Buna TPU
Nu sunt genu de persoana care isi relateaza viata privata pe net, dar ma macina o intrebare sau mai multe si am nevoie de niste raspunsuri.
Deci, am fost cu un baiat timp de 7 ani ( ne-am mai certat, ne-am despartit, ne-am impacat, ne-am reimpacat) cert e ca ne iubeam, sau eu il iubeam sau il iubesc inca. A fost o relatie la distanta, ne despartea cam 500 de km si ne intalneam doar in vacante, comunicarea era mai mult prin telefon. Aveam destul incredere in el, si el cred, in mine. Cam acum 2 an ne-am certat foarte tare ( eu pe motivul ca nu mai merge relatie, m-am despartit de el pentru ca el e o fire total opusa fata de mine, am stat despartita cam 1 luna, eu imi facusem un prieten -iubit ( nu il iubeam dar imi placea sa stau cu el), iar el la randul lui banuiesc ca a avut si el incercari sau ceva de genu asta.
Pentru ca ar trebui sa ma duc la tara (fostul prieten locuia la 2 case distanta unde imi stau bunicii), ne-am impacat la loc. Si de atunci mai mult de 1 luna fara sa ne certam destul de tare nu exista. Ne-a dat foarte multe sanse, am incercat sa ma schimb eu, sa nu mai fiu asa de posesiva si geloasa, dar tot nu merge. El este opusul meu dar totodata ma atrage, poate ca e prima dragoste si imi este frica sa renunt la ea.
Intrebarea mea este: Se mai merita sa mai incerc ceva? chiar daca el mi-a spus ca nu mai vrea alta sansa de la mine, ca nu are nevoie de ea, dar ma suna cu numar ascuns si eu nu ii raspuns pentru ca nu mai vreau sa sufar ( stiu ca nu se poate sa fie cum vreau eu si ceea ce imi doresc)
Imi este frica de schimbari, imi este frica sa il las... si nu prea stiu ce sa fac. Accept critica.
Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi tot.

E normal sa tii la el inca, sa-ti fie frica sa-l lasi, dar numai trebuie sa privesti in trecut. Acesti 5 ani te-au maturizat, practic ati crescut impreuna daca pot zice asa. Daca tot sunteti la distanta dupa atata timp, iar voi va certati mai mereu nu cred ca ar mai avea rost sa te intorci la el cand stii foarte bine ca tot la despartire veti ajunge. Eu zic sa rupi orice tine de el si sa-ti vezi inainte de drum. Succes!

Ai stat destul de mult cu el dar asta nu inseamna ca trebuie sa te legi de acum cu el. daca exista atat de multe certuri atunci nu mai trebuie sa va impacati. de ce sa suferiti toata viata? mai bine suferiti acum la despartire pana ce va ve-ti gasi pe altcineva aproape si gata. nu terbuie sa iti fie frica sa il lasi, baieti sunt multi care stiu sa se comporte frumos, care sunt capabili sa te iubeasca si sa evite eventualele certuri ce pot aparea. nu tebuie sa iti fie frica de schimbare; in viata trebuie luate multe decizii care vor duce la final la o schimbare; schimbarile sunt ceva normal in viata asta. crezi ca daca suferi astazi dupa un baiat, inseamna ca vei suferi toata viata? nu! nu conteaza cat tipm ai stat impreuna cu el, nu conteaza cantitatea, conteaza calitatea, iar daca calitatea relatiei voastre e una proasta din cauza certurilor, atunci terbuie sa ve despartiti complet. tu vei gasi pe altul care sa te faca fericita, sunt sigura. decizia iti apartine, dar eu te sfatuiesc sa renunti la relatie...

Cred ca nu este vorba de frica in relatie, ci mai degraba o obisnuinta din care nu iesi sau nu vrei sa iesi.Te complaci in ea pentru ca nu ai ceva mai bun.Ti-as recomanda sa incerci o alta relatie in care sa te regasesti, sa fii tu cu bune si rele.Nu cauta opusul tau, relatia merge bine acolo unde sunt pasiuni si idei comune! Cand vei gasi asta vei uita de frica in sentimente.Cand iubesti cu adevarat nu te temi de nimic, faci totul din suflet!

7 ani. Adica din cls a 2-a pana in a 8-a?

Din clasa a 8-a pana in prima zi din anul 3 de facultate

A stat 4-5 ani doar ca sa-ti bage mana in chiloti. Pe bune? Astea numiti voi relatii? La 500 de km si va vedeti o data pe an? Va mintiti frumos.

Nu iti mai pierde timpul cu el daca stii ca nu va merge relatia si e normal sa mai ti la el pentru ca totusi 7 ani sa stai cu cineva e ceva...

Ne vedeam cam de 3 ori pe an, si nu stiu cat de importat era sexul la varsta de 14-16 ani pentru mine, am facu-o cu el anul acesta. deci nu a fost o relatie pentru sex, ci era iubire, si am facut-o cand am fost pregatita. Ne-am mintit frumos, dar ne-am si iubit la fel de frumos ( fara sex cum cauta copii in ziua de azi, ci respect si iubire)

Nu exista iubire la distanta .

Daca crezi si daca vrei, exista, dar fiecare cu parerea lui.

Dupa parerea mea, nici unul nici celalalt nu mai aveti sentimentele pentru celalalt. Ati fost foarte mult impreuna si va este frica sa va despartiti - exact ce spui, frica de schimbari, frica de a fi singura, iar la el este ceva similar. In situatia de fata nu faceti decat sa va chinuiti unul pe altul. Daca va certati intr-o relatie la distanta ce veti face fata in fata? Cu cat acceptati realitatea si puneti punct mai repede, cu atat va fi mai bine pentru amandoi.

Esti atee, inima nu stie creierul nu simte.dar tu stii foarte bine toate astea.ma mir doar ca tu CREZI ca-l iubesti, ori ca te iubeste, ori caaaaaa.o fi? n-o fi? dar la DISTANTA ce sa fie? nimic.deci despre ce vorbesti acolo?

Eram mai mult crestina atunci, nu 100%.
Inima simte, si simte si acum, si acum sunt impreuna cu el.
Logic ca cred, daca nu l-as iubi, nu as mai lupta atat de mult.
Distanta nu schimba sentimentele, cel putin nu mie, distanta nu mi se pare un impediment de a iubi.
Si nu existe impedimente in dragoste, exista doar vointa si devotament.

Asa e si in credinta trudit-o.ingerii nu au nevoie sa creada fiindca ochii lor vad pururea fata Domnului.nevoiti santem noi muritorii sa credem fara sa vedem, fiindca este scris pentru toma cel necredincios care voia dovezi palpabile si care e martor al tuturor; fiindca ai pus mana si ai vazut, ai crezut, fericit cel ce n-a vazut dar a crezut.si intrucat iubirea este de sus, increderea si respectul e de la oameni, care le are.care nu, Dumnezeu cu mila.

Nu am nevoie sa cred in Dumnezeu ca sa fac un bine, nu am nevoie sa cred in religie ca sa ajut cat pot si pe cine pot.
Nu am nevoie sa am o credinta anume sa imi iubesc aproapele.
Iubirea vine din sufletul tau, din fiinta ta, Ceea ce relatezi tu e eronat, crezi ca toti care nu au o credinta nu pot iubi, ca iubirea vine de sus, te inseli, tata este ateu de cand se stie el, nu crede in nimic ( chiar in nimic), a citit biblia, coranul, doar pentru ca ii place istoria foarte mult si imi place sa citeasca, dar te asigur ca omul acela iubeste cat pentru toti credinciosii care se dau sfinti.
Iubirea tine de tine, nu de ceva de sus.

Esti bata.tu pui dragostea parentala, educatia, ori respectul filial pe aceeasi treapta cu iubirea duhovniceasca? iubirea generata de duhul sfant? ma tu nu vezi ca vorbim limbi diferite? si vorbim degeaba? nu vezi ca vii cu aceleasi citate; n am nevoie sa cred ca sa.....nu e nevoie sa fac, pentru a... daca te intreb; cine E aproapele tau, o sa-mi spui ca e iubitul tau. daca te intreb; ai dusmani,? o sa-mi spui ca tu ai doar Prieteni.mai? ma lesi? lasa-ma frate ca sant satul de toate tampeniile astea?

Jorpalul, iti multumesc pentru ignore, nici tu nu stii cand greseti. sa recunosti, asta e cel mai greu la un om.
fiecare persoana are dusmani, dar nu ii urasc sau le vreau raul.
Aproapele meu sunt toti, nu am nimic cu ei, si daca pot sa ii ajut ii ajut.
Am doar 3 prieteni, care imi sunt cei mai bune, restul sunt cunostinte.
Si da vorbim limbi diferite. Pentru ca iti este greu sa intelegi ca nu ai nevoie de un duh sfant, de un dumnezeu sa poti iubi, iubirea nu vine de la cineva fie si Dumnezeu, ci vine de la tine.
Iar daca asta e tampenie, tind sa o cred, e mai realista decat sa mi se spuna ca iubirea mea mi-o da Dumnezeu, cand stiu sigur ce fel de fiinta sunt si de ce sunt/nu sunt capabila.