imi puteti spune cea mai frumoasa poveste de dragoste a voastra? funda si vot!

Hmmm...e mult de spus fiind a mea imi vine greu si sa o povestesc ne placeam demult timp dar nu faceam niciunul nici un pas din partea mea niciodata nu va fi :d ma rog ne-amintalnit intamplator la un prieten comun acasa unde am vorbit noi ore intregi fapoima dus acasa i-am lasat nr m-a sunat la cateva zile ne-am intalnit de cateva ori. eram impreuna de ceva vreme nu ne certasem niciodata si nici nu cred ca o faceam pana cand si-a bagat o anumita persoana coada intre noi offff a fost urat atunci dar ne-am impacat si acum traiesc ceva frumos superb chiar sistiu ca tine la mine sieu la el foarte mult mi-a demonstrat asta cand nu ma asteptam sa o faca acum2 luni cand am plans m-a facut sa ma opresc ...ma luat de mana si ma ridicat cand eu simteam ca mor de durere.nu credeam ca o sa spun asta dar chiar il iubesc sinu am ce face sa schimb asta

Si nati facut ButSecs?

E la ura la dragoste. Colegi de cls, totu' a inceput in a6a cand el incepuse sa se tina dupa mine ( desi pana atunci ne uram reciproc). Eu il detestam, ma enerva (era zapacit, iar eu cuminte). Si de la un tp incepuse el sa se comporte altfel, sa se uite tot timpu' dupa mine, sa se dea in spectacol, sa stea prin preajma mea etc. Si am aflat ca ma place. Prima reactie a fost uimirea.m'a uimit, mi se parea o aiureala, nu imi venea sa cred si nu am vrut sa bag asta in seama. Dar in acelasi timp ma tot gandeam cum, daca e adevarat, nu se poate etc. Dupa un timp am inceput sa il plac si eu Toata clasa a 6a s-a tinut dupa mine In vacanta de vara la fel. Si'a facut curaj sa imi dea un mesaj de ziua mea sa ma intrebe daca "vreau sa fiu prietena lui", si ca abia astepta sa vin sa imi spuna in fata ca ma iubeste (atunci eram plecata la niste rude, veneam peste vreo 10 zile).Eu i'am spus ca il plac abia la inceputul scolii. Am fost 8 luni impreuna in a 7a ( si a fost frumos... orice pupic, tinut in brate, strangere de mana conta asa de mult pentru amandoi ). dar unele greseli (din partea mea mai ales) si strambele colegilor au stricat tot. In cls a 8a ne'am evitat. Eu il iubeam, el facea pe durul . In vacanta dintr'a 9a a inceput iar sa se tina dupa mine si cum ne intalneam cum incepea sa ma sune, sa ma caute. Am fost impreuna din nou vreo 5- 6 luni. Ne'am desp iar din anumite motive . (as fi crezut ca ne'am despartit definitiv la inceputul clasei a 10a, pentru ca el nu mai invata in acelasi oras si distanta ne separare mult). Dar treceau cateva saptamani/ luni si ma cauta iar. Am mai incercat de cateva ori sa fim impreuna. Acum inca se vede ca tinem inca unul la celalalt. Il iubesc si de fiecare data cand il vad imi bate inima mai tare, cand vb cu el imi tremura vocea. Se vede ca ne doare. Si cand ne vedem tot asa...ma cauta. Si acum cateva saptamani i'am dat ultima sansa(si merge bine pana acum ). A fost prima dragoste la amandoi, am gresit amandoi. Eu nu am mai avut pe altcineva intre timp, in schimb el da, dar a spus ca nu a fost la fel ( si nu dura mai mult de cateva saptamani). Acum sa vedem ce va fi.

Vara trecuta am intalnit baiatul viselor mele adica il cunosteam dar at l-am descoperit pe el ca persoana. vara trecut am stat o luna si un pic pentru ca m-a lasat pentru alta. iar in primavara asta m-am impacat din nou cu el, imi vb frumos, parca nu mai era el, imi spunea ca el simte pentru mine ce nu a mai simtit pentru nicio fata si ca in scurt timp ar putea sa ma iubeasca cu adevarat. dar cand ma asteptam mai putin el din nou m-a inselat. si a treia sansa nu o sa mai fie posibil sa i-o dau.mai ales ca a facut aceeasi greseala de 2 ori.dar eu il iubesc in continuare si cred ca si el macar putin in adancul sufletului lui a tinut la mine

Ne-am cunoscut acum 3 ani. De cand l`am vazut am simtit o atractie pentru el. 2 ani am fost prieteni nedespartiti. Eram ca fratii!
Acum 1 an iesisem dintr`o relatie de 4 ani (o pierdere de timp), am suferit si a fost singuru` suflet care a stat alaturi de mine.
Era tandru, intelegator si imi sufla incredere. asa m`am indragostit.
Intr`o zi frumoasa de vara ne-am sarutat dintr`o prostie.m`am lasat dusa de val si am simtit nevoia sa-l sarut.si asa a inceput povestea noastra de dragoste.
A fost frumos primele 4 luni, probabil cea mai frumoasa relatie pe care am avut`o. M`am culcat cu el si am ajuns sa-l iubesc. Dupa 6 luni,lucrurile au inceput sa se schimbe,in afara faptului ca intervenise monotonia,prietenii observasera ca ne iubim si au decis sa se bage intre noi. Au aparut certuri zilnice,din motive absolut banale,palme,injuraturi si s`au incheiat odata cu trecerea revelionului,deoarece am vorbit cu cel cu care avusesem o relatie inaintea lui. . A fost o despartire dureroasa, deoarece simteam ca numai vad rostu` vietii fara el. Am avut nenumarate tentative de sinucidere, ajunsesem la depresie. . Toata asta a durat 2 luni,pana ne-am impacat de ziua mea,cel mai frumos cadou. A venit sa ma ia de la scoala,mi-a spus "la multi ani" si m`a sarutat.
Credeam ca iar o sa fim fericiti,dar am luat`o de la inceput : lume rea,certuri, palme, injuraturi si am pus punct acum 3 luni. De 3 saptamani numai vorbesc cu "prietenii mei", ca nici atata nu`i mai pot numi, dar nu din cauza lui.e o poveste mai lunga.Momentan am renuntat la ei, cu el m`am impacat doar ca prieteni, asa cum eram acum 1 an si ne intelegem mult mai bine.Desi lumea rea si in momentu` de fata sa baga intre noi, dar cu timpu o sa ne apropiem din nou unu de altu si probabil o sa ne impacam.
DRAGOSTEA INVINGE INTOTDEAUNA!

Este vorba despre o fetita neastimparata si dornica de a gusta din roadele iubirii. Era purtata de puterea dragostei intr-un parc unde se afla el, persoana necunoscuta dar avind ceva anume care o inabunea pe ea. Timp de 2 ani, ea, nu a facut nici un pas, il urmarea zilnic dupa un cires unde se ascundea. Il privea ore in sir cum statea pe o banca alba, mereu pe aceeasi banca, si privea cu ochii tristi singur, mereu singur...
Venise primavara, anotimpul cind fluturasii ies la zburdat iar parcul prinde magia melodiei pasarelor si se transforma intr-un mic locusor romantic. Ea fericita, entuziasmata de frumusetea ce o inconjura, strabatea acelasi drum ca de obicei spre ciresul din parc, dar cind a ajuns acolo a ramas un pic dezamagita, el nu era. Fata din curiozitate s-a apropiat mai tare si ia luat locul pe banca. Intr-un moment, din spate este cuprinsa de doua brate barbatesti care iau astupat ochii dar totusi cuprinsa a fost caldutz, atent si dulce. Ea a tresarit, ia aruncat bratele si cind s-a intors l-a vazut pe el. Pentru prima oara ea a vazut ochii pe care ii privea pina acum doar din departare. Ochii lui albastri atit de frumosi si atit de tristi au facut-o sa lacrimeze. El era imbracat in alb, asemeni unui inger in viziunea ei. Baiatul mai curajos i-a spus „ stiu cine esti, si imi doresc sa-mi spui doar numele tau". Fata sa mirat, erau pina acum 2 necunoscuti iar el pretindea ca o cunoaste, a intrebat mirata „Dar de unde ma cunosti?!". „Te-am privit in acesti 2 ani cum veneai si dupa acel cires si te ascundeai si ma priveai, tineam din rasputeri sati multumesc caci anume tu erai aceea pentru care eu nu ma simteam singur si veneam in fiecare zi anume in acest parc anume pe aceasta banca, tu miai alinat singuratatea cu prezenta ta, Iti multumesc".
Fata sa pierdut, sa temut sa-si arate sentimentele si s-a ridicat de pe banca si a inceput sa fuga izbucnind in lacrimi, lacrimi de mirare, lacrimi de bucurie, visul ei a prins realitate. Totusi a uitat sai spuna cum se numeste si a uita sa afle numele lui.
In urmatoarele zile ea nu mai venea sal urmareasca dupa acel cires insa el o astepta ca de obicei la aceeasi banca. A trecut timp, jumate de an, ea mereu il avea in suflet insa ceva o oprea ca sa il viziteze in parc, insa acum sia luat inima in dinti si icnrezuta in sine a plecat in parc. El nu era insa scaunul era inscriptionat „Mereu iti voi alina singuratatea". Ea a inceput din noou sa plinga insa de aceasta data de tristete, stiau ca aceste au fost vorbele lui. Urmatoarea jumate de an de zilnic avind speranta cal va revedea vizita parcul, insa fara succes, stind pe banca si privind cu ochi tristi regreta ca sa comportat copilareste si ca fugit si a disparut fringindui inima baiatului. Exact peste un an de cind au vb prima si ultima oara in real, ea ca de obicei a venit sasi plinga amarul amintirilor pe acea banca, insa acolo era ceva, era un jurnal nesemnat, ea la deschis si a inceput sa-l citeasca. Dupa ce a inceput sa citeasca primele pagini a izbucnit in plins, era jurnalul lui, completat cu toate momentele cind ea plingea si el o urmarea din departare insa ii era frica sa se apropie caci a crezut k nu ii este pe plac, zilnic vizita parcul insa mereu era in spatele ei si o urmarea el, ii alina singuratatea ei deacum. Fata a inteles ca el o iubeste si ca a uitat din intimplare jurnalul pe banca, si stergindusi lacrimile si-a pus in plan sa vina miine si sa stea la pinda.
A doua zi era o zi posomorita, norii se luptau intre ei formind scintee, nici vorba de soare la fel cum si dispozitia baiatului, nici vorba de bucurie. Statea pe banca si pingea caci a pierdut tot ce avea mai scunp, toate amintirile care erau fixate in acel jurnal, cind deodata este cuprins de din urma de 2 brate fine, gingase si catifelate. A inceput sa simta furnici pe picioare iar fluturasii au inceput sa se joace in stomac. Era EA, el a simtit-o si fara ca sa se intoarca, ia soptit: „Tot acest timp am fost aproape chiar daca nu mai vazut, singuratatea mea a fost mereu alinata de tine, imi cer scuze pentru fapta mea lipsita de curaj caci nu mam apropiat de tine si nu ti-am dat de stire, te iubesc si am nevoie de tine acum, miine, pe vecie"... A urmat sarutul care a fost cheia si finisul zilelor posomorite, soarele a prins putere si sia indepartat norii batausi, pasarelele au incaput sa cinte mai duios formit o atmosfera de sarbatoare. Si au trait idiotii fericiti pina la adinci batranete, puncrttttttttttttttttttttttttttt!
eseul meu de la romana