Bună TPU!
Cum nu știu unde pot să caut o părere obiectivă, am decis să apelez la voi.Îmi cer scuze pentru că voi avea o postare destul de lungă.
Am 20 de ani și sunt împreuna cu prietenul meu de 11 luni. Desi e așa puțin timp la mijloc, se simte de parcă am fost împreună ani de zile și s-a plictisit de mine, s-a obișnuit. Este extrem de confortabil, nu mai depune efort, nu îl preocupă fericirea mea. Foarte rar recunosc că îmi mai zice câte un compliment, îmi mai ia ceva de mâncare. Am citit despre faptul că fiecare om are limbajul propriu prin care își exprimă iubirea, însă eu nu îl regăsesc pe el nicăieri...Am vorbit cu el despre asta de multe ori. Mereu ajungem la o concluzie favorabilă, facem reguli noi, și ne întelegem o perioadă. Face eforturi o perioadă de timp si revine la vechiurile lui obiceiuri...Este orgolios, dar nu recunoaște asta și nu prea vrea să mă înțeleagă, vrea să fie doar ca el. Eu nu înțeleg de ce la inceputul relații a fost atât de tandru cu mine, înțeleg că era îndrăgosteala de început, dar chiar așa persoana aia de atunci nu mai există? Am avut si perioade cand ne certam zilnic extrem de rău, nu ne ințeleageam deloc, acum să zic că suntem bine și ne certam rar. Greșesc prin faptul că vreau să mă simt uneori iubită și să văd ca face gesturi micuțe ca acum cateva luni? Până acum zicea că înțelege și încerca, dar ultima oara când am incercat sa vorbesc cu el nu a fost deloc receptiv, mi-a spus ca nu îl pot face sa fie cum vreau eu și chair mă întreba daca îl iubesc si de ce mai stau cu el dacă nu sunt fericită. În perioada în care ne certam foarte des s-a și despărțit de mine o dată și a venit a doua zi cu flori cerându-și scuze. A fost din nou tandru și atent ca să revină la comportamentul vechi. Eu am sentimente foarte puternice pentru el și nu mă pot vedea despărțindu-mă de el, dar în același timp încerc să gândesc și rațional. Credeți ca pot găsi o cale de mijloc? O metodă prin care să îi atrag atenția, să pot vorbi cu el, să facem un compromis? Chiar mă doare tot ce se întâmplă dar trebuie să accept situația. M-am gândit să mă despart de el, concluzia mea asta era( asta și faptul ca oamenii chiar nu se schimba niciodată). doar că nu vreau să îl schimb, vreau doar să facem un compromis în care eu să las de la mine și el de la el. să fim amândoi împăcați. La câte s-au întâmplat aș fi avut mult mai multe de zis dar deja am scris prea mult. Multumesc celor care și-au luat o parte din timp ca să citească asta!
În orice tranzacție, negociere, schimb, așa se pare. că înafara obiectului transferat, motivul esențial al interacțiunii, în acest caz, actul sexual în sine, fiecare partener are nevoie să își satisfacă nevoi psihologice esențiale și profunde. Dta dacă ești nemulțumită, nu poți rezolva asta prin cerere, te rog să mă iubești așa cum aș dori eu. Problema nu este numai pentru acum, este a relației pe termen lung. Se va schimba el la cerere sau din proprie inițiativă? Probabil nu. Soluția. Ori te declari mulțumită cu ce ai, cu teoria că cel mai bun bărbat este cel pe care îl ai deja. De ce este sau ar fi bine așa? Că dacă schimbi nu știi ce te așteaptă în viitor cu altul după perioada de început. Sau ești complet nemulțumită și tai din rădăcină și mergi mai departe.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Mda, părerea mea să-l lași pentru că n-ai ce trai fericit să ai cu ăsta. vei avea o viață plină de frustrări de genu ăstora pe care le ai acu „eu nu merit să fiu iubită și să se facă eforturi pentru mine". na, dacă asta îți dorești pentru viitoru tău și să-ți trăiești tineretea, n-ai decât, dacă crezi că va fi mai bine cu timpul, te înșeli, va fi tot mai rău/.
Răspunde
Daca relatia asta schioapata acum, cand aveti doar 11 luni, cum crezi ca va fi peste 5 ani, 10 ani sau 20?
Iti spun eu: va fi una acra, plina de jigniri, rautati, ura si chiar ( posibil ) batai.
Sfatul meu este sa rupeti acum relatia, inainte sa mai pierdeti timp inutil, pentru ca nefericirea deja a aparut de partea ta si indiferenta de partea lui.
Fii realista si ia decizia corecta acum, ca sa nu te condamni la o viata plina de nefericire.
Ai doar 20 de ani si deja ai o stima de sine scazuta din cauza acestei relatii. Spui ca vrei un compromis dar tot tu spui ca trebuie sa accepti o situatie care te doare. De ce? Tu vrei un barbat tandru, iubitor, care sa isi manifeste dragostea fata de tine. El nu este acel barbat, cand face aceste gesturi nu le face fiindca asa este el ci fiindca se simte constrans. E bine sa stii cand sa faci un compromis intr-o relatie dar aici e vorba ca tu sa renunti la ce iti doresti si el sa nu renunte la nimic. Sa nu crezi ca o sa se opreasca aici, urmatoatele "compromisuri" o sa fie la fel de inegale. Tu nu esti indragostita de el, esti indragostita de cum iti imaginai ca era el. S-a dovedit ca e o imagine falsa. De ce stai cu omul asta daca nu te face fericita?
Cred ca ar trebui sa términi relatia.
Nu are rost sa stai langa o asa persoana.
Din ce ai scris tu, lui nu prea ii pasa de tine, pare a fi plictisit
Am patit si eu exact la fel cu fostul prieten 
.
Pai e simplu, s-a plictisit de tine, il atrag probabil alte femei, le considera pe altele dragute, ar pune mana dar il incurci tu.
E clar ca nu te iubeste. Un om care te iubeste nu se poate plictisi niciodata de tine sau sa se comporte asa cu tine ca si el. Crede-ma eu am experimentat iubirea adevarata. Cand iubesti ai ochi doar pentru acea persoana, esti innebunit dupa ea efectiv.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
