Am o mare problema si simt nevoia sa spun cuiva si nu am cui. Prin luna iulie am avut contact neprotejat cu prietenul meu si a ejaculat in mine, iar a-2-a zi am luat Postinor, la un interval de o saptamana iar s-a intamplat la fel, si eu inainte sa iau pastila am baut o bere cu lamaie si nu mi-am dat seama, iar apoi am luat pastila, si nu si-a facut efectul. La 3 saptamani dupa ce am luat prima pastila, am facut 2 teste de sarcina si ambele au iesit negativ, iar ieri am mai facut 4 teste, 2 de dimineata si 2 seara si toate 4 au iesit pozitiv.Am vorbit cu prietenul meu si m-a intrebat daca vreau sa il pastrez si eu i-am spus ca nu am cum ca sunt prea mica, iar apoi am vb cu mama mea si mi-a spus sa fac chiuretaj pentru ca nu sunt pregatita pentru un copil si ca un copil imi va strica tineretea si copilaria, iar eu am acceptat sa fac chiuretaj si m-am programat la cabinet pentru joi. Problema mea este ca eu nu vreau sa fac chiuretaj, nu vreau sa omor o fiinta nevinovata care nu are nicio vina, singura vina o am eu, este copilasul meu si il iubesc din prima clipa de cand am aflat ca, creste in burtica mea. Ce sa fac ca sa am curaj ca sa spun ca nu vreau sa fac avort? Nu vreau ca sa am pacatul asta, nu vreau ca sa imi omor copilul, nu vreau sa intru in depresie... Va rog frumos sa imi raspundeti daca doriti si fa rog fara injurii...

Va multumesc frumos!

Ce inima grea trebuie sa ai in clipele astea...
Arata-i postarea asta mamei tale, n-o sa fie nevoie sa mai spui ceva...

Pai eu sunt de parere ca daca prietenul tau, este alaturi de tine, ai curaj si spune ca vrei sa il pastrezi. Timpul va trece, copilul va creste, stai linistita ca nimeni nu te poate forta sa faci ceva ce nu vrei. Totul e sa iti doresti tu. Acum nu stiu ce varsta ai si tu, dar la prima sarcina nu e recomandat deloc avortul.

Alexanandra asculta nu trebuie sa faci avort este un pacat imens sa omori acel copil nevinovat orice varsta ai avea nu trebuie sa faci asta si nu e adevarat ca o sa iti strice tineretea din potriva o sa te bucure foarte mult acel copil si in plus avortul este foarte periculos si groaznic daca faci asa ceva nu o sa mai ai liniste constiinta ca ai omorat un suflet nevinovat nu o sa te lasa in pace eu iti spun sa il pastrezi si o sa vezi ca nu o sa regreti niciodata iti doresc numai bine si sper sa iei decizia corecta.

Coolgirlem am 17 ani si jumatate...

Eu zic sa urmezi ceea ce simti. Nu te lasa impinsa de la spate de nimeni sa faci ce nu vrei. Tu vei fi cea care vei suferi nu mama ta. Gandeste-te e doar o mica fiinta ce a luat nastere in corpul tau. Mai gandeste-te la faptul ca poti sa treci printr-un avort, lucru deloc usor si cu posibilitatea sa fie primul copilas dar si ultimul pe care-l poti avea. Ce varsta ai? Este o intrebare de curiozitate, pentru ca orice varsta a-i avea este responsabilitatea ta aceasta fiinta. Fie ca il vrei fie ca nu. Eu zic sa nu devii una din multele femei care fac un pacat imens. Peste ani si ani poate vei suferi enorm gandindu-te la copilasul pe care a-i fi putut sa-l ai si vei regreta amarnic. Cu siguranta depresia va interveni imediat dar va fi o suferinta prezenta in inima ta zi de zi si minut de minut. Sunt impotriva luarii unei vieti pe care tu ai conceput-o cu voie sau fara dar cu riscul acesta. Eu zic sa-l pastrezi si apoi peste cateva luni sa vii sa ne povestesti ce nazbatie a mai facut bebele tau. Iti doresc numai bine si sanatate tie cat si copilasului daca esti insarcinata. mi-ar placea sa mai vorbim si sa tinem legatura.

Draga meah, eu zic cu toate ca iti va fi greu sa nu pastrez copilul, deoarece nu o sa mai ai tinerete.eu zic sa faci chiuretaj.sincer nu cred ca este un pacat asa mare.pentru ca tu esti un copil inca.si nu ai dc sa intrii in depresii pentru ca sunt sanse sa mai poti face copii dar doar cand o sa fii mai mare si mai responsabila. si gandeste-te la nastere ce vei face. ca ai organele mai miki decat a unei fete majore sau pe apr. gandeste-te la riscul de moarte. sau chiar la durere extrema la nastere.dmne fereste! deci asculta de mama ta.si o sa fie bine. sper ca te'am ajutat

Mda, cata profunzime, ce sa zic! Multumeste parintilor tai ca se ocupa asa de mult de tine si le pasa si ia exemplu de la ei! Nu este niciun pacat sa omori un copil cand esti copil! Mamei tale ii pasa de tine si stie mult mai bine ca tine ce inseamna sa cresti un copil, iar tu pana vei fi destul de competenta si sa intelegi ce inseamna acest lucru, taci si inghite!
Mai lasati-ma cu pacatele si regiliozitatile astea! Sa crezi in ceva nu inseamna sa stai si sa astepti totul de la Dumnezeu, inseamna sa te bazezi si pe tine si sa fii realist cand iei o decizie! Si fara patetisme din astea gen "omori un suflet", ca nu este vorba de niciun suflet, este vorba de un embrion care se dezvolta, nu un "suflet"!
Asa ca fii realista si lasa basmele!
La varsta asta trebuie sa iti traiesti viata si de asemenea sa iti cladesti una, nu sa stai sa cresti copii, ca nu mai suntem in secolul 19!