Bună, TPU!
Am o problemă ce frământă de săptămâni bune, şi am maaare nevoie de ajutorul vostru şi sper să-mi citiţi întreabarea şi să mă ajutaţi .
Am 16 ani şi aparent toate motivele să fiu fericită.
Am o familie minunată, o mamă înţelegătoare, în care am încredere maximă şi o consider cea mai bună prietenă a mea, şi un tată extraordinar.
La şcoală totul este aproape perfect. Sunt în clasa de excelenţă a liceului, şi sunt apreaciată atât de profi, cât şi colegi.
Am o prietenă foarte bună, care ştie tot despre mine, dar şi alţi prieteni, amici, etc.
Totul pare OK, însă această fericirea de la o perioadă este umbrită de o nefericirea destul de accentuată, iar această nefericirea apare la capitolul "Boys" .
Ştiu, cerinţele mele cu prea corespund cu ale altor fete de vârsta mea .
Vreau o relaţie de durată, consolidată fiind cu sentimente.
Vreau un iubit atent, care să mă iubească şi să mă asculte.
Acel timp cu care să mă plimb prin parc privind la stele şi care să-mi dăruiască în loc de cadouri scumpe, o simplă floare, dar cu sinceritate.
În ultima vreme numai la asta îmi zboară gândul... >8-.
Până acum n-am mai avut decât un singur iubit, dar ţinâm cont că relaţia a durat mai puţin de o săptămână, aş prefera să n-o iau considerare.
Am suferit enorm, deoarece după o perioadă de mai bine de doi ani, în care am fosrt prieteni extrem de buni, am stabilit să fim împreună. Eu mi-am pus sentimentele pe tavă şi i-am acordat toată încrederea şi atenţia mea, iar el m-a minţit şi m-a trădat, fără să-i pese absolut delo de ceea ce simt .
Au trecut luni bune de atunci şi uşor, uşor rănile pe care mi le-a produs încep să se diminueze, dar acum simt nevoia mai mult ca oricând să ofer afecţiune.
Am început să-mi pierd încrederea în mine, dar şi speranţa de a găsii pe cineva sincer, care să fie capabil să pună suflet într-o relaţie.
Dacă faptul că nu am găsit pe nimeni până acum vă face să credeţi că o problemă ar fi aspectul meu fizic nu e este aşa. Nu-mi place să mă laud singură, dar totuşi am simţit nevoia să fac şi precizarea asta.
Situaţia a fost de aşa natură încând am fost nevoită să refuz 4 băieţi până acum şi nu mi-a fost deloc uşor. Am încercat să evit pe cât posibil anumite tipologii, însă numai de aşa ceva mă lovesc.
Mi s-a luat de băieţi care încercă să "te agăţe" cu replici luate de pe net, care se cred şmecher, dar nu sunt nici pe departe aşa...Acel tip de băieţi care consideră că băutura şi ţigările îi fac mai puternici...
M-am gândit la faptul că, în cazul în care voi continua să aştept va mai dura ceva timp...
Am colegi, amici pe care îi simpatizez.
Mă complimentează adesea, îmi zâmbesc, dar firea lor timidă nu-i prea ajută să mă abordeze .
M-am gândit să încerc eu să fac primul pas, dar şi eu sunt în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte timiditatea .
Mă gândeam că voi, văzând lucrurile din exterior îmi puteţi da un sfat ce aş putea face, sau eu ştiu... cineva care priveşte lucrurile din exterior m-ar putea face să-mi schimb viziunea.

Mulţumesc anticipat !

Din ce am citit eu am inteles ca este o fata cu minte si cu capul pe umeri.
Stii ce vrei si ai niste prioritati in viata si asta conteaza destul de mult la varsta ta comparativ cu majoritatea din generatia din care faci parte.
Nu e o tragedie ca la 16 ani nu ai pe nimeni, vad ca sunt lucruri mai importate pentru tine, precum scoala si familia. Singurul sfat pe care pot sa ti l dau este sa nu te schimbi doar pentru a avea o relatie. Ai destul timp si parerea mea este ca majoritatea baietilor de varsta ta nu cred ca au aceesi maturitate in gandire ca tine.

Oricum daca crezi ca ai gasit pe cineva potrivit poti sa faci primul pas. Sa stii ca baietii apreciaza asta, mai ales cei timizi.

Ai dat un detaliu interesant în această întrebare. Ai zis că ai o relație strânsă de prietenie cu mama ta, că ai încredere în ea. Și așa ar trebui să fie pentru toți (din nefericire nu e!).
Atunci, vorbește cu mama ta despre aceasta. Spune-i clar ceea ce simți. Oare cine te știe cel mai bine și cine știe ce e cel mai bine pentru tine?
Succes!

E greu si eu am trecut prin aceiasi situatie... Si eu am refuzat baieti pe care ii plaeam. Dar pana la urma am vazut baiatul de care m-am indragostit nebuneste...Fiind timida nu am facut eu primul pas dar nici el nu a facut nimic. Dupa ceva timp am devenit foarte buni amici si acum suntem impreuna. Eu as zice sate duci la el si sa vorbesti sincer cu el. Sper ca team putut ajuta

Eu iti spun sa nu mai fii asa ingrijorata si sa ai incredere ca va aparea un baiat care sa fie pe placul tau, pe care nu il vei cauta tu, se va remarca singur. Parerea mea este ca o relatie in care simpatizezi nu e de lunga durata. Mai bine distreaza-te pentru ca, cu cat cauti mai mult iubirea cu atat nu apare. Crede-ma mi s-a intamplat...si ma simteam trista. Si tocmai cand vroiam sa renunt la a mai crede ca voi fi singura a aparut un baiat exact cum doream. Fii fericita si ai sa vezi ca totul vine de la sine! Sper ca te-am ajutat si sper sa iti mearga mult mai bine!>

Si ce daca esti timida? Te mananca cineva? Rade cineva?
Stai calma ca ai toata viata inainte si din cate ai zis tu, vrei un baiat romantic.
Pai fi nitel mai indrazneata ca pe viitor te va ajuta asta.Numai bine!

