Buna TPU
am si eu o intrebare care ma macina: vi se pare devreme varsta de 17 ani pentru inceperea vietii sexuale? fara batai de joc ca nu isi au rostul.
Ordonare:
După relevanţă
Daca tu te simti pregatita fizic si sufleteste, daca stii cum sa te protejezi, 17 ani este o varsta ok.
Răspunde
Bună!
17 anişori este o vârstă relativ acceptabilă.
Vezi alte DETALII la linkul :
http://www.tpu.ro/......mai-mul-i/
Toate cele bune.
E ok dar trebuie sa fi si tu pregatita.Fa-o cu baiatu pe care il iubesti -clipa asta o sa o pretuiesti toata viata -Daca nimeresti unu virgina est mare -Te poti lauda si tu in sinea ta ca ca ai facut ceva bun si cu cine trebuie.Nu o fa la o betie sau constransa de disperare...Fa-o cand te simti pregatita si cu persoana Iubita -Fundia :-D?
Bună.
Normal ar fi să-ți începi viața sexuală după vârsta de 16 ani jumătate, iar tu te încadrezi! Acum depinde de amândoi partenerii, dacă sunt pregătiți și au vârsta corespunzătoare.
Deci DA, poți.
Pa, pa.
Fa ce iti dicteaza inima 
nu dupa ce spune unul, altul
dar fa totul cu cap..Mai tarziu sa nu iti para rau
Sunt mai mult tentati sa insele cei care deja au primit de la "iubitele" lor dovada dezonorarii!
Dacă ele i-au dovedit că nu au coloană vertebrala şi s-au supus poftelor lor, ei au toate motivele din lume să caute altceva, mai demn, mai puternic! Un barbat are nevoie langa el de o femeie puternică, nu de o cârpă...
Moral ar fi să nu lase în urmă o victimă, dar pe un om care nu ţine cont de sufletul lui sau de Dumnezeu cine îl va împiedica să facă asta?
Din păcate, iniţierea "curviei" şi abandonarea "victimei"este de cele mai multe ori DIRECŢIA spre care se îndreaptă relaţiile în care nu s-a respectat moralitatea până la căsătorie…
Şi chiar dacă vă cunoaşteţi de 1 an de 3 sau 5 ani, respectarea demnităţii este la fel de necesară. Cunosc prea multe cazuri de tineri care au stat 5 ani, 7 ani împreună iar apoi s-au despărţit cu mare seninătate din partea unuia şi mare surpriză şi traumă din partea "celuilalt" (fata, în majoritatea cazurilor).
DE FAPT, după ceea ce am scrim mai sus, chiar "desfrânarea" duce la colapsul despărţirii, la pierderea "atuurilor", la stingerea aurei de demnitate, onoare, şi MOTIV SPECIAL de respect (necunoscut de cei care nu vor să recunoască că doar ONOAREA poate primi respect. Doar ea…)
SA NU FACI În nici un caz COMPROMISUL DE A TE DEZONORA!
Viitoarea ta familie nu va avea un lucru mai scump decat demnitatea ta!
Nu vei câştiga, ci îţi vei pierde atuurile care CONTEAZĂ CU ADEVĂRAT LA O FATĂ!
Chiar şi dacă nu ai avea îndoieli în privinţa căsătoriei cu el, consideră că pentru liniştea şi echilibrul vieţii şi a familiei tale de "mâine", fără să-ţi poţi da seama acum, vei avea nevoie de această "demnitate"şi "onoare" pe care rişti să le pierzi acum"!
Sexualitatea înainte de alcătuirea familiei este o adevărată „cutie a Pandorei". Este vital să nu se atenteze la drepturile şi,, liniştea" Familiei de mai târziu, a ei şi a ta! Distracţia este un viciu dificil de controlat? Dar costul ei nu este nici mai mult nici mai puţin decât... liniştea unor familii! şi sacrificiile uriaşe care se vor raporta la ele...
