Din pacate nu poti sa faci nimic altceva decat sa ai incredere in primul rand in tine si dupa aceea in el. Daca incerci strategii si joculete nu merg si crede-ma ti-o spun din propria experienta ca nu fac altceva decat sa agraveze situatia. Cel mai bine e sa fii linistita ca daca te iubeste cu adevarat nu o sa renunte la tine, daca iti pierzi calmul nu intra in panica dar hai sa iti dau un sfat: fii mereu draguta, politicoasa, calda, vorbeste-i frumos si fii naturala. Nu insista cu telefoane, nu il bombarda cu mesaje si nu pune intrebari inutile pentru ca risti sa complici lucrurile. Lasa lucrurile sa vina de la sine, nu iti face planuri si mai ales te sfatuiesc foarte important e sa nu ai asteptari ca sa nu primesti dezamagiri Fii fata desteapta.mereu draguta, cocheta, misterioasa, mai rezervata si mai tine-l si pe jar de ex: vb acum cu el si spune-i dupa conversatie cu zambetul pe buze ca nu mai poti vorbii si ca il suni mai tz ca ai putina treaba...incearca sa o inchizi tu si niciodata nu ii arata ca esti sub controlul lui ca esti mancata. Barbatii sunt atrai de mister si personalitate asa ca fi tare si stapana pe tine si pe situatie si f important evita cat poti discutiile in contradictoriu, nu il jignii si fi cat poti de calma si de maleabila. Succes!
Nu vreau sa fiu rea insa... o sa vina si timpul asta .
Obisnuies te te cu ideea! E greu dar trece...
Vorbeste cu el! si vei primi raspunsul SIGUR! TPU multe iti poate spune dar raspunsul sigur il vei primi doar de la el, vorbeste daca iti este frica scrie-i un mesaj! succes! sper sa fie totul bine
Povestea e alta.eu eram in Italia si din luma septembrie pana in decembrie am vorbit pe mess asa ca amici la inceput era caterinca gen : " ce faci viata mea " apoi am inceput sa ne atasam foarte mult unu de celalalt si sa zicem ca intr-un fel eram impreuna dar adevarata relatie a inceput cand eu m-am dus in Romania adica pe 18 decembrie. ne intelegeam super bine, stateam tot timpul impreuna, ma duceam zii de zii la el acasa, i-am cunoscut parintii. la un moment dat ma gandeam si sa o fac cu el, vroiam sa fie primul din viata mea, dar nu am facut nimic.ieri m-am reintors in Italia. momentul cel mai dureros a fost cand stateam in bratele lui plangeam si el imi stergea lacrima, simteam ca mor ( poate ca sunt ridicola dar credeti-ma ca este cel mai urat lucru ) am ajuns aici vorbim pe mess, la telefon ne alintam dar el mi-a spus ceva gen : " sa nu punem avatare ca rade lumea de noi si sa o lasam mai moale cu poze si cu chestii de genul asta. " a zis ca el ma asteapta indiferent de ce s-ar intampla, ca sunt doar a lui si el doar al meu dar totusi imi este mare teama ca pana in februarie cand ma voi intoarce din noi o sa il pierd