am o problema ceva mai ciudata si mai complicata daca nu o simti pe pielea ta nu prea ai cum sa intelegi, sper ca veti avea rabdare sa cititi tot contenutul.
Pai totul a inceput acum 3 ani cand l-am cunoscut pe el pe baiatul cu, care sunt si in ziua de azi nu a fost nicidecum dragoste la prima vedere dimpotriva initial nu mi-a stat simpatic deloc, dar cu timpul m-am indragostit de el si am decis sa fim impreuna.
A fost frumos si cu timpul il iubeam din ce in ce mai mult, in acel an pe la inceputul lu august a trebuit sa se intoarca urgent in Romania ( noi stand in Italia ) mi-a fost foarte greu, poate par ipocrita si poate vi se pare ca dramatizez prea mult dar nu. chiar mi-a fost ingrozitor de greu sa accept faptul ca urmau zile in care el sa nu fie langa mine slabisem ingrozitor si intrasem in depresie nu mai eram eu nu ma mai recunosteam. dar a trecut. Dupa o luna s-a intors din Romania si atunci nu pot sa va spun in cuvinte ce fericire am simtit imi revenisem miraculos depresia avuta era doar o amintire acum era din nou frumos si soare pe strada mea. Dar na tinut prea mult. a trecut toamna iarna a venit primavara si din nou vara. imi era atat de frica nu voiam sa ma despart din nou de el. Dar dupa cum se spune de ceea ce tie frica nu scapi niciodata pe la sfarsitul lui iulie a plecat din nou in Romania, de data asta stiam ca era definitiv prin ceam trecut si cat am suferit nu le-as dori nici macar celor mai cruzi dusmani, nu mai mancam eram intr-o depresie de nedescris ma izolasem de lume de prieteni de tot nu dormeam erau zile in care plangeam incontinu si nu faceam altceva decat sa plang si sa stau in casa, vorbeam cu el pe retelele de socializare dar nu era de ajuns eram obisnuita sa fie langa mine la fiecare tampenie pe care o faceam in afara de iubit imi era si cel mai bun prieten nu puteam sa percep lucrurile fara el aveam nevoie de el ma simteam neajutorata ma uram pe mine ca ajunsesem sa depind pe el, care eu inainte ma bateam cu pumnu in piept ca no sa depind niciodata de nimeni si ca o sa fiu mereu cu capul pe umeri dar n-a fost asa trebuia sa recunosc ca muream cate putin cate putin. au fost 4 luni de chin continu in care ma trezeam dimineata din pat dar pur si simplu nu puteam sa stau in picioare ma rezemam de perete sau ma puneam la loc in pat. In Romania parintii lui nu mai erau de acord sal lase cu mine spuneau ca o sasi gaseasca pe alta acolo iar eu pe altu aici dar plangeam amandoi ca doi copii mici si nu stiam ce sa mai facem. In iarna asta pe 15 16 decembrie a decis sa fuga din Romania pentru a veni aici si pentru asi petrece sarbatorile alaturi de mine am fost si sunt foarte fericita ca e din nou langa mine nu-mi venea sa cred cand l-am strans din nou in brate ca e real ca s-a intors ca sunt din nou cu el a fost o nebunie mama lui tatal lui il sunau si ma sunau incontinu a fost un circ complet. Pana acum el a stat la mine mama ne stiind ca el e plecat de acasa am crezut ca o sasi gasesca ceva de munca si o sa ne putem muta impreuna dar nu a fost asa si deja mama face figuri si intreaba cand pleaca isi varsa nervii pe mine si se poarta urat cu mine din cauza lui.
Nu stiu ce sa fac el mi-a spus sa merg cu el in Romania ca parintii lui sunt de acord sa merg cu el sa ne intoarcem dar nu stiu ce sa fac recunosc ca mi-e mila si de mama dar nu vreau sa mai trec prin ce am trecut nu vreau sa mai sufar ma simt bine si completa doar cu el daca as putea sa fac cumva sa nu-l mai iubesc ar fi diferit dar nu pot. nu pot sa-l las sa plece din nou nu vreau sa mai trec prin ce am trecut.
Voi ce ma sfatuiti sa plec cu el? sau sa raman daca raman stiu ca o sa sufar enorm si vor urma din nou zile de chin si durere singuratate si depresie, daca plec stiu ca o sa sufar dupa parinti orice as alege oricum as suferii dar parca ar mai trece daca el e langa mine e o nebunie ce facem noi zi de zi. infruntam si am infruntat pana acum toata lumea impreuna nu vreau sa-l pierd si nu vrea sa ma piarda avem vise si planuri multe impreuna si ne dorim foarte mult sa le realizam voi ce ati face daca ati fi in locul meu.
Va multumesc anticipat pentru timpul acordat si pentru pareri
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Bun si de ce sa te afunzi in depresii inutile? bucura-te pur si simplu de viata si mai ales de faptul ca un tip asa de iubitor te tine aproape macar in gand.
Răspunde
Din username-ul tau, presupun ca esti nascuta in 1996, nu? Deci ai 17 ani nu? Nu ti se pare ca esti cam tanara sa iti lasi familia si sa fugi cu un iubit? Orice s-ar intampla, pana la urma familia, iar te va accepta, pentru ca asta e familia, iubire neconditionata, dar crezi ca merita sa strici relatiile cu ei pentru un tip? In umila mea opinie, zic macar sa astepti sa faci 18 ani, ce presupun ca se intampla anul asta, pentru ca macar sa nu intrati nici care din voi la corupere de minori, sechestru sau alte penalitati, iar in ceea ce priveste familia, eu una nu mi-as da mama pentru nimeni si nimic.
Pai problema ta e destul de dificila... Eu sunt de parere ca ar trebui sa iti asculti mama si sa ramai acolo, chiar daca asta implica suferinta dupa el.
Tipii vin, tipii pleaca, dar mama si tata sunt acolo pentru tine mereu. Stiu ca poate suna absurd dar ca parintii nu te iubeste nimeni 
. Chiar daca va fi o perioada de chin poti trece peste, stii cum se spune a treia oara e cu noroc.
Dar daca iti doresti neaparat sa fii cu el, poti face o vizita celor din Romania, sa vezi cum e la ei... Daca iti place ramai daca nu intoarce-te in Italia.
Sper ca intelegi ideea mea!
O noapte linistita!
Eu ti-as spune dar fara suparare sa te duci la un psiholog ca nu se poate ca o persoana normala la cap sa reactioneze asa cand nu e langa persoana pe care o iubeste sau sa iubeasca in halul asta. Cred ca ai o mica problema. Poate niste pastile te vor ajuta. Si fa ce crezi tu ca e mai bine.
Toti cei care am trecut prin nebunia tineretii si primei iubiri te intelegem perfect 
. Totusi e o decizie importanta pe care doar tu o poti lua. Orice ar fi vorbeste cu mama ta, explica-i situatia, spune-i ca daca el nu mai poate ramane acolo te gandesti serios sa te intorci in Romania. Tu stii mai bine situatia, daca aici in tara ai rude sau cineva la care sa stai. Un alt aspect important e dependenta ta de persoana lui..nu-i deloc bine si poate duce la chestii urate. Nu o spun nici cu ironie,nici cu rautate dar gandeste-te si la posibilitatea sa vizitezi un siholog pentru ca nu-i normal sa te distrugi asa cand nu e el. E ok sa fii trist,sa suferi, sa fii un pic depresiv dar tu duci totul la extrem. Ma intreb ce s-ar intampla daca, la un moment dat, el s-ar hotara sa plece pe un alt drum si ar trebui sa va despartiti? Gandeste-te ca familia e familie, cea mai importanta relatie trebuie sa fie cea cu ei. Toate la timpul lor 
Vorbeste intai cu mama ta.
Stii, toate persoanele trebuie sa stea acasa..stiu ca tu o iubesti pe mama ta, dar daca are 'sprijin' ai putea-o lasa.[si daca ea accepta]. Doar ca tu trebuie sa mergi 'a casa' ..si sa stii ca 'acasa' e locul unde iti e inima :[, inima ta e la el....deci de aici iei decizia singura.
Dar totusi, n-ai zis motivul pentru care el a plecat in Romania. daca e important ar trebui sa mergi.dar daca nu, ar putea el sa stea cu tine..ganditi-va si la parinti..cine are mai mare nevoie de voi, si cine dintre voi poate 'lasa' de la el..si sa se mute in tara.'opusa'. Sper ca ai inteles ce am vrut sa zic, si sper sa te ajute :*..mult succes.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
