am o problema destul de mare, am rămas gravida la 16 ani și nu știu cum sa le spun părinților și iubitului, ce sa fac? ( am deja 3 luni)

Recomand metode de suicid, duda?

Le spui si gata.Nu ai ce face. Ajutorul de la ei vine. Daca ti-ai pierdut capul(pe perna lui) asuma-ti responsabilitatea.

Bună! In primul rind sarcină usoară, si fie ce o fi, sa nu faci avort, asta da problemă, tu trebuie sa discuti cu mama ta, si sa-i spui, oricum mai devreme sau mai tirziu se va vedea burta si i si vor da seama ca esti insarcinată, nu vei putea ascunde asta la nesfirsit, deja ai 3 luni, ma mir ca in 3 luni nu si a dat seama mama ta ca esti gravida, de ce nu i ai spus prietenului tau ca esti insarcinată? El ce vârsta are? Cum ai ramas gravidă? ai vrut tu sau asa s-a intimplat? acum accepta situatia, du sarcina pana la capăt, ce vei avea, fată sau baiat? Sarcină usoara.

Nu inteleg de ce ai asteptat atat de mult.De cat timp esti cu acest baiat de nu ai curaj sa-i spui? Chiar il iubesti sau chiar te iubeste de ati facut asta? Trebuia sa actionezi in primul moment cand aflasei ca nu ti mai vine ciclul si sa vorbesti cu el sau cu vreo matusa de a ta, sau cu oricine, nu sa astepti 3 luni sa ti creasca burta ca sa vezi ca ai copil

Este cam tarziu pentru un avort, dar curand se va vedea, asa ca, trebuie sa le spui parintilor!

Păi nu știi reclama? Mergi la ai tăi cu iubitul și le spui frumos: „O s-aveți un nepoțel!"
Măcar acum ai aflat (pe calea mai grea) că sexul vine la pachet și cu procrearea, mai ales dacă nu folosești protecție de niciun fel. Dacă ai decis că ești destul de matură pentru a-ți asuma aceste responsabilități începându-ți viața sexuală, atunci fii tare până la capăt și ia viața în piept (sper că e destul de mare să poată hrăni un bebe)!

Să te dai cu capul de pereţi până începe creierul să-ţi funcţioneze, asta dacă mai e posibil.
Dă dovadă de maturitate şi asumă-ţi responsabilitatea. Vorbeşte pur şi simplu cu ei.

Copila fara minte. spune-le parintilor, poate daca spuneai la inceput, exista posibilitatea unui avort, acum trebuie sa il ti si sa ti-l cresti, imi pare rau pentru tine, nu sunt indepartata de varsta si nu imi doresc sa ajung in situatia asta, spune-le parintilor pentru ca ei vor sti ce sa faca de acum inainte. Si cred ca veia vea nevoie de putina pregatire psihologica pentru ce va urma : sarcina, nastere, deci ar fi bine sa consulti niste consiliere, e placut sa vorbesti cu cineva.
toate cele bune si ai grija de tine.

Buna,

Nu sunt aici sa te critic, si acum faptul e consumat. Nu mai conteaza ca nu te-ai protejat sau ca nu a avut iubitul tau grija de treaba asta.

Acum tu esti intr-o stare emotionala destul de complicata si numai tu stii ce simti.

Parintii tai cand or sa afle nu or sa fie prea fericiti pentru ca ei cred ca se gandeau ca o sa ai copii mai tarziu (pe la 23-30).

Iubitul tau nu stie si cand ii vei spune nu stiu daca va fi alaturi de tine sau va fugi.

Ideea este ca tu acum esti in centrul atentiei. Tu si copilul tau. Nu stiu daca la trei luni mai poti face intrerupere de sarcina si nici nu te sfatuiesc sa faci asta (o sa regreti mult de tot mai tarziu).

Cred ca cel mai bine este sa discuti si cu iubitul tau si cu parintii tai in ce ordine vrei tu (cred ca cel mai bine te-ar asculta mama ta prima fara sa fie tatal tau acasa).

Trebuie sa te hotarasti ce faci, ar trebui ca si tu si parintii tai si iubitul tau sa tineti cont ca daca faci intrerupere de sarcina acum este posibil ca viata ta sa fie in pericol(nu vreau sa te sperii).

Mama ta trebuie sa te inteleaga, nu sa te jigneasca acum cand esti in starea aasta pentru ca emotional tu nu mai esti asa de dura acum. Daca iti mangai burtica si te gandesti la copilul tau cand sti ce vei afla de infruntat cu parintii si iubitul crede-ma ca esti foarte atasata de viata care creste in tine, sange din sangele tau.

Copii sunt un dar de la Dumnezeu, asa ai aparut si tu si cred ca mama ta te-a dorit.

Nu sunt parintii tai in masura sa decida ce sa faci cu copilul si nici iubitul tau si crede-ma ca am invatat ca in viata se intampla toate cu un scop.

Daca pana acum la trei luni nu ai spus nimanui, e clar din punctul meu de vedere ca tie iti este menit sa ai acest copil si sa il iubesti cu toata fiinta ta si sa ai grija de el.

Nimeni nu te poate influenta ce sa faci, sa iti intre bine asta in cap. Daca faaci cea mai mare greseala si sa intrerupi sarcina gandeste-te cat de mult o sa plangi peste 20 de ani cand vei sti ca puteai sa ai copilul langa tine.

Tine-te bine cu nervii si cu starea emotionala, vorbeste cu mama ta prima oara si vedeti voi doua cum veti spune tatalui tau ce s-a intamplat si abia dupa ii spui iubitului tau.

Nu face rau nimanui si ai grija de copilul tau si cel mai mare dar de la Dumnezeu.

Crede-ma alte femei au trecut prin intrerupere de sarcina si regreta enorm ca au facut-o chiar daca ar fi ramas singure si nu le-ar fi ajutat nimeni.

Decizia e numai a ta. Roaga-te la Dumnezeu, nu te milogi, roaga-te si spune-i ca vrei ajutorul lui si al ingerului tau pazitor ca sa iti poti creste copilul. Asta e primul lucru pe care ar trebui sa il faci, cand te simti pregatita( azi, maine) spune-i mamei tale.

Și uite de ce nu e bine sa îți începi viața sexuală atât de devreme, acum ce o sa faci?
Părinții tăi sigur o să fie supărați, înainte sa faci un pas în viață trebuie să te gândești foarte bine. Un prezervativ costa mult? De acum adolescenta ta s-a dus, îmi pare rău pentru tine dar nu mai poți face nimic, faptul e consumat. Iubitul tău câți ani are? Offff... Ești mult prea tânără

Fa avort daca mai vrei sa-ti salvezi viata oricum nesemnificativa (la fel ca si a acelui fetus).

Multumesc pentru răspunsurile și încurajările voastre...Am spus părinților și iubitului și m-au cerata ar au înțeles și iubit a fost foarte fericit la fel și părinți lui *dacă nu v-am spus iubitul are 18 anI și ne cunoaștem de 2 ani și câteva luni )