Nu am mai postat intrebari de ceva timp, dar asta nu conteaza prea mult sa trec la subiect acum.
Cand eram in generala eram prietena foarte buna cu un baiat, eram colega lui de banca si eram indragostita de el, dar el nu era de mine, eram doar prieteni. El era putin infricosator si nu suporta sa fie atins, chiar daca eram colega lui de banca mereu se enerva pe mine daca il atingeam pe mana sau pe umar, sau daca ni se atingeau picioarele sub banca, chiar daca il atingeam din greseala, mereu se enerva si ma impingea la o parte. Eu am fost mereu slaba, timida si fricoasa si lui ii placea sa conduca sa-si reverse puterea asupra tuturor si din cauza ca el vroia mult spatiu, m-am obisnuit doar cu o mica parte din banca. Oricum dupa ce am inceput liceul nu am mai tinut legatura desi locuim aproape unul de celalalt, el nu ma mai contactat, iar mie mi-a fost prea frica, mi-era frica sa nu se enerveze si sa tipe la mine. Chiar daca eram prieteni niciodata nu a vrut sa ma lase sa ma apropii de el, desi ne cunosteam de 8 ani, niciodata nu mi-a dat numarul lui de telefon, sau ID-ul lui, desi el le stia pe ale mele (uneori imi spunea sa-l sun sau sa-i trimit mesaj in legatura cu diverse lucruri de la scoala daca aflam ceva nou, dar chiar daca vroiam nu puteam, si dupa mereu ma certa si-mi spunea ca sunt inutila), mai tarziu m-a lasat sa stiu numarul de telefon al fratelui sau si sa-l folosesc pe ala, dar doar daca trebuia neaparat. Cand am terminat generala a fost ca si cum nici nu l-am cunoscut vreodata, nu aveam nimic de la el, nicio poza, nu aveam numarul lui de telefon, nu aveam ID-ul lui, nu mi-a lasat decat un medalion de aur in forma de delfin si niste amintiri. Chiar daca mereu era rece cu mine, uneori cand lipseam de la scoala sau cand ma simteam rau isi facea griji pentru mine, si intr-o singura zi, de ziua mea, era inca iarna si era plin de zapada, atunci am iesit mai devreme de la scoala, si el doar atunci m-a prins de mana si am mers asa tot drumul pana la mine acasa, acolo in fata blocului, i-am spus ceau si am vrut sa merg inauntru dar el nu mi-a dat drumul la mana, si mi-a spus ca are un cadou pentru mine, atunci mi-a pus medalionul la gat si dupa m-a sarutat pe gura, m-am rusinat atat de tare incat am luat-o la fuga in bloc fara ca macar sa-i mai multumesc. Ziua urmatoare am vrut sa-i multumesc dar atunci m-a intrebat pentru ce, ca el nu-si aduce aminte sa fi facut nimic, si dupa totul a revenit la normal. Prietena mea cea mai buna mereu ma intreba de ce mai stau cu el, de ce nu-l ignor, imi spunea ca ma foloseste doar, dar eu m-am gandit mereu ca asa e firesc cand ma punea sa fac tot felul de lucruri pentru el, ma gandeam ca eu m-am nascut fata, iar el baiat, am crezut ca fiind fata am fost nascuta doar ca sa satisfac dorintele unui baiat, sa-i fiu supusa, chiar daca imi era frica de el niciodata nu spuneam nimic, nu ma deranja sa fac mai multe teme sau sa-i scriu si lui in caiet la scoala, si chiar daca era asa eu nu stiu de ce il iubeam. In fosta mea clasa si ceilalti baieti si-au dat seama de slabiciunea mea si m-au folosit la maxim. Din cauza acestei slabiciuni era sa intru in probleme destul de mari in clasa a 8-a. Cand am crescut am inceput sa gandesc ca fiind fata, corpul meu si intreaga mea existenta sunt facute pentru a satisface baietii. Si asa intr-una din excursiile cu clasa, intr-o seara unul din colegii mei m-a luat cu el intr-un loc retras ferit de restul lumii, si mi-a spus ca ma place mult si apoi m-a sarutat, si din ce in ce mai mult, iar dupa a inceput sa-mi dea jos bluza si pantalonii, m-am speriat si nu vroiam sa se intample asta, dar din cauza gandirii mele, nu am spus nimic si l-am lasat sa faca ce vrea, dar am avut noroc ca prietena mea cea mai bune trecea pe acolo si m-a gasit. Nu am spus niciuna nimanui acest lucru, dar ea m-a certat toata excursia pentru ca l-am lasat sa-mi faca asta si m-a intrebat cat de proata pot fi sa gandesc asa. Oricum la liceu nimeni nu stia aceste lucruri despre mine, dar faptul ca am trait atatia ani cu acel baiat m-a marcat, nici acum cand intru deja in clasa a 10-a nu pot atinge un baiat, iar atunci cand sunt atinsa, tresar si am un sentiment ciudat, mi-e frica, nu pot atinge niciun baiat pentru ca inca consider ca fiind o fata sunt inferioara si ca nu am dreptul sa ating un baiat decat daca primesc acordul lui. Cred ca mereu imi va fi putin frica sa nu fiu impinsa sau indepartata ca atunci. Acum insa m-am indragostit de un baiat, si vreau ca el sa stie, dar nu pot sa i-o spun si nu pot sa-l ating, nu pot. As vrea sa stiu cum pot scapa de aceste obiceiuri, acum realizez ca sunt obiceiuri proaste dar nu pot scapa de el, e prea greu, mult prea greu. Vreau sa stiu de ce, desi e asa de aproape, nu pot atinge persoana pe care o iubesc?
Acum ca am spus toate astea ma simt eliberata, mi-a luat luni sa-mi adun curajul cat sa fac asta.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook