Buna TPU.Am o problema.De fapt nu e chiar o problema pentru ca pana la urma urmei orice are dreptul sa-si doreasca ceva in viata, mai devreme sau mai tarziu . In primul rand nu vreau jigniri si comentarii aiurea pentru ca nu e cazul.
Deci.Eu sunt impreuna cu un baiat de un an jumate si ne iubim fooooaaaarte mult(am 16 ani si el aproape 18). Am trecut prin foarte multe impreuna, el peste mai multe ca mine, el e mai obisnuit cu viata, cu incercarile ei, eu mai am de invatat."Locul" de unde vine el e diferit de al meu, a dus o altfel de viata si e trecut prin viata.In tot timpul acesta de cand suntem impreuna, mi-a dat sfaturi pe care nu le-am ascuktat si am regretat si banuiesc ca nici nu o sa ascult de ele pana nu o sa ma lovesc rau de tot dar nu asta e problema.Problema e ca inainte de a-l cunoaste pe el nu-mi placeau deloc copii mici, pur si simplu nu stiam cum sa ma comport cu ei, cum sa vorbvesc cu ei, nu-i suportam, nu-mi doream asa ceva pe viitor dar acum, de cand sunt cu el imi doresc atat de mult un copil incat ma apuca plansul cand vad la tv copii mici[[[chiar azi ma uitam la emisiunea"prima zi"de pe prima tv si erau 2 tineri care aveau un bebe, ea abia nascuse si el plangea de fericire.parca ma si vedeam deja cu un copil de mana si pe iubitul meu plangand de fericire]]].
Dupa toate aceste chestii am ajuns la concluzia ca imi doresc foarte mult un bebe si mi-l doresc ACUM dar in acelasi timp am mai ajuns la niste concluzii:nu avem bani sa ne intretinem singuri, nu avem locuri de munca(el o sa se apuce dupa ce face 18 ani), nu avem scolile terminate, parintii mei NU VOR FI DE ACORD IN NICI UN CAZ(nici mie nu mi-ar conveni sa-mi creasca mama copilul, vreau sa-l cresc singura, e al meu si eu trebuie sa am grija de el, impreuna cu iubitul, bineinteles), sunt inca mica si nu stiu daca stiu sa am grija de un copil cu toate ca atunci cand iti doresti cu adevarat un copil, cand trebuie sa ai grija de el inveti pe parcurs si nici nu simti ca nu ai stiut vreodata.Mentionez ca amandoi stim sa facem de toate. El s-a descurcat singur in mijlocul Bucurestiului de cand era mic.Eu m-am descurcat singura 2 ani(au fost parintii plecati.de la 12 la 14 ani). Pot sa zic ca am fi in stare dar nu vrem sa creasca in saracie, in certuri, in bataie de joc. vrem sa fim niste exemple bune de urmat.
Unica mea problema este ca NU POT SA-MI SCOT DIN CAP FAPTUL CA IMI DORESC FOARTE MULT UN BEBE.

FuckYouXd cum am spus si mai sus, degeaba il vrem daca practic bani nu, scoala nu, nimic.Deci nu o sa-l facem acum pentru ca vrem sa creasca normal dar problema mea este ca nu stiu cum sa imi scot ideea asta din cap.Ma speria prietenul de cateva ori ca am ramas insarcinata in speranta ca ma voi panica si dupa nu voi mai pomeni de bebe un timp dar eu.ma panicam dar tot zic mereu ca vreau.Tre'sa-mi scot ideea asta din cap cumva si nu pot (

Mda, va multumesc tuturor pentru raspunsuri Da' cine imi scoate si mie ideea asta din cap ca ma streseaza rau si sunt o plangacioasa care plange cand vede bebe si parinti fericiti alaturi de copii lor

@Aham, daca nu ai avut un raspuns nu inteleg de ce totusi te-ai mai obosit sa iei lumea la misto.Copii fac copii.asa si? pana la urma urmei e viata fiecaruia si copii pot creste mai bine un copil pentru ca stie ce-si doreste un copil. Unii parinti(maturi)nici macar nu stiu cu ce se mananca un copil, cum se tine in brate, ce trebuie sa manance si etc.pe cand unii copii care au copii stiu sa aiba grija de ei chiar daca multi dintre copiii cu copii sunt rromi.Pana la urma urmei daca unii au dreptul, de ce sa nu aiba si altii.Si intrebarea mea era cum sa-mi scot ideea asta din cap, nu "cine vrrea sa fie nas pentru bebe".Asa ca citeste de 2 ori inainte sa raspunzi

De ce exista doar cateva persoane care au inteles cu adevarat intrebarea mea? Oameni buni..."Unica mea problema este ca NU POT SA-MI SCOT DIN CAP FAPTUL CA IMI DORESC FOARTE MULT UN BEBE" Deci.cum imi scot ideea asta din cap. Faptul ca imi tot spuneti ca nu e bine si alte chestii da dovada ca ori n-ati citit cu atebntie intrebarea ori ati citit pe sarite.Scrie clar ca vrem un trai bun pentru bebe si ca deocamdata nu avem cum sa il oferim deci e clar ca nu o sa-l facem acum.

Trixie apreciez raspunsurile voastre dar toata lumea sare cu gura ca sunt prea mica si tioate alea, intr-un fel ma judecata si nu am cerut sa fiu judecata, am cerut sa mi se dea o idee cum sa-mi scot ideea din cap. Oricum, am reusit sa mi-o scot.pentru moment.nu stiu cat va tine. faptul ca sunt judecata de mii de persoane nu ma face decat sa ma ambitionez mai tare sa-l fac, nu sa-mi scot ideea din cap

Gandeste-te ca atunci cand vei avea 20-25 de ani, cand va fi o perioada foarte frumoasa a vietii tu va trebui sa stai sa ai grija de copilul sau copii tai. Vei iesi in club cu prietenele care sunt libere si nu ai nici o obligatie iar tu, vei sta pe canapeaua din club uitandu-te la ele cum se distreaza. De fapt, am spus o mare prostie, de ce? Pentru ca daca vei avea un copil vei renunta la foooarte multe lucruri si cand spun multe chiar sunt MULTE!

