eu si prietena mea avem o relatie la distanta, suntem de aproape 1 an impreuna. Nu exista vacanta in care sa nu fi fost present in Romania. Eu am 18 iar prietena mea 16, cand nu sunt in tara stam tot timpu pe Skype(ba chiar si noaptea) ca a doua zi sa ne trezim unul pe celalat ca sa mergem ori la scoala ori la cursuri. La inceput, inainte sa plec au existat niste rataciri de moment unde prietena m-a inselat iar eu I-am platit-o de mai multe ori. In fine, s-a trecut peste, am iubit-o si o iubesc foarte mult. Dar nu vreau sa fiu visator, planurile noastre sunt ca ea sa termine scoala si eu o facultate, odata ce ea a terminat cu scoala vreau sa o iau aici cu mine. La inceput eram foarte gelos (cand am ajuns aici) mai ales dupa cele intamplate, cu timpul am inceput sa nu imi mai pese asa tare si am facut schimb de roluri, acum ea e cea geloasa. Uneori ii vorbesc urat, sau o jignesc (si vice-versa) dar eu pot intrece masura foarte usor. Imi pare rau, dar ne trece si ne iertam unul pe celalat. Nu exista zi in care sa nu ne spunem ca ne iubim si ca ne este dor unul de celalat. Dar intrebarea mea este: Credeti ca ma complac in situatia asta, credeti ca suntem inca tineri si in cele din urma unul din noi v-a dori sa experimenteze ca de suntem tineri? Imi este dor de ea, dar parca m-am saturat de distanta asta, prieteni de-ai mei ies, au o relatie, fac chestii impreuna si sunt unul langa altul pe cand noi eu sunt cel care trebuie sa vina in tara si parca m-am saturat o luna cu ea dupa 3 singur. Simt nevoia sa am si eu pe cineva langa mine (o prezenta feminine) care sa stea cu mine, sa facem chestii impreuna s.a.m.d. Cum am mai spus vreau sa o aduc aici cu mine, dar ma gandesc pana atunci mai e mult si imi este frica sa investesc timp si sentimente. O iubesc foarte mult dar totodata sunt si realist, pentru ca relatiile la varste fragede nu prea dureaza. Oricum ar fi, nu ma pot sta fara sa vorbesc cu ea, adica tot timpul o sun si ma suna pe Skype, ocazional la telefon si sincer sa fiu m-am obisnuit cu asta. Acum imi va fi foarte greu fara ea, pentru ca am vorbit despre toate chestiile posibile si imposibile. Imi cunoaste si ii cunosc parintii, a ramas peste noapte la mine si la fel si eu, am trecut peste situatii dificile impreuna iar atunci cand suntem impreuna facem majoritatea lucrurilor impreuna. Dar totusi voi ce credeti? E bine sa mai continuam? Sau in cele din urma se v-a pierde scanteia? Nu vreau sa suferim pe viitor. Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi!

