| blackpink_4739 a întrebat:

Bună, TPU!

Mai jos voi scrie mai mult o poveste...

Ne cunoaștem de când ne-am născut. Eram cei mai buni prieteni (aproximativ) până în clasa a opta (acum suntem in primul an la liceu amândoi, in orase diferite, atunci eram vecini). În ultimul an de generală ne-am "kombynat". Ok, faza e că la 3 luni ne-am și despărțit( eu una mă învinovățesc, pentru că începusem "să mă bag in seamă" cu alt băiat cu toate că pe al meu prieten îl iubeam ENORM. Nu știu ce a fost în capul meu.) După ce ne-am despărțit, asta fiind în feb., amândoi am suferit enorm. Pur și simplu se vedea că suntem terminați și la note și la comportament( ăsta mic era mai zurliu așa și ca să nu se vadă se mai băga in seamă cu una, cu alta. băiețiioh go on). Nu vorbeam și asta a durat incă 4 luni până când am început să ne salutăm și să vorbim. Într-o seară vorbeam prin mesaje și la un moment dat mi-a zis dacă pot aștepta să scrie un mesaj cât 5. Am zis ok. Și în acel mesaj mi-a redat toate momentele de când ne-am desparțit, așa cum le-a simțit el. Am plâns toată noaptea și nici el nu a dormit foarte bine ca să zic așa. A doua zi urma să mergem la meditație la mate(ce meditație am făcut noi în ziua aia vă puteți da seama). La întoarcere mi-a propus să ne împăcăm. Evident am acceptat. Totul a mers grozav, ne-am promis că nu vom mai face niciunul greșeli de genul. La două luni am plecat din țară și ne-am despărțit (la 2 săptămâni după ce am plecat) pe motiv că eu aveam pe cineva acolo unde eram. Nu știu dacă era chiar așa de prost încât să creadă asta sau vroia să scape de mine. Faza e că între timp a apărut o altă tipă ce i-a băgat prostii în cap(ea vorbea mult cu mine si el știa, ajunsesem chiar să țin la ea ca la o soră). Și a doua zi după ce ne-am despărțit el s-a apucat de fumat. (Să mă simt vinovată?) După asta, după ce m-am întors în țară, am mai avut discuții referitor la "ce a fost" și mi-a dat de înțeles că îi pare foarte rău. Dar în comportamentul lui general pare să-l doară in pu*ă de mine big grin. În sensul că avem zile în care vorbim și zile în care îi cade mâna dacă mă întreabă de vorbă pe mess. Și el se laudă la ai lui prieteni că poate face ce vrea cu mine(nu vă gândiți la f*t*tlaughing.)Bine că nu-s nici eu așa disperată gen nu intru pe mess să văd ce mai face pițiponcu ăstalaughing Și cu faza cu lăudatu. așa e el. Nu-i găsesc scuze dar face asta mereu, nici draq nu-l mai crede in privința mea că am dat de înțeles ca nu-mi mai pasă celorlalți. Continuăm: Am început școala și incepusem să-l uit, chiar dacă mai vorbeam nu mai sufeream așa mult. Dar de la un timp am luat-o razna de-a binelea mă tot gândesc la el, ma trezesc la școală că plâng așa a prost. Nu prea mă ajută nici el adică nu ne prea mai înțelegem bine în ultimu timp. Și nu știu cum ar reacționa dacă aș deschide subiectu. Adică știu mi-ar da de înțeles că suferă și bla bla bla. Ce e în capu lui? Credeti că mai simte ceva sau ce vrea cu atitudinea asta? Am făcut o greșeală că am stricat o prietenie pentru o chestie de genu? Dacă nu vreau să ne împăcăm e normal să fiu așa la adresa lui? Am înnebunit?laughing Am fost prima lui prietenă si el a fost primul meu prieten. Mai e o chestie. Am mentionat că mi-a zis că incă mă iubeste si bla bla. La ceva timp mi-a spus ca e total mort după o fata de la el din clasa. L-am rugat să imi arate poze ceva, m-a aburit si până la urmă nu mi-a arătat nimic si a zis ca nu are facebook(apropo să mă laud și eu ca mi-am dezactivat contul de facebooktongue). Mama mi-a zis că e posibil chiar să nu existe respectiva și sa-mi zică mie de-astea ca să mă facă să sufar. Eu i-am ascultat dramele și când zicea că nu poate fi cu ea(povestite așa detaliat lool) și când zicea că de fapt e o c**vă cu față de mironosiță. Cum credeți că a interpretat toate astea? Și de ce îmi pasă?! Vreau să scap odata de asta. Mi-ar fi de ajutor un psiholog? Please am nevoie de răspunsuri. Acum ar fi trebuit să învăț la română dar eu stau să întreb lumea vrute si nevrutelaughing.

