De la ce varsta este normal sa-ti incepi viata sexuala? Si daca ti-o incepi putin mai devreme pentru fete, se dezvolta mai repede sau raman asa cum sunt?

Este normal acolo dupa 17-18 ani si chiar daca o incepi mai devreme oricum te dezvolti[mai repede]

Nu ai cum ramane tot asa, in primul rand ca vei deveni femeie.

Deci esti femeie din momentul in care ai prima data menstruatie.
Inceperea vietii sexuale e posibila de atunci fizic, emotional insa depinde de fiecare. Cand esti langa o persoana pe care o iubesti si te simti iubita de el poti sa faci pasul asta, dar sa il faci doar ca sa ti se mareasca sanii, si sa mai capeti ceva forme, mai bine mai astepti putin ca nu te alearga nimeni.
In mod normal odata cu inceperea vieti sexuale si a schimbului de hormoni, dintre tine si partener, da te mai schimbi fizic. Unele femei se mai ingrasa, la altele li se maresc sanii, la altele fesele, la altele si, si. Orgasmul te calmeaza, si ajuta la circularea sangvina, schimbul de fluide ajuta la intarirea metabolismului.
Ca dezavantaje. BTS-urile, creste riscul de a contracta una exponential, mai ales cand o faci neprotejat, deci cand te hotaresti sa iti incepi viata sexuala obligatoriu prezervativ. Si vizite regulate la 6 luni la ginecolog. Partenerul poate sa nu aibe simptome si totusi sa aiba un BTS, deci atentie
Spor

Nu exista o varsta anume pentru toti fiindca oamenii fac parte din diferite categorii sociale iar asta le influenteaza dezvoltarea. In orice caz viata sexuala se incepe la sfarsitul adolescentei (21 de ani) in cazul oamenilor educati, la sfarsitul primei adolescente (18 ani) in cazul persoanelor de la tara, fara educatie si mai rele de musca si inainte de majorat in cazul tigancilor.
Fetele care isi incep viata sexuala inainte de 17 ani jumate au un risc mult mai crescut sa faca cancer de col uterin si sa moara.

Dupa casatorie. Iata de ce...
Ca fapt divers, familia are astăzi nevoie de moralitate mai mult decât în trecut(!), deoarece astăzi ea este lovită de provocări din toate părţile (asta da schimbare faţă de trecut!), şi în mod logic, este mai vulnerabilă, şi drept urmare are nevoie să fie mult mai solidă. Ori fiecare îşi mai doreşte şi astăzi ca familia lui să reziste o viaţă. Dar astăzi, în mod intenţionat şi programat (!), a fost aruncata în lume cultura desfranarii, ca o lovitură mortală pentru ultimul bastion, familia.

Poate că nu eşti absolut sigură de o eventuală căsătorie cu el! Ei bine, fii sigură că, pentru cel care va deveni viitorul tău soţ, pentru împlinirea şi liniştea acelei căsătorii, moralitatea şi demnitatea ta de până atunci, vor fi condiţii de bază!

Nu ai idee cum gândesc bărbaţii în celelalte situaţii decât atunci când caută distracţia ( situaţie în care nu îi interesează persoana). Totul este legat de planul ontlogic, intim, sufletesc, acolo unde vor şi pretind "exclusivitate", iar această cerinţă nu ţine doar de un orgoliu pe care l-ar putea "educa". Ţine de planul ontologic, fiinţial. Din acest punct de vedere, diferenţa dintre bărbat şi femeie este ca de la cer la pământ...

Sunt mai mult tentati sa insele cei care deja au primit de la "iubitele" lor dovada dezonorarii!

Dacă ele i-au dovedit că nu au coloană vertebrala şi au cedat, ei au toate motivele din lume să caute altceva, mai demn, mai puternic! Un barbat are nevoie langa el de o femeie puternică, nu de o cârpă...

Moral ar fi să nu lase în urmă o victimă, dar pe un om care nu ţine cont de sufletul lui sau de Dumnezeu cine îl va împiedica să facă asta?

Din păcate, iniţierea in imoralitate şi abandonarea "victimei"este de cele mai multe ori DIRECŢIA spre care se îndreaptă relaţiile în care nu s-a respectat moralitatea până la căsătorie…

Şi chiar dacă vă cunoaşteţi de 1 an de 3 sau 5 ani, respectarea demnităţii este la fel de necesară. Cunosc prea multe cazuri de tineri care au stat 5 ani, 7 ani împreună iar apoi s-au despărţit cu mare seninătate din partea unuia şi mare surpriză şi traumă din partea "celuilalt" (fata, în majoritatea cazurilor).

DE FAPT, după ceea ce am scrim mai sus, chiar "desfrânarea" duce la colapsul despărţirii, la pierderea "atuurilor", la stingerea aurei de demnitate, onoare, şi MOTIV SPECIAL de respect (necunoscut de cei care nu vor să recunoască că doar ONOAREA poate primi respect. Doar ea…)