenti amandoi ca avem sentimente extraordinar de puternice. Ne vorbeam mereu dulce si ne spuneam foarte des ca ne iubim unul pe celalalt, momente in care eram in al noualea cer. Au durat vreo doua-trei luni pana m-am indragostit de el, si de atunci pana acum vreo luna am trait cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Nu credeam ca un alt om ma poate face asa fericita, nu credeam ca puteam sa traiesc sentimentul de bucurie la o asemenea intensitate.
Cu toate astea, acum o luna am ajuns dintr-o data la realizarea socanta ca nu il mai iubesc. Nu inteleg de ce, pur si simplu, dintr-o data, nu am mai simtit fluturii in stomac pe care mi-i provocau mesajele lui...nu am mai simtit caldura in corp cand vorbeam si cand ii auzeam vocea. In scurt timp a inceput sa dispara nu doar sentimentul de dragoste, ci si sentimentul de atasament. Acum cateva zile vorbeam cu el si mi-am dat seama ca pentru mine era ca un strain. Nu pot sa inteleg ce s-a intamplat, el a ramas tot aceeasi persoana, are o gramada de calitati si e UNIC. Chiar nu pot sa inteleg de ce mi-au pierit sentimentele pentru el fara motiv Sentimentul de bucurie pe care il aveam cand vorbeam cu el s-a transformat intr-unul de tristete profunda. Incerc mereu sa imi fortez inima sa simta ceva pentru el dar NU POT. Are cineva idee ce se intampla cu mine? Se poate remedia situatia sau nu? Legatura noastra a fost extrem de puternica, o stim amandoi asta, si el simtea aceleasi lucruri pentru mine, si din punctul lui de vedere situatia nu s-a schimbat...el simte la fel. La mine e problema. Il aud cat de fericit e cand vorbeste cu mine si eu nu mai pot sa simt fericirea respectiva. Va rog din suflet, orice sfat e apreciat. Sunt invaluita de tristete si resentimente, pentru ca ma simt total deconectata emotional de persoana care m-a ajutat cel mai mult in viata pana acum (dupa parinti).

Poate nici nu a fost ceva vreodata si doar tiai imaginat asa ceva mai sti? poate te-ai trezit la realitate din ceea ce visai, cred ca iubirea nu se poate uita asa usor

Te-ai trezit la realitate. Nu e rău; mai bine acum decât peste nu știu câți ani, eventual și vreo doi trei copii.

Și cum zici că îl cheamă pe celălalt tip?

Poate ca e cineva care s-a interpus intre energia dintre voi. Intreaba-l daca nu cumva mai vorbeste si cu altcineva? Chiar daca o face doar din politete. Sigur va reaparea daca va concentrati unul pe celalalt!

Nici nu știu cu ce să încep.
Nu pentru că nu știu ce să-ți spun, ci pentru că am prea multe de spus și nu știu dacă e din cauză că am fost oarecum în aceași situație sau nu.
Cu siguranță, da.
Și cum am trecut prin asta, oarecum, am tot dreptul să-ți spun că totul s-a întâmplat prea brusc, prea repede.
A fost doar o atracție iar tu o simțeai mereu ca pe ceva mult mai presus și într-un final, ai constatat că te-ai înșelat.

La fel ca tine, mult timp vorbind la telefon și o grămadă de mesaje scrise și la fel ca tine, distanță.
Într-un final, situația te-a copleșit.
Ca și cum ai avut un voal peste față în tot acest timp și erai practic, oarbă, dar în același timp, nu.
Ca și cum la un moment dat vântul a fost prea puternic iar voalul a dispărut și ai văzut realitatea.

Și totuși, tu nu ai nicio vină.
Unele lucruri se întâmplă, efectiv.
Deși el n-o să înțeleagă asta, poate o să-ți reproșeze neîncetat că ți-ai bătut joc și că nu a însemnat nimic pentru tine.
Și totuși, nu e vina ta.
Și nici a lui.
Probabil a niciunuia și probabil a amândurora.
Și dacă varianta a doua ar fi luată în considerare, motivul e evident: amândoi ați acționat mult prea repede.
Dar printr-un mod paradoxal, asta se întâmplă și până la urmă, nu e vina voastră.
So mindfuck.

Nu, nu se poate remedia situația.
Nu-i poți forța inimii să iubească pe cineva.
Singurul lucru rațional pe care-l poți face e să vorbești cu el despre asta, să-i explici asta și să fi cât de sinceră poți.
Și într-un final, să păstrezi o distanță favorabilă față de el.
Iar apoi, totul decurge de la sine.
Ori o ia fiecare pe drumul lui, cel puțin deocamdată, ori o să continuați să vorbiți și cu timpul, o să vă obișnuiți să vorbiți ca și prieteni.
Sau nu, asta rămâne de văzut.
Momentan las-o în voia sorții.

De asemenea, ai dreptate, legătura dintre voi a fost puternică și încă e.
Și dacă suntem pe aceași lungime de undă, îți spun sigur că va persista mult timp această legătură și cu greu va putea fi ruptă sau chiar imposibil.
Nu te chinui să simți ceva și nici să faci lucrurile ca înainte, gândește-te că nu merită asta și l-ai chinui pe el, involuntar. Iar mai târziu, te va urî pentru asta.
Mult mai tare dacă-i spui adevărul acum.

Îmi pare rău că s-a ajuns așa, știu cât de frustrant și ciudat poate fi.
Să te gândești nopțiile la asta neîncetat și să nu înțelegi ce se întâmplă.
Dar repet, nu e vina ta, trebuie cumva să înțelegi asta și să nu te învinovățești.
Mai târziu, probabil și el va înțelege asta.

Mda, eram atât de entuziasmată să-ți răspund și aveam atât de mult de-ți spus, încât am omis multe.
Măcar am spus esențialul și sper că te-am ajutat, cumva.

Ce zodie esti? Cred ca pursisimplu te-ai plictisit de modul in care vorbeste, nu mai ai ce sa mai afli despre el, e o persoana deja transparenta pentru tine (am in vedere ca ai aflat despre el tot ce te ispitea). Sau poate ai dat peste altcineva care ti-a trezit interesul?
Cred ca pursisimplu te-a plictisit (in cazul in care nu ai dat de nimeni altcineva)