Am si eu nevoie de putin ajutor.Acum 3 ani am intalnit un baiat (o sa-l numesc Bob, chiar daca nu asa il cheama) de care m-am indragositit foarte tare si la randul lui m-a placut si el (nu pot sa zic indragostit pentru ca a facut niste lucruri care mi-au demonstrat ca nu era indragostit de mine).Nu am avut o relatie, chiar daca uneori ne comportam ca si cum am fi intr-una, nu vorbeam asa de des, dar si cand vorbeam imi sarea inima din loc.El e primul de care m-am indragostit chiar daca eu nu era prima pentru el.Totul era bine si frumos, eu traiam cu impresia ca era la fel de nebun dupa mine cum eram eu dupa el(doar la el ma gandeam, cand auzeam undeva cuvantul "iubit" la cineva, ma gandeam la el, cand ma intreba lumea daca imi place de cineva, ma gandeam la el, intotdeauna ma gandeam la el).Am inceput sa il introduc in fiecare scenariu si vis de al meu (nu neaparat cu el in "rolul principal" dar il integram eu cumva). Intre timp a aparut ceva care sa ne faca sa ne certam si sa nu mai vorbim (un fel de "despartire" daca pot sa ii zic asa). Bineinteles ca am suferit foarte mult, eram aproape disperata, voiam sa-l am cu aproape orice pret..lui pe de alta parte nu-i prea pasa de viata mea. Dupa aproximativ 5 luni imi scrie ca vrea sa ne intalnim si am acceptat.Ne-am intalnit si mi-a spus ca vrea sa continuam ceea ce a ramas neterminat.Eu fara experienta, am acceptat pentru ca eram topita dupa el, chiar suna ridicol sa zic asta dar imi imaginam tot viitorul meu cu el. Dupa cateva zile imi zice sa uitam ceea ce a fost intre noi.De data asta nu am mai suferit atat de mult, parca ma asteptam la o despartire si ma pregateam emotional pentru asta. Timpul a trecut, nu am mai vorbit, el imi mai scria dar eu nu-i raspundeam si pana la urma a incetat.Ne-am mai vazut la diferite evenimente dar doar ne-am salutat si atat.Eu pot sa zic ca am trecut peste, nu mai sunt indragostita de el(nu mai simt fluturi in stomac, nu mai tremur, nu ma mai balbai cand vorbesc despre si cu el, nu ma mai atrage nici fizic si nici psihic, deci in concluzie nu as mai fi cu el, nu mai pot sa il vad ca pe un iubit). Acum apare problema.Nu imi explic de ce inca ma gandesc la el si nu ma gandesc la amintirile noastre sau la trecutul nostru, pur si simplu imi fac scenarii si imi imaginez lucruri cum isi face tot omul(nu despre el) si il vad in scenariile mele.De exemplu saptamana viitoare am un concurs de inot si cand imi imaginam cum o sa fie acolo mi-l imaginam si pe el ca ma priveste si asta e doar un exemplu din multe altele.Nu stiu ce sa fac ca sa nu mi-l mai imaginez peste tot in ceea ce fac. Teama mea este ca nu o sa ma mai indragostesc daca ma tot gandesc la el.Stiu ca se zice ca timpul le rezolva pe toate, dar a trecut destul timp.Nu a fost o zi in ultimii 3 ani in care sa nu ma gandesc la el, chiar daca nu ma gandesc la el intotdeauna intr-un mod romantic.Ma tem ca o sa treaca baieti cu adevarat buni pe langa mine si nu pot sa ma bucur de asta pentru ca mie imi sta mintea la Bob.Ma tem ca nu o sa mai simt fluturi in stomac pentru altcineva.Mi se pare ca am dezvoltat o obsesie pentru a ma indragosti de altcineva.M-am gandit la multi baieti pe care ii cunosc asa: "hmm oare pot sa ma indragostesc de el?" sau cand vad pe cineva nou ma gandesc :"hmm oare vom ajunge impreuna vreodata?".Se spune ca te indragostesti cand te astepti mai putin, pai daca eu ma astept mereu si ma obsedeaza gandul acesta ce sa fac? Nu vreau ca atunci cand un baiat imi da atentie sau e interesat de mine sa ma gandesc la Bob, ca si cum ar fi un "baiat reper" in viata mea. Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici, imi spuneti va rog ce as putea face? Si nu cred ca raspunsurile de genul "ocupa-ti mintea cu altceva ajuta", cu orice mi-as ocupa mintea este si Bob prezent acolo. Orice solutie m-ar ajuta mult.Multumesc anticipat!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook