Buna,TPU.As avea nevoie de ajutorul vostru caci... de cateva saptamani nu sunt in apele mele.Mai exact, este vorba despre o relatie la distanta.Varsta mea este de 17 ani (elev MI), iar relatia a durat 1 an, acum 3 saptamani, cu o fata care era mai mica decat mine cu 6 luni.
Stiu,nimeni nu recomanda relatiile la distanta,insa credeti-ma ca fata de altii pun suflet rapid si sunt mai sensibil cand vine vorba despre persoana iubita.
Totul a inceput frumos,ca orice relatie adolescentina,ne iubeam mereu,mergeam la film, petreceam timp impreuna foarte mult,incepusem sa ne cunoastem foarte bine,va pot spune ca era singura fata la care tineam foarte mult si care ma facea sa cred ca nu invat pentru mine,nu ma straduiesc numai pentru mine,ci ca mai exista si alta persoana pentru care merita sa fac aceste lucruri. Avand-o aproape,ma simteam implinit, faceam totul cu placere, chiar daca ne desparteau atatia kilometri distanta si ne incarcam telefoanele de 2 ori pe zi.Simteam ca nu sunt singur, eu avand si probleme in familie.Simteam ca in sfarsit exista acea persoana care ma poate intelege si careia ma pot plange cand vine vorba despre starea mea emotionala si asa am si facut.
Uneori plangeam de stres si pentru ca nu ma intelegeam cu ai mei, uneori ma deschideam prea mult in fata ei, toate astea la telefon.I-am promis ca de fiecare data cand voi avea ocazia / de fiecare data cand va avea nevoie de mine, voi fi langa ea orice ar fi.Am ajuns sa chiulesc de la scoala stiind ca nu este in siguranta acolo unde se afla. Imi planuiam zile din vacanta sa pot pleca, strangeam fiecare banut ca sa-i pot cumpara cate un buchet cu flori, promiteam ca niciodata nu o voi lasa si ca ii voi fi mereu alaturi si ca nu vor exista certuri intre noi.Am renuntat pana si la economii pentru ea.Nu exista zi atunci cand ajungeam sa nu ii aduc un buchet de flori/un cadou mai scump, aratandu-i recunostinta mea fata de ea (2-3 ori pe luna). Vacantele mi le petreceam cu ea,lucram impreuna pentru scoala,ne distram impreuna, o iubeam nespus de mult si inca o iubesc.
Au existat si certuri, probleme care veneau din partea amandurora... insa atunci cand greseam imi ceream iertare de nenumarate ori si ii promiteam ca nu se va mai intampla... insa atunci cand ea gresea, eram nevoit sa-mi cer tot eu scuze fiindca o suparam.Acest lucru ma deranja putin,insa niciodata nu am presat-o sau sa o fortez la ceva,i-am oferit libertatea de care avea nevoie.
Insa lucrurile au inceput sa se schimbe,era mai mereu suparata,era mai distanta... uneori nu prea puteam dormi si vorbesc serios... fiindca stiam ca ceva era in neregula.I-am acordat spatiul de care avea nevoie. Uneori a refuzat sa mai vin sa o vad, spunandu-mi ca "daca ti-ai dorit relatie la distanta, rezisti, suporti distanta".
Timp de 3 zile ne-am certat grav, eu eram stresat,nervos din cauza alor mei,ea probabil la fel era stresata si am propus sa ne despartim... Mi-a spus in felul urmator:
- Esti prea grijuliu, prea iubitor, iar eu nu pot fi la fel ca tine mereu.Eu sunt mai indiferenta, nu pot mereu sa-ti fiu alaturi,nu sunt atat de afectuoasa".
Am discutat cu ea,i-am spus ca putem schimba asta, putem trece peste asta, i-am spus ca daca vrea, pot sa mai pun eu "frana", insa a refuzat.
Acele cuvinte m-au durut mai mult decat faptul ca traiesc intr-o familie distrusa.Am ramas masca, am plans pana nu am mai putut.Am realizat ca am alocat timp,bani si am chiulit de la scoala,pentru a ma distruge pe mine in cele din urma.
Sunt mai sensibil fiindca nu am cui ma descarca,plang mereu si ma simt prost.M-am apucat de sala insa nimic nu mi-a schimbat starea asta.
As vrea sa aflu si parerea voastra despre relatia aceasta si sa-mi spuneti a cui a apartinut vina mai mult? Precizez ca nu am stresat-o cu apeluri,mesaje,cand era vorba de scoala invatam amandoi, cand voia sa petreaca timp cu prietenii ii permiteam, ar fi fost absurd sa-i interzic sa nu mearga cu fetele in oras/la bal.Cand avea probleme le abordam cu calm.Am fost cat se poate de permisiv si atent cu ea.
Treptat mi-am schimbat parerea despre toti,am inceput sa-mi abordez altfel prietenii,am devenit mai distant si mai inchis,recurg la violenta uneori,cand vad cate un cuplu ii dispretuiesc si ma intreb "Cu ce am gresit?" si ma inchid mai mult in mine.
Daca ati avut rabdare sa cititi tot, va multumesc, sunteti minunati.Si daca puteti sa ma ajutati sa trec peste situatia de cauza si sa-mi spuneti unde am gresit, ar fi super ok.Multumesc mult si va doresc o zi minunata!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook