am o problema mai delicata daca as putea sa-i zic asa. Eu si prietenul meu suntem impreuna cam de un an din care 5 luni am fost despartiti, ne cunoastem de 3 ani. Problema e ca in ultima perioada au fost foarte multe neintelegeri intre noi iar el mereu se certa cu mine din cauza ca pierdea bani la cazinouri,sa nu mai zic ca din cauza asta si-a facut o gramada de datorii iar recent si-a pierdut si locul de munca. Mie nu mi-a mai venit menstruatia in ultima luna, mi-am facut un test de sarcina de la care am constatat ca sunt insarcinata. Am incercat sa discut cu el despre asta dar parea indiferent,imi tot spunea ca imi da el bani de avort ca face rost si sa nu imi fac probleme iar apoi seara cand m-a condus acasa mi-a zis "adio". Problema este ca eu nu pot sa pastrez copilul deoarece inca nu mi-am terminat liceul iar parintii mei nu sunt de acord cu asa ceva iar daca e sa afle ma si dau afara din casa, nu am nici macar un loc de munca sau ceva venit din care sa-l pot intretine deci chiar nu as putea sa pastrez copilul pentru ca nu e momentul nicidecum acum. Ce pot sa fac? Simt ca nu mai rezist deoarece il iubeam foarte mult si pe langa despartire mai e si treaba cu copilul. Va rog sa ma ajutati cu niste pareri dar daca se poate fara invidie sau chestii de genul "omori copilul", etc. Am uitat sa mentionez ca eu am 20 de ani. Va multumesc.

Multumeste-i lui Dumnezeu ca ai scapat de un astfel de om. Poate tu il iubeai dar ceea ce el simtea pentru tine n-are nici o treaba cu iubirea.Un nenorocit!
Treaba cu sarcina, ai putea sa mergi si singura, esti majora.Iti trebuiesc doar bani in jur de 100-400 lei, nu cred ca fie mai mult. Poti merge cu cineva apropiat.Dar ar trebui sa te grabesti, sa nu lasi sarcina sa evolueze foarte mult.
Cel mai indicat era sa-i spui mamei tale, ea oricum o sa te iubeasca, mai ales ca nu esti doar un copil.Tu sti mai bine cum e situatia.Sau mergi la el si cere-i bani, spune-i ca daca-l vei pastra o sa se dovedeasca al cui copil e si nu va avea din ce sa-l intretina.
Sper din suflet sa fi ok si sa iasa bine pana la urma si-mi pare sincer rau ca trebuie sa treci singura prin asta.

Buna.

De ce nu vorbesti cu parintii tai? In special cu mama ta. Ea e persoana cea mai potrivita sa te ajute. Nu iti fie rusine, mai bine ii spui si rezolvati cumva treaba decat sa ajungi la alte chestiute mai urate.

Incearca, de asemenea sa vorbesti si cu psihologul scolii, cu siguranta ar avea niste sfaturi pentru tine.

Singura ta varianta buna este sa apelezi la mama ta, indiferent de ce urmari vor fi.

Pai si tu ce simti ca ar fi bine sa faci? Sa avortezi sau nu?

Nu sunt in locul tau, nu cunosc situatia exact, dar eu daca as vrea sa pastrez copilul, le-as spune parintilor ceva de genul: Daca vreti sa ma dati afara din casa, asta este, nu am ce sa fac, dar ganditi-va ca m-ati crescut 20 ani, si daca ma dati afara ati irosit 20 ani din viata voastra, pentru ca nu o sa mai vorbesc niciodata cu voi.

Si cauta pe net, vezi daca exista organizatii nonguvernamentale care au programe speciale pentru mame fara adapost.

In primul rand zi mersi ca ai scapat de el. Pentru ca daca s-a despartit de tine cand a aflat ca esti insarcinata inseamna ca nu te-a iubit chiar deloc. Si avand in vedere varsta ta, nu esti asa mica incat sa nu pastrezi copilul. Copilul nu are nici o vina ca voi nu v-ati protejat. Trebuia sa te gandesti la treaba asta inainte sa ramai insarcinata. Eu zic sa vorbesti cu mama ta si ii spui ca esti insarcinata cu un bou caruia nu-i pasa. Te va intelege iti zic eu. Si daca ai sa faci avort acum, peste vreo 4-5 ani o sa regreti, ai sa vezi. Dar pana la urma e hotararea ta. Eu asa as face daca as fi in locul tau.

Of Doamne...e greu ce ti se intampla, stiu ca te gandesti ca asta vom spune dar chiar e urat sa faci un avort si iti spun ca exista foarte mari sanse sa nu mai poti avea copii vreodata.Asta e o mare problema si cred ca nu ti-ar placea.Incearca sa-ti asumi greselile, poate mai tarziu vei plati mult mai mult pentru ele.
Parintii tai chiar te-ar da afara?
Poti continua scoala si asa.A fost o fata asa si la mine in scoala(17-18 ani, clasa a XI-a).Eu zic sa te gandesti.Si ala e un...