Buna
Noi suntem vecini, stam pe aceeasi strada.La inceput nu prea ne suportam,mereu ne certam, uneori chiar ne si injuram, pana intr-o anumita perioada in care s-au mai potolit lucrurile si incepusem sa ne intelegem mai bine.Eu ieseam afara cu prietenii mei si la fel iesea si el afara cu prietenii lui,mai venea pe la mine pe la scara,mai vorbeam si pe mess,si usor usor,fara sa imi dau seama am inceput sa ma indragostesc de el, la inceput nu am importanta am crezut ca este ceva trecator, dar mi-am dat seama ca nu era asa. Zilele treceau si eu ma indragosteam si mai mult de el.Preferasem sa nu spun la nimeni,vroiam sa tin in mine,dar prietenii mi-au citit pe fata ceea ca ascundeam si cand m-au intrebat daca imi place de el,nu am putut nega.Lui nu vroiam sa ii spun,imi trecea prin minte diverse lucruri,daca nu o sa vrea, daca nu ii place de mine etc.
Observasem ca si comportamentul lui era diferit fata de mine, imi dadea de inteles ca ma place dar nici unul din noi nu indraznea sa faca primul pas.Am tot asteptat vreo doua luni si m-am hotarat sa fac eu primul pas si sa ii spun ca imi place de el si daca vrea sa fim impreuna,el binenteles ca a aceptat, eram foarte fericita in acel moment.
Am avut o relatie frumoasa, cu toate ca el era mai mic cu 4 ani decat mine acest lucru nu ne-a impiedicat sa ne iubim si nici sa ascultam de gura lumii.Am fost impreuna 4 luni,totul era bine,cu toate ca era mai mic ca mine am invatat multe de la el,ma sustinea mereu,era langa mine cand aveam nevoie,stia sa ma inveseleasca atunci cand eram trista,nu imi puteam inchipui viata fara el,el era singurul care m-a facut fericita cu adevarat,chiar si pentru timpul acela putin.
Speram saa nu ne despartim niciodata, dar uite ca s-a intamplat, in a 2 zi de Craciun el a pus punct relatiei pe motiv ca nu ne potrivim si ca este mai bine ca fiecare sa o ia pe drumul lui.Am incercat sa vorbesc cu el dar degeaba,nu pot nici acum sa acept faptul ca numai suntem impreunaAu trecut o luna de cand ne-am despartit si eu tot nu am reusit sa trec peste aceasta durere
Stiu ca o sa imi ia ceva timp, poate chiar mai mult pana o sa reusesc sa trec peste aceasta durere si sa merg mai departe, pentru ca el mi-a lasat o rana atat de adanca in suflet si un gol pe care nimeni nu il va ma umple niciodata.
Ca orice persoana trebuie sa avem fiecare cate o poveste frumoasa de dragoste.sa ti-o spun pe a mea Pai,, la varsa de 12 ani am avut primul meu prieten.la inceput imi era putin teama.nu staim cum sa ma comport, eram speriata.in fine trecuse 1 luna si noi ne tineam decat de mana si atat tipul era un baiat ff dragut si foarte romantic. ma intrebase daca vreau sa ies cu el in oras in seara in care noi implineam 1 luna si eu bine inteles i-am zis ca nu pentru ca am de invatat.iar pe la ora 10:30 mi-a dat mesaj sa cobor pana in fata blocului la spate tinand 7 trandafiri(florile mele preferate si numarul meu norocos) impachetati ff frumos, iar intr-o punguta aflandu-se o poza cu noi 2 si un biletel pe care scria TE IUBESC! eu ma simteam prost ca nu-i luasem nimic iar atunci m-a sarutat spunandu-mi "Acesta a fost cel am frumos cadou!"...a fost foarte dragut sper ca ti-a placut:*
Am cunoscut un baiat la nationala, la satu mare. el era din alt judet cu mine, insa simteam ca ceva ma atrage de el din prima clipa cand l-am vazut jucand ping-pong. ma mai plimbam pe la camera lui, era langa cea a baietilor de la noi din judet, ne mai salutam. a venit excursia din judet, unde am stat impreuna prin spatele autocarului. am ras, am glumit, am cantat, am intrat in vorba. il chema alex. ne uitam amandoi unul la celalalt, ne sarutam din priviri. dupa o zi, am mers pe malul somesului, pentru a-mi lua la revedere de la oras, pentru ca in seara ce urma, trebuia sa plec acasa. statea pe un bustean de la mal si cand ma uit in dreapta, era el cu un buchet de 3 trandafiri, la mare departare. nu ma vazuse. lua cate o floare si o arunca in somes. ajuns la ultima, a mirosit-o, se uita la ea si am aruncat o piatra. m-a zarit. am fugit unul spre altul, ne-am imbratisat si mi-a dat trandafirul. tin si acum minte cum mi-a zis „m-ai fascinat buburuzo":X e atat de sweet. si asa am plecat in seara aceea, cu gandul la brasov, la el, la olimpiada. am vorbit mult de atunci, iar o perioada, am rupt legatura. intrase la facultate in anglia, eu...la liceu. dupa 6 luni, urma sa merg intr-o excursie cu liceul la brasov. nu am vrut sa il caut, ma amageam aiurea. trebuia sa fie la facultate. ajunsa in brasov, ies in oras cu colegii, prietenii si mergem la biliard cu altul din lotul national. pe drum, ghici, m-am intalnit cu alex. am ramas masca, nu puteam sa imi revin, el nici pe atat. de atunci suntem impreuna, avem 2 ani, timpp in care, a venit el la mine, eu incolo. mai am putin si merg la el la facultate. nu stiu daca v-a fascinat, insa, pentru mine e wow
yulyanna întreabă: