nu am mai impartit cu cineva aceste... evenimente pana acum.
Am o sora vitrega cu, care parintii mi-au facut cunostiinta cand aveam varsta de 7 ani.
Este din prima casnicie a lui taicamiu, deci avem acelasi tata, dar mame diferite.
Ea este genul de persoana care pare o persoana buna, zambitoare ( insa superficial ).
Din momentul in care am mai crescut si am ajuns la varsta adolescentina au inceput problemele cu ea.
Pe mine ma suna si se dadea prietenoasa, ieseam la sucuri, in oras peste tot, ea imi povestea rahaturile ei, eu i le povesteam pe ale mele.
Ce facea de fapt, vorbea cu maicamea pe net si ii spunea tot timpul sa nu-mi lase libertate ( mentionez ca eram cuminte, nu ma drogam, nu beam, etc. ), isi batea joc de mine, ii spunea lu maicamea ca sunt praf, ca sunt slaba de caracter, punea porecle batjocoritoare tipului cu, care umblu, de exemplu o intreba pe maicamea de mine " ce face asta, a iesit cu mortul ei? "
De cate ori prindea ocazia sa fie vorba de mine in ceva ii manipula pe ai mei sa ma priveasca cu ochi rai, daca nu era ocazii, le forma ea.
Cand mi-am cautat un loc de munca i-a zis lu maicamea pe net ca eu sigur nu-mi caut serviciu, ca sigur stau la suc si pierd vremea, doar las senzatia celorlalti ca eu imi caut ceva.
Maicamea vorbe cu ea pe net de pe calculatorul meu si nu inchidea conversatiile cand pleca de la calculator pentru ca nu se pricepea cu computerele sau cu laptopurile prea bine, stia doar sa vorbeasca pe messenger.
Vazand discutiile, m-am certat cu ea cu " soramea " si i-am zis sa nu se mai bage in familia mea ca nici eu nu ma duc la ma-sa sa vorbesc de ea, la care replica ei a fost " nu te-ai bagat ca n-ai avut ocazia ca si mine ".
Trecem la urmatoarele TPU.
Toate persoanele de care eu ii povesteam la suc, atat prietenele de-ale mele, cat si cand se intampla sa ies cu vreun tip sau sa fiu impreuna cu vreun tip, ii cauta dupa nume la mine pe Facebook si ii adauga.
Din cate am aflat se dadea la tipii de care stia ca ies cu ei sau sunt impreuna cu ei.
A fost in viata mea un tip, la care am tinut foarte mult, cel mai mult, a fost crush-ul meu timp de ani de zile, iar intr-un final am fost impreuna cu el.
Ea stia ce sentimente puternice aveam pentru el.
Am aflat ca a procedat la fel si in cazul lui, l-a adaugat pe Facebook, cautandu-l la mine dupa nume, si s-a culcat cu el.
Eu dupa ce am aflat toate cele, am rupt legatura cu ea, insa tarziu, pentru ca si-a batut joc de jumatate din viata mea, mi-a stricat adolescenta, amintirile, perioadele cele mai frumoase din viata mea, mi-a stricat experientele cu oameni la care tineam si da stiu, si tipul a fost un gunoi ca si ea, ca a acceptat asa ceva stiind ca e sora mea, dar ea avea o responsabilitate morala fata de mine mai mare decat el, daca ea nu era asa, ma scutea macar de experienta asta devastatoare, chiar daca si tipul a fost un gunoi si probabil ca ar fi facut asta candva, m-ar fi inselat facandu-mi faze urate fara scrupule, dar macar faza asta n-ar fi fost cu ea.
TPU.mi-a rupt sufletul pana la cer si inapoi.
Stiu ca nimeni de pe lume nu poate intelege pe deplin asa ceva pana nu i se intampla asemenea experiente si simte.
Nu stiu de ce vi-am scris, doresc sa aud si eu alti oameni.

In prezent, eu 26, ea 32.
Legatura cu ea am rupt-o acum 2 ani.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu 26, ea cu 6 ani mai mare.
Am rupt legatura acum 2 ani.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ti-am scris de 2 ori ca nu imi aparea prima data.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dacă intri pe profilul tău, la mesajele tale, le poți edita sau șterge.
===
Și să știi că poți remedia o parte din stricăciuni cu ajutor de specialitate - un psiholog bun.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dragul meu, nu contest intentia ta buna de a ma ajuta, dar vreau neaparat sa iti mentionez urmatoarele aspecte :
Cu ce poate ajuta un psiholog?
Sa te descarci una din ele...asta o poti face cu cineva care te poate intelege, si pe care nu trebuie sa il platesti, nu ca ar fi banii o problema, dar ma refer la superficialitate.
Alta ar fi sa iti spuna ca s-a intamplat din vina ta, cu replici de genul "Da e vina ta, da tu, tu ai provocat toate astea, tu ai lasat-o sa fie langa tine, tu n-ai avut ochii deschisi, tu i-ai povestit, tu te-ai facut vulnerabila in fata ei "
Alta ar fi varianta mai crestin ortodoxa, dar nu neaparat, pentru ca e si realista " Nu e vina ta, fiecare avem decizii de luat si trebuie sa ne controlam actiunile, astea au fost actiunile ei de care e responsabila, la care tu ai gresit din pacate ca nu ai deschis ochii la timp, n-ai ce sa faci decat sa incerci sa traiesti cu asta"
Nu sunt proasta , psihologii nu fac minuni, nu vindeca, ci se joaca cu psihicul tau in functie de personalitatea ta...cand iti dai seama de multe, e mai greu si pentru ei sa faca asta.
Nu se intampla minuni, e doar o persoana platita, la care sa te descarci, care initial nici nu are voie sa iti dea sfaturi, le sunt interzise sfaturile pentru "pacienti " ci doar te asculta si aplcia pe tine tot felul de joculete, spre exemplu sa pui pe o hartie partile negative si pozitive care le-ai experimentat cu persoana respectiva, din pacate ei nu tin cont de faptul ca nu tot timpul sunt si pozitive, si ca nu tot timpul balanta se inclina spre pozitiv.
Spre sfarsit dupa toate astea, daca vede ca nu ai un psihic usor de modelat, cum se intampla la un crestin de exemplu, prin teorii, metafore, povesti si joculete, se trece la o metoda la care isi calca pe etica si iti da un sfat personal despre ce crede ca ar trebui sa faci ( desii slabe sanse, 90 % cel putin nu vor face asta )
Ti-am explicat sa intelegi si tu ce se afla in spatele "mersului la psiholog"...nimic, nu se intampla nimic, nu se schimba nimic, esti doar intr-un mediu rece, cu o persoana platita de tine sa te asculte, unde te descarci, si nici macar nu ai o descarcare emotionala, pentru ca nu interactioneaza cu sufletul tau.
Spre final vreau sa adaug...de ce eu la psiholog?
Majoritatea oamenilor au tendinta sa trimita fix " victima " cu toate ca nu incerc acum sa evidentiez intr-un mod extremist ca sunt victima, dar da, in situatiile de fata sunt...de ce victima la psiholog? si nu nebunul care provoaca dezechilibrele in schimb?
Mare greseala...parerea mea.
Asa ne-a pregatit societatea, ca sa o dau si eu in metafora " il inchidem pe ala cu, cutitul in rana, dar lasam pe ala care baga cutitul "

Răspunde

Raportează

Evaluează

Spunea o celebritate, caruia nu-i tin minte numele, ca oamenii care se sinucid nu sunt de invinuit, de blamat...si cei care au provocat dureri atat de mari acelei persoane, care nu s-au lasat pana cand au adus persoana in stadiul in care nimeni nu a mai putut sa faca nimic pentru el / ea, pana cand omul ala a simtit ca ala poate fi singurul rezultat sa se elibereze de toate greutatile.
Nu sustin suicidul, nu ma refer ca sunt pro asa ceva, dar iti trebuie un nivel de intelegere...sa intelegi pe cineva, nu sa blamezi :-).
Eu nu ma astept la sfaturi, pentru ca stiu ce poate sa iti zica lumea ca sa incerce sa iti ridice moralul.
Am spus la sfarsitul relatarii mele ca " nu stiu de vi-am scris, dar vreau sa aud si alti oameni ", ma refeream exact la asta, ca nu ma astept la vreun sfat minune, stiu in ce consta sfaturile " nu baga in seama " "lasa ca exista karma " "Dumnezeu nu doarme " "fi pozitiva " "nu tine ura " "iarta "mergi la ajutor de specialitate ".
Vreau doar sa "aud " alti oameni, oameni care pot intelege ce pot face experientele de genul unui suflet, care " se pun langa tine " cand treci prin ceea treci, pentru ca ala e nivelul lor, aia e empatia lor, oameni care pot intelege ca nimic in lumea asta nu poate sa repare ceva ce a fost facut si simtit in timp real, nici un psiholog, nici un sfat, nici un nimic... oameni care iti inteleg durerea.
Asta vor de fapt toti oamenii care se afla in situatii, sunt constienti de experienta lor, mai mult sau mai putin, depinde de soc, in timp devine oricum mai clar si mai lucid, sunt constienti de impact, sunt constienti de optiunile pe care le au, dar vindecarea nu vine doar pentru ca o cauti, e ceva ce se poate intampla, dupa puterea fiecaruia, sau e ceva ce nu trece nici pe un sfert, ce te poate afecta toata viata, indiferent de cate ori ii spui asta unui "ajutor de specialitate, rece ", sau de cate pastile bagi in tine ca sa iti inhibi creierul sa uite, sau sa fie prea obosit sa mai poata procesa.
Nu faci prin astea decat sa adaugi dezamagiri, cand iti dai seama ca de fapt fugi de probleme, nu stai fata in fata cu ele, alegi sa nu fi constient de ele, si te distrugi mai rau pentru ca de fapt prin modalitatile astea te transformi tu in cel cu probleme, ci nu pe nenorocitii care provoaca acestea atat tie, cat si celor care mai cad pe mana lor, in continuare :-).

Răspunde

Raportează

Evaluează

Înțeleg foarte bine ce spui, dar rămân la părerea mea: psihologii chiar pot ajuta. Şi nu o spun aşa cum crezi tu, din complezență sau din obligație (?) ci din ceea ce văd că se întâmplă cu fata mea, care de când merge la psiholog şi la gup de suport a început să fie mai bine.
Acum... na! Faci cum simți tu că e bine pentru tine.
PS nu sunt deloc pentru medicația psihotropă! După mine e modul perfect de a crea zombi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ar fi trebuit sa fiu masochista sau fraiera sa raman vulnerabila in continuare altor experiente pe viitor.
Insa " damage-ul " produs de ea, nu se poate da inapoi :-(.

Răspunde

Raportează

Evaluează

" Oamenii de genul traiesc din nefericirea si suferinta celorlalti ".
Pai banuiesc ca poate trai fericita cate zile mai are pe pamant la tot ce mi-a facut, fara exagerare, are din ce sa se " hraneasca " ori de cate ori se uita inapoi.

Răspunde

Raportează

Evaluează