inca de cand m-am indragostit prima data, n-am stiut ce sa fac, sunt mereu rusinoasa, si timida, nu am stiut sa spun ce simt, niciodata si mereu ajungeam sa sufar, chiar daca baiatul pe care il placeam imi dadea semne ca ma place si el, nu stiam ce sa fac, cum sa ma comport, si de fiecare data mi-a fost luat de sub nas, acum imi place un baiat enorm de mult, e mereu bun cu mine si ma respecta si cred ca ma place, dar mi-e frica, sunt speriata si nu stiu ce sa fac. Astazi am vazut-o pe una din colegele mele de clasa cum se dadea la el, si am simtit o durere puternica in piept, era atat de groaznic, ca simteam nevoia sa-mi smulg inima din piept, si am inceput sa plang, nu stiu de ce, nu cred ca era gelozie pentru ca nu simteam ca as vrea sa fiu in locul ei, ce vroiam era ca el sa-mi dea si mie niste atentie. Va rog dati-mi niste sfaturi, cum sa scap de frica mea(frica de a fi respinsa), cum sa fac sa pot sa-i spun celui pe care-l plac ce simt?
Va rog, dau fundita pentru cele mai bune si sincere sfaturi.

Mersi mult de complimente. Stii, am deja 15 ani, si majoritatea celor de varsta mea au avut deja un iubit sau iubita, de asta ma simt putin ciudat. Adica, am fost indragostita de 2 baieti pana acum, iar acesta este deja al 3-lea, si daca il pierd simt ca ceva din mine se va rupe, si nu stiu daca voi suporta. Pe unul din cei doi, de care ziceam mai devreme, l-am pierdut de tot(acum are o iubita de vreo 8 luni) si pe el l-am iubit din tot sufletul, cu toata fiinta si existenta mea(probabil cel mai mult, el a fost prima mea iubire, atunci cand m-am indragostit de el aveam 9 ani si l-am iubit timp de 4 ani, nu stiu daca o sa mai iubesc asa pe cineva vreodata), am fost colega lui de banca 4 ani si prietena lui cea mai buna, el era cu un an mai mare ca mine si avea un frate de varsta mea. Obisnuiesc sa fiu destul de impiedicata si prostuta, si de fiecare data cand ma incurcam undeva imi punea mana pe cap si imi zicea ca sunt foarte draguta cand ma impiedic sau cand ma incurc in ceva, dar si, ca ar trebui sa am mai multa grija(mai ales la orele de sport, fiind mai mica de inaltime si mai slaba, ma impiedicam si ma loveam mai mereu). Obisnuia sa aiba grija de mine si ma ducea de mana acasa in fiecare zi cand ieseam de la scoala. El era foarte puternic si destept si grozav, si m-a invatat o gramada de lectii de viata. Am fost mereu timida si rusinoasa, dar langa el ma simteam bine, puteam sa vorbesc orice cu el, eram foarte apropiati, obisnuiam sa merg des la el acasa, sa ne facem temele, si sa lucram la proiecte impreuna. Dar, chiar daca mi-era usor sa vorbesc cu el, nu i-am spus niciodata ca-l iubesc, pentru ca mi-era frica sa nu stric frumoasa prietenie pe care o aveam, si cred ca el ma vedea mai mult ca pe o sora mai mica(el si fratele lui nu se intelegeau bine deloc, nu i-am vazut sa-si ia apararea unul altuia vreodata si mereu se certau ca si cum ar vrea sa se omoare unul pe celalalt, dar oricum eu l-am iubit si asa). Uneori cred ca sentimentele lui pentru mine erau la fel cu ale mele, pentru ca in iarna clasei a 7-a, cand am ajuns acasa dupa plimbarea obisnuita de mana, imi luasem la revedere si vroiam sa intru in bloc, dar el m-a oprit si mi-a spus ca trebuie sa-mi spuna ceva important, dar a inceput sa se fastaceasca si sa se balbaie incat nu prea am inteles multe, iar dupa am stat si ne-am privit in ochi, cateva minute, care insa au parut ore, ne priveam ca si cum ne-am cerceta atent cu privirea unul pe celalalt, ca si cum descoperisem ceva nou la noi, dupa care ne-am sarutat, aia a fost prima si ultima data, pentru ca dupa ziua aceea niciunul dintre noi nu a mai mentionat acel moment vreodata. A fost ca si cum nu s-ar fi intamplat, dar cred ca tocmai asta a pastrat magia acelui moment. A fost fantastic, nimic nu se poate compara cu acel moment. O luna mai tarziu am aflat ca se muta in alt oras, din cauza seviciului tatalui sau(el era o persoana complet opusa tatalui sau, era bun si nu-I pasa de bani, prefer sa invete tot felul de lucruri, ii placea istoria si arta). Dar noi am continuat sa tinem legatura, si intr-o zi am mi-a spus de iubita lui, ceea ce mi s-a parut crud, si am fost atat de suparata incat mi-am schimbat si ID-ul si numarul de telefon si le-am sters pe ale lui, ca sa nu mai fiu tentata sa vorbesc cu el vreodata, desi acum imi pare rau. Am auzit de la niste prieteni ca a incercat sa ia legatura cu mine, dar nici n-am vrut sa aud. Cel de al 2-lea baiat a fost mai mult o pasiune de vara, chiar daca baiatul mi-a cerut in repetate randuri sa fiu iubita lui, l-am respins de fiecare data, deoarece simteam ca o sa-mi tradez iubirea fata de bunul meu prieten daca o sa-l acept pe acest baiat, si am continuat sa-l refuz pana s-a plictisit de mine. Dar de un an l-am cunoscut pe acest baiat de care vorbeam in intrebare, sic red ca m-am indragostit de el, imi aduce aminte de prima mea iubire, e bun, si ma trateaza dragut si ma simt bine in preajma lui, si mi-e frica sa nu-l pierd ca pe celalalt.

Răspunde

Raportează

Evaluează