Omul nu-i facut sa mance acelasi lucru o viata,asa nu-i facut nici sa stea cu cineva o viata,e ceva normal biologic sa vrei altceva a aparut deja monotonia, plictiseala, lipsa interesului, scopul, sensul asa ca sunt doua posibilitati ori comunicati mai mult si serios ori despartirea, iubirea aia e de fapt o frica interioara un atasament nu-i iubire
Intr-un fel si eu sunt constienta de asta dar el locuind la mine si facand atitea impreuna imi este greu sa iau aceasta decizie nici nu stiu cum as putea sa incep sa spun, si ma si gandesc ca poate gresesc facand acest pas si o sa imi para rau
Dar cu el ai discutat problemele pe care spui că le ai? Dacă nu există comunicare în cuplu, se duce oricum totul de râpă, destul de repede.
Și dacă iese de-o ceartă, nu-i nimic; totul e să nu spuneți la supărare lucruri doar pentru a răni pe celălalt, ci doar ceea ce vă doare pe voi și care crezi că e cauza.
Dacă nici după asta nu se schimbă nimic, asta e!
Ura și la gară; altu' la rând. E păcat să mai irosiți chiar și o singură zi în plus, pe lângă cei trei ani. Viața e oricum prea scurtă!
Discuta cu el si spune-i ce te nemultumeste si poate rezolvati problema favorabil pentru amandoi.
Cred că aveți nevoie de o pauză. Nu e nevoie să vorbești cu el. Dacă o să-i spui ce simți iar el o să-ți aducă niște flori și-o să propună o poziție nouă la sexul de diseară, n-o să se schimbe nimic.
Aveți nevoie de o pauză. Îi spui, îl lași să înțeleagă că ori e pauză, ori e despărțire și că nu are nimic de comentat. Această frumoasă metodă, sfânt numită- pauză, se termină în momentul în care faci o alegere. Dacă îți e mai bine fără el, n-o să-i simți lipsa, iar dacă nu, o să realizezi că de fapt îl iubești și că toți ăștia purtători de penis, nu valorează nimic pentru tine. Abia apoi trebuie să vorbiți despre asta și să încercați să faceți ceva cu monotonia. Spor.
E clar, nu mai are rost. Degeaba tot o intinzi asa, mai bine acum decat mai tarziu