Buna TPU.Revin cu o intrebare.Am auzit ca romanul 'Neamul Soimarestilor' este interesant. Puteti sa-mi spuneti despre ce e vorba in acest roman? Va rog frumos.As vrea sa-l cumpar si vreau sa stiu daca merita sau nu. Fundita si voturi.

Da, cel mai frumos roman care a existat vreodata, in el este vorba despre 'Neamul Soimarestilor' si totusi ce cauta la categoria Dragoste si Sex

Ai vrea sa-ti faci tema si intinzi si tu cite un lat, poate cade cineva.Iesi cu prostiile de aici.

Anonim nu sti cand o sa ai si u nev de ajutor.Si asa o sa iti fac si tie altii. Neamul Soimarestilor

Neamul Soimarestilor se numara printer romanele istorice ale lui Mihail Sadoveanu. Actiunea se situeaza in moldova la inceputul secolului al XVII-lea, in timpul domniei lui Stefan Tamsa.
Povestea incepe cu batalia de la Cornului –Sas, langa Prut, intre Stefan Tamsa ajutat de turci si tatari si Constantin Movila ce dorea si el tronul Moldovei sprijinit de polonezi si cazaci. In oastea lui Temsa se afla si Tudor Soimaru, razes din Orhei care pribegise prin lume.
Stefan Temsa a invins razbunandu-se pe boieri si ii omora pe cei mai multi dintre ei. In timpul luptei, Tudor Soimarul se imprieteneste cu hanul tatarilor Cantemir-bei caruia ii salva viata.
Impreuna cu acesta si cu boierul Barneva, Tudor pleca spre locurile natale pe care nu le vazuse din copilarie. pe drum, il intalnira pe boierul Stroie Orheianul, care se vaita deoarece cazacii ii furasera fata. Cei trei prieteni ajutati de slujitorii lor, dadura de urma talharilor si o salvara pe frumoasa magda, iar Tudor se indragosti de ea.
Cand Tudor intra in satul stramosilor lui, la Soimaresti incepu sa recunoasca biserica Tintirimul si casa in care s-a nascut.
Era o zi de duminica si lumea se stransese la biserica. Batranul satului il intreba pe cine cauta, iar osteanul spuse ca se numeste Tudor Soimarul.
Oamenii murmura cu neincredere pentru ca se cunosteau toti si nu stiau de unul ca el. Deodata insa, veni un batran marunt si il recunoscu ca fiind feciorul lui Ionasu si nepotul sau.
Batranul Mihu il duse dinaintea unei cruci de piatra spunandu-i ca acolo este tatal sau ce a fost ucis de Stroie Orheanul cu buzduganul. tudor mai afla ca le luase pamantul tuturor razesilor.
Stroie Orheanul fugi in Polonia temandu-se de mania lui Tomsa. Tanarul ostean impreuna cu batranul Mihu si cu preotul satului pregatira actele vechi de stapanire a pamantului si plecara la domnie pentru ca Voda Tomsa sa judece cu dreptate al cui este pamantul stapanit de boier Orheianul.
Domnul si boierii cei vechi ai sfatului dadura dreptate razesilor si hotarara ca acestia sa-si ia ocina inapoi. Dupa cativa ani, boierii nemultumiti de domnia lui Tomsa isi adunara oasta hotarand sa-l alunge de pe tron. Printre ei se afla si omul de incredere al lui Voda, Nicorita Armasul.
Boierul Barnova, credincios domnului il anunta in graba pe Tudor Soimarul si acesta ii veni in ajutor lui Tomsa aducand doua mii de calareti care ii invisera si ii prinsera pe boierii tradatori.
Domnitorul se razbuna taindu-le capetele, dar pe Nicorita Armasul il lasa in viata scotandu-i ochii. Dupa un timp familia Movilestilor intra iarasi in tara cu oaste poloneza, iar Tomsa nu putu sa-i tina piept fiind ajutat numai de razesii credinciosi de la Orhei.
Domnul fugi catre turci, iar Tudor Soimaru se retrase cu vitejii sai catre casa fiind si ranit. Odata cu oastea leseasaca veni in Moldova boierul Stroie Orheianu, care voia sa-si recapete pamanturile pe care voia sa-si recapete pamanturile pe care voia sa-si recapete pamanturilor pe care Tomsa Voda le inapoiase razesilor din Soimaresti.
Boierul veni cu cateva sute de mazuri poloni si le ceru oamenilor din sat sa-i de-a lui toate pamanturile lor. Batranii ramasera inmarmuriti iar femeile prinsera a plange. Soimarul iesi in fata si striga :"Boierule, ai gresit ca ai venit in vizuina lupului, ti-a venit ceasul pedepsei sit e voi aseza cu pieptul pe mormantul pamantului mei pe care tu l-ai ucis cu buzduganul lui Aron."
Osteanul trase sabia si lovi in crestet pe Orheianu tragandu-l apoi de barba langa piatra de mormant al tatalui sau. Impreuna cu calarimea sa izbira pe mazuri si-I taiara pana ce ii aruncara in iazul Rautului.
Se oprira apoi la curtea boiereasca de la Murgeni si-I dadura foc, apoi o daramara, si-o imprastiara in patru parti.
Si pana luni la amiaza au arat cu plugurile, asemanandu-l cu pamantul.