4 răspunsuri:
greece12
| greece12 a răspuns:

O poveste frumoasa si chinuita,in care fiecare amanunt are atat de multa importanta...
Draga mea,nu ai nevoie de psiholog,ai psihologul in casa in persoana mamei tale,este cel mai bun lucru care ti se putea intampla,crede-ma!
A fost(si este) prima ta relatie,este normal sa te preocupe atat de mult,este normal ca si el sa fie atat de inventiv,nu vrea sa para ca sufera dupa tine din vesnicul orgoliu masculin!
Se pare ca atat cat te doare pe tine,tot atat il doare si pe el,cat de mult te gandesti tu la toata povestea asta,tot atat se gandeste si el(altfel nu se chinuia sa plasmuiasca o poveste cu o inexistenta mironosita,doar ca sa-ti pastreze tie interesul treaz),dar amandoi preferati jocul asa zisei indiferente,in loc sa va dati mastile jos complet si sa stati de vorba cinstit!
Cresteti amandoi,anii trec si creste in voi,in fiecare,si sistemul de autoaparare,e singurul motiv pentru care nici unul nu mai e dispus sa-si coboare masca.
Peste ani,vei realiza ca toate astea au fost niste copilarii si voi doi v-ati despartit din niste motive puerile,dar n-o sa mai fie nimic de facut.
De-asta,te sfatuiesc sa-ti exprimi fiecare neliniste si fiecare gand care-ti vine,mamei tale,te poate lamuri si poate gasi explicatii care sa te linisteasca intr-un fel.
Poate sa realizati,totusi,amandoi,ca sunteti foarte potriviti,pentru ca eu asta vad si sa renuntati la incapatanari si orgolii care numai bine nu va aduc.
Un singur lucru vroiam sa-ti scriu, de fapt, cand am inceput sa-ti raspund.
Povestea voastra nu si-a scris ultima pagina si nici titlurile de sfarsit.
Vei vedea!happy

| AlinaaAli a răspuns:

Buna,
Sa o luam cu inceputul,
In legatura cu tihara, nu ai dc sa te simti vinovata, majoritatea baietilor se apuca de fumat cam la varsta la care e si prietenul tau!
Cat despre iubita lui virtuala, nu cred ca exista, a facut toate astea si ti-a zis toate astea ca sa te faca geloasa, daca intr-adevar avea ceva cu vreo fata, era clar ca ti-o arata ca sa se dea mare si ca sa vezi ca te-a uitat, probabil a facut asta ca sa te simti tu prost si sa vada daca esti geloasa!
Cred ca ar trebui sa incerci sa devii iar prietena lui aia buna, care il intelege, il sustine, etc! si asa incet incet o sa ajungeti sa vb iarasi despre o eventuala relatie intre voi doi!
Cu toate ca vezi si tu destul de bine, ca aceasta relatie iti face destul de mult rau, daca este in alt oras, incearca si sa te indepartezi cat de cat de el, poate ti-ar fi mai bine asa!
Am inteles ca ai discutat cu mama ta despre asta, este un lucru foarte bun, spune-i mamei tale tot ce ai pe suflet, sunt sigura ca ea te va intelege mai bine decat oricine si iti va da cel mai bun sfat, pentru ca nimeni nu iti vrea mai mult binele decat mama ta!
Cat despre psiholog, nu stiu, daca simti ca nu mai poti, incearca sa mergi, pentru ca esti tanara si te poate afecta psihic treaba asta!
Bafta!

| Passions a răspuns:

Să cunoşti un băiat de atâta timp,şi o poveste în care iţi aduci aminte în fiecare clipă când îl vezi toate vremurile bune şi frumoase...of! Tu trebuie decât să te abţii, dacă îl cunoşti bine, ţi.ai putea da TU singură seama. De atâta timp ar fi trebuit să.i cunoşti si privirea,după tot ce ai povestit,eu cred că te iubeşte,şi eu sunt în situaţii care încep să plâng la şcoala,în fine,revenim la tinelaughing, de ce îţi pasă? are you *** kidding me?straight face cum să nu.ţi pese? ce cunoşti cu el mai bine decât de cunoşti cu tine -->în fine, vorba vine

| Passions a răspuns:

Ce prostie.nu s.a trimis tot mesajul. Am scris în mesaj că tu trebuie să vorbeşti cu el şi să fiţi prieteni buni din nou,şi tu trebuie să fii optimistă şi să te obişnuieşti cu ideea.să încerci să te refaci tu singură,şi de acum în colo,fă.ţi temele,şi după caută răspunsuri,pentru că nu o să.ţi fie bine după, noapte buna, pupici şi multăăă baftăă