Jur ca am citit tot romanul scris! Are ceva potential povestea.
Cat despre concluzii, el e genul de baiat plecat de la tara la facultate unde a vazut o multime de fete dragute, poate are deja o alta iubita si nu`i prea mai pasa de toanele tale asa ca a devenit indiferent in speranta ca poate il lasi si scapa de tine, iar "prietena" ta nu este deloc prietena ta ci doar o persoana invidioasa ce merge pe ideea "sa moara si capra vecinului". Daca ea nu are parte de o relatie fericita, de ce ai avea tu?
Sfat? Lasa`i pe amandoi si cunoaste persoane noi, daca nu vrei sa ajungi o alta casnica cu doi copii galagiosi, prieteni falsi si o viata plictisitoare, sau mai rau.
Am vorbit cu el si i-am zis ca daca vrea sa nespartim sa-mi spuna.Mi-a zis ca nu vrea pentru ca tine mult la mine dar sa-l inteleg ca are o perioada grea la faculta si se simte stresat pentru ca are senzatia ca un profesor are ceva cu el.Am hotarat ca o sa fiu mai fairplay si nu am sa mai fac din tantar armasar.
Este stresat si de aceea se vede doar cu prietenii lui? Haha.Nu voi intelege niciodata gandirea asta in cuplu.De ce mai sunteti un cuplu daca atunci cand unul dintre voi are probleme fuge de langa celalat la prietenii lui in loc sa`si impartaseasca problemele si sa le rezolve impreuna? "-Roxana, tin foarte mult la tine, dar numai seara si in weekend, in rest ma stresezi, intelege si tu." cam asa suna, si pare inceputul sfarsitului.
La comentariul de mai devreme ma refeream la aceasta saptamana.E prima data cand mi-a facut asa ceva.In legatura cu gratarul mi-a dat mesaj dimineata:
"Imi cer scuze din nou pentru aseara... Dar chiar am vrut sa ma duc ca nu mai făcusem grătar de mult... Si nici nu m-am mai văzut cu ei, din vara
Nu i-am ales pe ei in locul tau, te rog nu intelege gresit."
Eu toata saptamana m-am comportat rece cu el si i-am mai vb si in sictir.
Eu zic sa te vezi cu el si sa încerci să nu mai asculti tot ce zice prietena ta. Asta e doar parerea mea.
Și eu am avut o prietena de la grădiniță, am făcut primara, generala și 2 ani de liceu împreună (pana m-am mutat eu în alt oras). Ideea e ca pe la sfârșit am avut ceva neînțelegeri și am realizat ca nu e persoana care credeam ca e, din contra era o persoana toxica în viata mea. Nu mi-a fost frica sa rup prietenia cu ea, căci nu mai era un om care voiam sa fie lângă mine. Nu știu care e relația voastră, tu știi mai bine și încearcă sa analizezi obiectiv totul, vorbește și cu mama ta despre asta, iar dacă ea e chiar asa cum crezi tu ca e nu are rost. Prietenia nu se măsoară în numărul de ani, ci în susținerea și înțelegerea pe care o găsești în pers respectiva, ea ar trebui sa fie cea mai de încredere pers de lângă tine.
Încearcă sa vorbești deschis și cu calm atât cu prietena ta cât și cu prietenul tău.
Acea prietena a mea de atunci știe tot ce m-a deranjat și eu știu tot ce a deranjat-o pe ea la mine, am lămurit totul și am fost ok, nu mai suntem prietene, dar nu e război atunci când ne vedem (mai avem prieteni comuni), din contra toată lumea e ok cu toată lumea, ne vedem extrem de rar ce e drept.
Iar cu cea mai buna prietena a mea de acum discut absolut orice, iar când se întâmplă să faca/zică ceva ce ma deranjeaza (chiar dacă asta nu a fost intenția ei) ii spun și ea la rândul ei face la fel. Cu ea dezbat orice fel de problema și nu cred ca m-am certat vreodată cu ea, iar pe ea o cunosc de 4 ani, pe celalalta de 15 ani.
Vorbește cu amândoi și încearca sa ai mintea deschisa să-ți vezi și tu defectele în ambele cazuri. Comunicarea e cheia, nu cearta.
Iar la urma ar trebui să-ți dai seama dacă merita vreunul.