Tu ar tebui sa fii constienta sigura ca oricat de mult ti-ai dori va trebui sa astepti pana cand vei fi mai mare si vei sti ceea ce e de facut cu un copil, pentru ca asa la 16 ani gandeste-te ca il chinui si pe el ( copil) pentru ca tu nu stii daca atunc cand plange plange pentru ca ii este foamne pentru ca ii este rau sau fiindca a facut pe el.

Cum spuneam, ar trebui sa iti doresti sa treci prin toate etapele vietii exact asa cum ar trebui s-o faci si tine minte, pana la 45 de ani poti face cati copii vrei d, dar daca incepi de acum pe la 30 ce faci? infiintezi propria ta gradinita?
Gandeste-te foarte bine si ia problema in serios!

Numai reprosuridin partea ta ba ca raspundem la misto ba ca nu citim cu atentie.
Ar trebui sa fii recunoscatoare ca ne "chinuim" sa scriem o ditamai 'morala' pentru. tine!
Iar dupa cum spui tu " ca tot iti spunem ca nu e bine" si tu vrei de fapt o solutie sa iti scoti ideea din cap, sa stii ca reprosurile cu 'nu e bine' sunt si ele o parte din solutie. De ce? Pentru ca daca noi ti-am spune " Ei, nici o problema, faci un copil 2-3 te duci pe la parinti pe la rude iti mai dau cate-un ban si asa cumperi hainela copil. NO STRESS"
Cum spuneam, daca ti-am spune asta in loc de " nu e bine, n-ai de unde sa ii oferi tot ce ii trebuie incat sa nu ii lipseasca nimic. etc." te-am incuraja in legatura cu acel copil.

Probabil o sa te irite raspunsul meu dar nu consider ca gresesc cu ceva spunand asta si daca vrei sa intelegi CA NU TREBUIE SA AI UN COPIL ACUM, o intelegi.

Nu ai nevoie de 1000 de raspunsuri dintre care sa il alegi pe cel mai bun.
Pur si simplu spune NU chiar daca e greu si PUNCT!
Si mai gandeste-te si la parintii tai, mai ales daca esti singura la parinti, pentru ca poate tu nu stii, dar tatal meu imi spune in fiecare zi cand plec pe afara sau cand ies in oras cu prietenii ( apropo de asta, ti-ar prinde bine si tine cate o ieseala din cand incand) revenind, imi spune mereu " ai grija ce faci si sa nu uiti ca eu am doar o fata si vreau sa ma mandresc cu ea nu sa ma faca de ras" Exact cuvintele astea mi le spune.
Si stiu ca ai zis de nenumarate ori ca Vrei un bebe nu ca IL FACI dar in alt mod nu avem cum sa interpretam un raspuns la intrebarea ta decat punandu-te intr-o postura de genul " decizia finala: il fac!"

Deci nu, eu una am inteles ca vrei doar sa-ti scoti ideea din cap si am incercat sa te ajut. Poate am facut-o, poate nu important e ca tu sa iei sfaturile noastre in serios chiar daca nu sunt exact cum ai fi vrut tu sa fie.
Si iarta-ma daca am fost mai atagoasa dar m-a deranjat mult faptul ca nu prea arati ca apreciezi ' eforturile' noastre

Artagoasa*

Gandeste-te ca e naspa ca in ziua de azi...copii fac copii.atat

Păi la 16 ani?
sincer cred că ar trebui să mai aştepţi, apoi la 20 de ani o să regreţi şi o să îţi vrei copilăria înapoi.
mulţi oameni spun că vor să dea timpul înapoi şi să se întoarcă la vârsta de 16 ani.
e o vârstă frageda, şi nu merită să faci un copil de acum.
am avut o prietenă care la 15 ani a plecat cu iubitul ei (el avea 20 de ani atunci)şi au făcut o fetiţă minunata.dar mi-a spus că regretă super enorm şi că îşi vrea înapoi copilăria.
decizia asta e greu de luat, dar totuşi mai gândeşte-te puţin, un copil nu e o jucărie sau un obiect pe care poţi să îl muţi şi să îl faci cum vrei...e greu să ai grijă de un copil...

gândeşte-te şi sper să aud de bine :*!

Draguta,tu ai raspunsul la intrebare asta.Nu sunteti suficient de maturi, si inca nu ai inceput sa traiesti cu adevarat.E foarte greu sa cresti un copil si chiar daca sunteti in stare de asta, nu sunteti stabili din pcdv material.Banuiesc ca vrei sa-i oferi tot ce e mai bun copilului tau. Sfatul meu este sa va terminati scolile, sa va gasiti servicii bune si apoi sa luati in calcul bebele.Ar fi o mare greseala sa iti inchizi viata la varsta asta, nici tu nu ai fi fericita nici copilul.Banuiesc ca nu iti doresti asta.

Ca sa iti scoti ideea cu bebelusul din cap ai putea sa te apuci de un sport,sa incerci sa iesi mai mult cu prietenele tale si sa vb despre ori ce altceva in afara de copii,evita un timp parcurile pentru cade obicei acolo sunt multi copii,vorbeste cu iubitul tau si roaga-l pe el sa te ajute sa iti scoti acea idee din cap, pune'te pe citit, nu stiu.chestii de genul asta.
Sper ca te'am ajutat