Bună TPU puteți va rog să îmi scrieți niște povești de dragoste, triste sau fericite. P.S: Nu vreau linkuri.

UN NOU INCEPUT
După ce relația anterioara mi-a provocat multa suferință, iar cu toți băieții cu care incercam sa te uit nu dădea niciun rezultat, u erau tot timpul în inima mea, iar intr o seara prietena mea îmi spună să i trimit poze cu mine, iar eu am întrebat o de ce? Pt că am un băiat care e singur de ceva vreme și cum și u ești singură m-am gândit că ar ieșii ceva frumos intre voi doi, să i-a dat nrul meu și mi-a dat mersi. Am vorbit ce am vorbit până când am devenit prieteni buni, iar in seara de revelion, când deja trecusem in 2017 pe la ora patru după ce vorbisem toată seara o mulțime de lucruri îmi spune " mai pisi ce zici sa ne combinam și noi?" Eu desigur i am răspuns cu :" nu mai bine mă întrebi mâine!" DC? Pai acum ești cam amețit și poate până atunci uiți!" Nu uit! M am gândit 5 min și rasp a fost "Da!". Și cum nici un băiat nu m-a făcut să l uit pe cel care l am iubit, uite că a venit ziua în care mi am dat seama că nu trebuie să sufăr că fraiera in timp ce el se distrează cu altele fete și se combina cu cate una pe zi, mi am dat seama că acel băiat nu era pentru mine, că el era un golan., Și chiar daca ma iubea nu am mai putut suporta ce mi-a făcut!

E greu sa iti spun:TE IUBESC
Mi e greu sa scriu aceste lucruri.Lucruri pe care nu le am mai spus nimanui, pe care le am ascuns in mine, in visele si in gandurile mele.Acum o sa va spun poveste ultimilor 9 ani din viata mea.Totul a inceput cand aveam doar 6 ani si am inceput scoala.EL era colegul meu.Pot sa spun ca l am placut din prima zi.EL era copilul perfect, iar eu o fetita sfioasa... apoi a trecut timpul si am devenit,, prieteni".De fapt mereu ne certam, desi mintea mea de copil realizase ca il iubeam.Au trecut anii si am ajuns in clasa a 5 a,scapasem de invatatoare,de supraveghere, eram,, liberi".Si am devenit apropiati din ce in ce mai mult, apoi am devenit cei mai buni prieteni.Pauzele le petreceam cu EL, noptile treceau vorbind cu el prin mesaje..Devenisem dependenta,voiam sa fiu mereu cu el, ma indragostisem nebuneste de el, el era totul, daca era cu mine nimic nu mai conta.Chiar daca suna prea mieros asta este adevarul, asta am simtit eu.A tot trecut timpul si a venit clasa a 8 a si am ajuns sa ma gandesc doar la el,pur si simplu ajunsesem sa simt ca daca el nu este eu sunt un nimic,ajunsesem sa ma rog sa mearga la acelasi liceu ca mine...dar nu s-a intamplat, parintii lui voiam ceva mai bun pentru el, au vrut sa mearga la cel mai bun liceu, dar nu stiau ca asa o sa imi sfasie inima..In fine, a venit si sfarsitul scolii, apoi am inceput liceul..colegi noi, scoala noua, profesori noi, totul era nou si cel mai important:EL NU MAI ERA MEREU ACOLO PENTRU MINE.Inca mai vorbesc cu el, inca mi e dor de el, inca sunt indragostita de el, insa si dupa 9 ani E GREU SA SPUN:TE IUBESC!

Depresia

Era luni dimineață mă trezisem sa am duc la școală. Acolo l-am văzut pe el. Un băiat drăguț și deștept. Eu voiam sa pic în clasa cu el ca poate aveam vreo șansă (minte de copil). Visul mi se înplise A picat cu el în clasa, eram în al nouălea cer. A doua zi am vorbit cu el:
Eu:Buna, ma numea Bianca. Tu cum te numesti?
Nu mi-a răspuns am crezut ca nu a auzit.Mergem în fiecare zi cu el la școală și înapoi. Vorbea chiar ne-am tinut de mana am crezut ca ma place. Seara am aflat ca este împreună cu o fata Corina de la vară mea din clasa. Au trecut 6 luni și eu nu se despartise. Am zis ca nu mi am nicio șansă. Eu am ieșit cu fetele a trecut și el și mă chemat pana la locul în care ne-am obisnuit sa ne spunem secretele.
El:Bianca m-am despărțit de Corina nu mai tu ma poti ajuta cu asta. Vrei?
El era disperat eu în adâncul meu fericit, am plecat de acolo. Într-o zi veneam de al școală. Eu l-am întrebat :
Ma placi? Eu te plac. Am tinut asta mereu în mine sper sa zici ca și tu simți la fel.
El:Nu te plac, si nici nu te-am placut vreodata.
Atunci lumea mea se sfârșit. M-am încuiat în casă timp de 3 luni, mama era îngrijorat, am fost la spital am făcut terapie, dar încă nu pot uita ce mi-a spus el.

O greseala enorma
Am sunat-o după 5 ani. Cât nu ar fi de ciudat, dar ea nici nu şi-a schimbat numărul de telefon, de parcă aștepta. Când a ridicat receptorul, m-am cutremurat. Vocea ei era atât de fericită. Pe fundal se râdeau copii. După al ei ‘’Alo’’ am rămas fără cuvinte. Nu știam ce să spun. Eram fericit 0pentru ea, și în același timp parcă ceva se rupea din mine. Atunci, 5 ani în urmă, ea spunea că mă va iubi mereu. Eu am râs, spunându-i că-și va întâlni fericirea. Chiar dacă în mine știam că nu minte. Atunci oricum am plecat. După ce mi-a zis ‘’Alo’’ am pus receptorul. Țineam strâns telefonul în mână. A venit apoi un mesaj. Ea scria ‘’ Salut! Să știi că am așteptat acest sunet. Speram foarte mult să aud glasul tău. Dar tu te-ai speriat, ca și atunci. Acum cu siguranță pot să închid telefonul. Știu de ce m-ai sunat. Doreai să șii, dacă te iubesc. Da, te iubesc. Și nu ți-am spus minciuni nici atunci’’. Am încercat să o sun din nou, dar numărul deja nu era disponibil. Am sunat în ziua următoare, apoi iar și iar. În fiecare zi. Am încercat să o găsesc. Dar, a dispărut. Acum am 39 de ani. Sunt singur. Nu am nici copii și nici pisici măcar nu țin acasă. Tot ceea ce am este acel număr, ca și acum 15 ani. Cine știe, poate într-o zi va suna. Concluzie: iubește pe cel de lângă acum și nu mai târziu. Mai târziu înseamnă niciodată!

Ai grija de tine, iubitul meu!
Nu ar trebui sa doara atat de rau o iubire ce nici macar nu s-a nascut! De ce, totusi, simt ca ma arde? De ce simt ca ma sufoc numai gandindu-ma la el? E doar o mare de taceri ce isi cern cuvintele in sita fina a timpului.Te-am pierdut acolo.in acel abis trist al iubirilor ce se nasc doar pentru a muri..In acel efemer paradis.Te caut neincetat.Nu pot sa te mai vad atunci cand inchid ochii! Te-ai ascuns in umbra trecutului.Te ascunzi si ma lasi sa ma sufoc! Am uitat sa mai respir de cand nu esti.Te-am iubit ca si cand nu ar mai fi existat maine..si,uite,maine chiar nu a mai existat! Te strig..insa tu nu raspunzi.M-ai inchis in acest loc blestemat, fara sa-ti pese ca aici nu e nici lumina si nu esti nici tu..Ai luat cheia si ai plecat! In urma ta a ramas doar ecoul pasilor tai! Si, desi, praful s-a asternut peste urmele lasate eu inca le vad..Ai calcat atat de apasat incat am avut senzatia,pentru o clipa,ca imi calci direct pe suflet! Grabit si apasat.O graba ce imi injunghia sufletul, o graba ce imi rapea cu fiecare clipa trecuta, putin cate putin, din acea fericire pe care o cladisem impreuna.A ramas in aer doar parfumul iubirii noastre.Pe care il simt tot mai slab. Dupa ce se va evapora si el, nu o sa mai am nimic.O sa am doar un intuneric vesnic in mine.un intuneric atat de trist.Un suflet peticit si ganduri hoinare.Un vis ce si-a frant aripile zburand mai sus decat ii era permis.Si adie in linistea noptii o amintire ce ma prinde in mrejele ei..Stiu ca trebuie sa renunt la tine..Sa te las in bratele lacome ale trecutului.Sa te ascund intr-un ungher prafuit al unei biete amintiri.Dar cum sa fac asta cand totul e atat de viu in mine? Cum sa te inchid in uitare cand imaginea ta e atat de clara in mintea mea? Cum sa fug de tine cand tot ce vreau e sa fug in bratele tale? Cum? De unde sa iau atata putere incat sa te privesc in ochi si sa iti zic "adio" cand tot ce vreau e sa iti zic "bine ai revenit"? Mai bine ma sting putin cate putin decat sa te reneg. Poate azi, cand soarele isi va intinde razele si iti va mangaia fata, iti vei aminti de mine..Sau poate cand luna iti va saruta bland buzele, vei gasi in tine amintirea mea..Sunt fix in locul in care m-ai lasat..Nu mai sunt acea femeie frumoasa in ochii careia citeai doar fericire..Nu mai sunt..Acum vei gasi acolo o femeie invinsa de iubire..In ochii ei vei da peste cel mai adanc intuneric.O disperare asa cum nu ai mai vazut.O tristete ce ucide tot ce o inconjoara..Ar vrea sa lupte si sa lase in urma ei totul, dar asta ar insemna sa ucida in ea tot ce ai reprezentat tu candva..Si nu poate sa lase sa se stinga si ultima amintire cu tine..Asa ca sta acolo, dreapta si cu lacrimi in ochi, rugandu-se doar sa mai reziste inca un ceas.Un ceas in care sa se abandoneze amintirilor ce-i sunt atat de dragi..Amintiri ale unei iubiri ce a apus inainte sa rasara.O iubire ce ar fi putut sa o inalte, insa care a condamnat-o.Te simti trist.O vezi atat de lipsita de aparare si, totusi, atat de puternica si regreti..Regreti tacerea din ochii ei..Regreti ca ai lasat-o sa se stinga..Regreti..Insa,e prea tarziu! Desi vrea, nu mai poate iubi! Si-a inchis sufletul! Acel loc frumos si cald are acum pus un lacat mare! Si sunt multi cei care au incercat sa-l sparga..Insa in loc sa-l slabeasca, mai mult l-au intarit! Ai vrea sa schimbi ceva..Ai vrea sa-i atingi fata, sa-i saruti buzele-i reci si sa-i soptesti vorbe calde si tandre..Ai vrea, dar tristetea din ochii ei te sperie! Si ai vrea doar sa fugi..Sa urli de disperare..Atat de orb sa fi fost? Da! Nu ai stiut sa vezi in ea frumusetea unei suflet dornic doar sa-si desfaca aripile si sa se piarda in vazduh cu tine.Un suflet ce isi dorea doar sa te simt cald! Nu ti-a cerut decat sa te lasi iubit! Atat! Si tu,ca un prost, ai complicat totul.Te-ai jucat cu sentimentele ei! Ai crezut ca isi va reveni si va fi in continuare acel suflet frumos! Te-ai inselat! Cand ai plecat, ai luat cu tine ultima farama de suflet! Si ai lasat-o goala... Goala de tine, goala de iubire! Cum vrei sa-si mai recapete surasul cand tu ai ucis-o cu sange rece? Cum vrei sa mai iubeasca cand tu i-ai furat speranta? Cu ce sa mai iubeasca? Cu durerea ce salajluieste de atata timp in ea? Sau cu tristetea aia ingrozitore ce-i bantuie in privire? Nu stie sa mai iubeasca! Nu stie nici sa mai existe! Se lupta zi de zi cu tot ce simte! Se lupta fara sa stie ca lumea ei si-a ratacit culorile! Se lupta in alb negru..si e trista. Iubea atat de mult rosul iubirii voastre.E speriata! De ce nu ar fi? Un simplu om i-a rapit tot ce avea! I-a rapit culoarea cerului in care se pierdea visand,i-a rapit duiosia vorbelor si i-a dat la schimb o tacere ce nu a stiut decat sa ucida in ea si ultimele ramasite de lumina! Insa ea te-a iertat.Te are si acum in mintea ei! Te-ar fi avut si in suflet dar e prea frig si intuneric! Te-ar fi iubit si azi, dar nu mai poate! Azi, cu lacrimi in ochi, isi face curaj si iti spune "adio"! Te lasa in adierea vantului! Te lasa sa pleci departe de ea! A inchis ochii..De-ai sti cat ii este de greu! De-ai sti cat s-a luptat cu ea insasi ca sa poata lua aceasta hotarare dureroasa! Si ploua! O ploaie ce o elibereaza, o ploaie ce o spala de iubirea ce ti-o purta! Ii sterge din suflet si din piele urmele tale! Ii alunga din ochi tot intunericul, punandu-i din nou acea lumina ce candva o adorai! Las-o sa te alunge, las-o sa renasca! Las-o sa omoare in ea amintirea ta! Las-o sa fie macar o data egoista si sa se gandeasca doar la ea! Las-o..Si asa nu ai nevoie de ea! Las-o acum si maine, si poimaine! Las-o sa te ingroape! Tu ai condamnat-o la o viata traita in alb negru..De ce nu vrei sa o lasi sa isi regaseasca culorile? Da-i inapoi visele si sperantele! Da-i pensula iubirii si las-o sa-si picteze singura pe panza vietii ei! Nu te-ai saturat sa fii tu cel ce-i creioneaza existenta? E o femeie puternica! S-a ratacit pentru o perioada,dar se va regasi! Asa face mereu! Da-i inapoi tot ce i-ai furat si pleaca! Du-te-n lumea larga si cauta-ti rostul! Esti doar un suflet trist si tu! Un copil prins in corpul unui barbat! Un copil ce nu stie ce e iubirea! Vei invata candva! Si ea va fi mandra de tine! Va veni o zi in care va putea sa te priveasca in ochi! E inca departe acea zi, dar va veni! Ai grija de tine, iubitul meu! Ai grija sa nu mai presari in calea ta intuneric! Ai grija, iubitul meu!