Ar fi nedrept sa suferiti pe viitor,din moment ce voi deja suferiti,dar exista un "dar"!
Sunteti foarte legati unul de celalalt,in ciuda greselilor care s-au petrecut intre voi...iar tu,incepi sa-ti pierzi rabdarea.
Ai vrea mai mult,ai vrea sa o ai langa tine tot timpul,te seaca distanta dintre voi si te temi de viitor...
Stii,e prima ta dragoste.
Si prima ei dragoste.
Dragoste de adolescenti,nebunesc de frumoasa si complet nesabuita.
Amandoi v-ati aruncat in ea ca doi inecati si ati dat totul,sentimente,cuvinte,ganduri,frumuseti si amaruri,toate le-ati impartit si v-au legat.N-o sa uitati niciodata unul de celalalt.
Dar,daca te uiti in jur vei vedea cat de putine relatii la varsta asta,rezista in timp...le numeri pe degete.
Frica ta e justificata,e ca un fel de prevestire,probabil esti mai matur decat ea,dar iubirile din adolescenta au termen de garantie si expira.
Nu-mi place sa dau asemenea vesti,mai ales ca voi va iubiti ca doi smintiti si o despartire pare imposibila,dar nerabdarea ta si faptul ca vrei mai mult,departarea,micile greseli dintre voi,te anunta ca viata e altceva decat ti s-a promis,e complicata si stranie si,mai ales,nu implineste dorinte.
Esti realist si vad ca te-ai gandit,desi cu teama,la ce va asteapta in viitor.
Sa investesti suflet,nu e niciodata usor si tu esti singurul care STIE daca ai sau nu puterea s-o faci.
Scanteia,insa,nu depinde numai de tine,depinde de amandoi si vad ca voi o pastrati,amandoi vegheati asupra ei si n-o lasati sa se piarda.
Motive de graba nu ai,doar ca suporti greu frustrarea departarii,ai vrea totul si l-ai vrea acum.
Nu stiu daca merita sa strici o asemenea relatie doar din nerabdare,dar stiu ca la un moment dat unul din voi doi,sau se va satura, sau va gresi.Iar.
Discuta toate lucrurile astea cu iubita ta,spune-i ce gandesti si spune-i cam cum vezi lucrurile.
Voi traiti unul prin altul si tot ce experimentati,experimentati unul cu altul, dar nu stiu daca asta e de ajuns, curiozitatea e cea care s-ar putea sa va impinga sa experimentati si in afara relatiei.
Din ce ai postat, vad ca usor-usor, sentimentele tale par sa fie putin mai palide...gelozia ti-a trecut,nu-ti mai pasa atat de mult,nu te mai nelinistesti de singuratatea ei si,desi sa comunicati iti este inca foarte necesar,te gandesti realist la viitor.
Mi-e teama c-o sa va despartiti.
Desi,rar vad asemenea relatii frumoase, mi-e teama c-o sa va despartiti, din nefericire doar visele sunt perfecte, viata, nu.

Si tu vrei viitor cu o curva e de rau, mai bine cauta o baba cu bani mergi la femei de lux si ramai cu averea ei si un ferrari dupa aia.

Ce poveste interesantă.
Sigur, există posibilitatea ca unul dintre voi să calce strâmb din nou și să-l rănească pe celălalt atât de mult încât relația să se termine.
Nu vreau să spune că "vai sunteți mici, mai e nu vă căsătoriți până nu faceți 35 de ani prea tineri" pentru că este alegerea voastră. Poate că relația voastră va dura și într-o zi o să aveți o familie, sau poate că nu. Voi sunteți cei care decid asta. Voi decideți ce să iertați și peste ce situații să treceți împreună. Relația este întru totul în mâinile voastre.
Părerea mea este că, dacă te înșeală o dată, cu siguranță te va înșela și a doua oară. Așa că fi atent și nu o lăsa prea mult singură...
Este trist, totuși. Gândește-te să ajungi să te căsătorești cu ea și apoi să te înșele... din nou.

Daca ati trecut peste atatea impreuna, de ce sa nu treceti si peste asta? Aceasta disanta reprezinta un obstacol in relatia voastra, si daca treceti peste, inseamna ca va iubiti foarte mult si va meritati unul pe celalalt. Eu zic sa o astepti daca o iubesti atat de mult, o sa vezi ca lucrurile se vor imbunatati. Aceasta este parerea mea, tu fa cum crezi tu ca este mai bine. Mult noroc!

Sunt intr-o situație apropiata de voi. Si eu am o relație de un an si ceva si prietenul meu a fost plecat 2 luni, nimica toată..am trecut peste asta am păstrat legătura. dar peste ceva timp o sa plece pentru un an, poate 2... ne-am înțeles ca o sa păstrăm legătura si asta n-o sa ne desparta. Daca o iubești si e ceva sincer si frumos de ce nu puteți trece peste? Iubirea trece peste orice, in cazul in care ii ești si iti este fidela indiferent de distanta care va desparta. Merită sa încercați daca sunt sentimente puternice la mijloc. Nu renunța doar pentru ca e distanta