Cerintele tale, draga mea sunt prea avansate pentru baietii din ziua de azi. Chestia e ca voi fetele ganditi mai mult "cu inima" va place dragostea si lucrurile frumoase. Cand vine vorba de iubire crede-ma ca fetele nu prea mai folosesc partea rationala a creierului. Sa trecem in cealalta tabara-baietii Aici voi da un exemplu. Eu am 15 ani stau intr-un internat cu 4 colegi de camera, 3 de clasa a11a si unul a12a. Si sincer sa-ti zic ei se gandesc doar cum sa ajunga la sex cu o fata. Cand vad o fata ei o evalueaza mai mult dupa corp si forme) si daca mai e si proasta este mai mult decat perfect. Trebuie sa recunoastem ca, cu aceasta mentalitate traiesc majoritatea baietilor de azi. Si chiar aceasta mentalitate o sa fie un obstacol in a obtine sexul mult dorit de ei. Fiindca nu mai cunoastem nevoile sexului opus. Orice fata intr-o oarecare masura vrea sa fie IUBITA si sa IUBEASCA. Ne indobitocim pe zi ce trece se pare Chiar iti doresc sa gasesti un baiat pe placul tau...si in ceea ce priveste timiditatea si asta e o stare care in ziua de azi devine foarte intalnita. Tot mai multi oameni n-au incredere in propriile puteri. Sa dau un exemplu tot din viata mea. Eram in generala si-mi placea de o fata. Cred ca am stat vreo 2 luni pana mi-am facut curaj sa ii spun asta, dar dupa ce am facut-o m-am simtit extraordinar si LIBER. De asemenea mi-a dat mai multa incredere de sine Iti urez mult noroc!

Vă mulţumesc mult, tuturor, pentru sfaturi !

Incep prin a-ti spune ca am si eu 16 ani, ca si tine. Modul in care gandesti tu nu este deloc departe de al meu, si experientele tale, de asemenea.
Am momente in care ma confrunt cu aceleasi ganduri ca si tine, dar realizez ca sunt inca destul de mica sa ma gandesc la ceva "serios". In fond, sunt prea rare iubirile alea pe viata, care tin din adolescenta pana la moarte. Am 16 ani si vad situatia din exterior, e ca si cum mi-as raspunde mie la o intrebare, la o "framantare". Ei bine, deocamdata EU incerc sa ma axez pe altceva. Pe iesiri cu prietene, pe flirturi nevinovate cu colegii si muuulte altele. Refuz pur si simplu sa ma mai gandesc la cautarea "marii iubiri", pentru ca nu e momentul! Nu are rost sa ma intristez pe astfel de motive, am o viata la dispozitie! Si inca un sfat: ai rabdare! Ai rabdare sa mai cresti, ai rabdare sa "se mai coaca" la mine baietii din jurul tau, sa te mai caute si ei pe tine (asa cum ii cauti tu, dupa suflet)... deocamdata nu poti face nimic(din punctul meu de vedere). Ai timp, ai ANI la dispozitie si o familie alaturi (ceea ce eu, de exemplu, nu am). Deci, continua sa te distrezi la varsta ta... Nu destrabalari sau alte chestii, pur si simplu, momente de rasfat cu prietene, prieteni, colegi. In excursii, in iesiri, la petreceri selecte

Sper ca te-am ajutat cat de cat, e mai greu virtual, dar o scoatem noi la capat! Deci, revino cu noutati, detalii, feeling-uri. Pup!

Ai 16 ani de ce te grabesti, daca tot nu vrei sa fii ca ceilalti si in special ca celelalte atunci nu fii, lasa lucrurile sa vina de la sine si o sa vezi ca se va termina frumos, nu incerca sa faci tu ca fata primul pas sau nu ceva evident pentru ca vei fi luata de fraiera si oricum nu poti face pe cineva sa te placa cu forta, cand vei gasi persoana potrivita atunci vei vedea ca amandoi veti face pasi pentru a va apropia. pur si simplu poate nu ai cautat unde trebuie pentru ca sunt destui baieti carora sa le pese de sentimentele unei fete si care sa nu isi bata joc

Buna!
Sa stii ca si eu am tot 16 ani si ma regasesc perfect in descrierea ta(mai mult pe mine, cea din generala, pentru ca acum lucrurile stau altfel).
Exact la fel eram si eu. Si eu avusesem doar o singura relatie, iar tipul respectiv imi fransese inima, ma tradase. Mi-am dorit foarte mult sa am o relatie precum cea pe ti-o doresti si tu acum. Dorinta mi s-a indepliniti . Am alaturi pe cel mai minunat baiat din lume. Nu doar ca are toate calitatile pe care mi le-am dorit, dar m-a si surprins cu altele.
Ce vreau eu ca tu sa intelegi e ca nu o sa poti avea niciodata tot ce iti doresti, in acelasi timp. Mereu o sa fie si bucurii, si necazuri. Important e sa inveti sa iei lucrurile asa cum sunt, sa te bucuri de ceea ce ai, sa treci cu usurinta peste lucrurile mai putin bune si sa lasi timpul sa hotarasca momentul potrivit pentru fiecare lucru. La fel de importanta este si credinta in Dumnezeu(de fapt, este mai importanta).
Nu uita: Rabdarea e o virtute!