- La urma urmei, ce se va întâmpla într-o neprevăzută situaţie în care vă despărţiţi? Ce se va întâmpla mai târziu în familie, atunci când mentalitatea "unui spirit de aventură iresponsabil" va fi înlocuită cu raţiunea că relaţiile intime sunt lucruri care transformă psihicul şi impregnează o amprentă de neşters naturii umane. Relaţiile intime creează "link-uri" nedorite, ce se vor resimţi cel mai bine mai târziu, în familie, ca în oglindă de către celălalt partener... toată viaţa! Acest lucru va fi o adevărată "fractură" mai târziu, iar în acest sens statistica divorţurilor nu minte...
Spre deosebire de alte experienţe devenite amintiri, experienţele păcatului (în special când e vorba de o relaţie a trecutului) nu se uită niciodată (...), şi cu cât lovesc mai mult în normele morale, cu atât vor avea un efect mai copleşitor asupra respectului reciproc şi liniştii unei familii!
În mod aparent paradoxal dar logic, aceste experienţe-amintiri devin cu atât mai frustrante (substrat pentru gelozie) odată cu trecerea timpului, rămânând mai târziu întipărite în sufletul "celuilalt" partener (...), aşa cum într-o cameră, posterele ar deveni permanente!
Nu este la voia întâmplării faptul că pentru începerea vieţii intime, Divinitatea a lăsat căsătoria şi nu altceva. Motivul este justificat prin consecinţe şi nu prin capricii...
O singură şansă există de a feri persoana vulnerabilă (femeia) de a fi folosită "temporar" pentru ceea ce are de oferit fizic, pentru a fi abandonată ulterior ca un obiect de "redusă folosinţă" intimă.
Iar acea şansă este IUBIREA – Iubirea de sine: ca ea să se iubească pe sine mai mult decât ar fi posibil să iubească un bărbat. Dacă nu o va face, soarta "obiectului de unică sau redusă folosinţă" o aşteaptă!
Dacă ea nu va avea milă de FERICIREA, de VIITORUL ei, de viitoarea ei FAMILIE, NIMENI altcineva nu o va face! Cu atât mai puţin cel care îi cere ca ea să renunţe la cel mai mare "atu" al ei, pentru ca el să-şi descarce nevoile fiziologice pe acel "atu".
Acel "atu", cel de care va depinde în cea mai mare parte viitorul familiei ei este:
ONOAREA ei, DEMNITATEA ei – adică "exclusivitatea intimă" de care soţul ei va avea ontologică nevoie, fiinţială pentru identitatea lui sufletul iubitei sale...
Dacă ai în vedere într-adevăr o relaţie serioasă, atunci
Ţine te rog cont că onoarea soţiei în faţa soţului este lucrul fundamental într-o relatie. Nu există altul mai important pe plan relational!
- Căsătoria este scopul. Căsătoria urmează doar peste câtiva ani. Casatoria înseamnă muncă, căsătoria e dură, căsătoria cere sacrificii, cere integritate. Oare ce i-a făcut pe unii să creadă începând cu anii "80 că sexul e gratis, că nu ar fi mare lucru, că pot să se culce cu cine vor şi... într-o zi să îşi pună o rochie albă sau un costum şi zâna magică a disciplinei va da nişte praf magic peste ei... şi atunci, vor putea să controleze ceea ce nu a încercat niciodată să controleze. Ar merge? Categoric Nu!
- Multe cupluri au experimentat durerea infidelităţii şi a adulterului. Se pot vedea peste tot familii rupte pentru că cineva nu a avut control! Persoana cu care te vei căsători merită tot ce ai mai bun – onoarea, demnitatea. Respectul şi integritatea MORALĂ pe care le arăţi faţă de tine şi faţă de cel iubit este un indicator foarte bun a ceea ce se poate aştepta mai tarziu...
Persoana cu care te vei căsători merită tot ce ai mai bun – onoarea, demnitatea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
