Da, se vede ca nu au incredere in tine si aici gresesc! Tu asta trebuie sa vorbesti cu ei, sa aiba incredere in tine, sa vada ca daca ar fi fost adevarat nici tu nu ai fi stat cu el! Cati ani aveti? Aici si mama ta trebuie sa aiba un rol important, mai ales ca ea e aici si nu plecata ca tatal tau! Indupleco pe ea sa-i dea o sansa sa se convinga ca nu e asa cum cineva a vrut sa va desparta! Multa bafta!
Parintii mei sunt divortati. Eu am 15 ani iar el 17. Sincer, am incercat sa discut.Dar mereu cand vreau sa ii spun ceva incepe sa strige la mine si sa urle.Si continua sa imi spuna ca sunt bolnava psihic.
Offf, acum realizez cat iti e de greu, pacat ca mama ta nu are incredere in tine! Trebuie sa ai rabdare si sa asculti ce are pe inima fiica ta, daca tu nu o intelegi atunci cine, nu? Si eu am un fiu are 19 ani si orice ar face il voi sustine pentru ca e fiul meu si trebuie sa-i acord atentia necesara, iar daca greseste discutam, ii explic, asa se face! Mare pacat cum unii parinti sunt depasiti de problemele tinerilor din ziua de azi!
Mamaa ce familie handicapata ai! ( nu nu ma scuz! ce fel de familie siar trimite fiul/fiica la scoala de corectie doar pentru atata lucru! Sau pedepsi asa de grav doar din cauza dragostei... daca aveam o fam. ca a ta cred ca nici nu-i bagam in seama mi-ai facut si nervi cu o fam ca a ta... nu prea ai ce face! Doar sa continuirelatia cu el pe ascuns sa nu va vada familia ta sau aia care ar putea spune cv fam. tale! E o prostie sa renunti la dragoste din cauza familiei adica sunt sentimente nu robot
Da, e cam aiurea. Mama e si ea speriata pentru ca anul acesta am examen ca sa intru la liceu si cu toate ca ma vede ca invat si o pun sa ma asculte ca sa se convinga ea tot nu e convinsa ca voi intra la liceul la care isi doreste tot ea din moment ce ar trebui sa aleg eu unde vreau sa imi continui liceul dar asta e partea a doua. Aa da si am exclus faptul ca ea crede ca ma culc cu acest baiat. I-am spus sa ma ia de mana si sa ma duca la ginecolog sa se convinga ca eu nu am de gand sa imi pierd virginitatea la varsta asta ci doar peste cativa ani. Ma considera bolnava psihic deoarece eu incerc sa ii explic ca nu este asa cum crede ea si de fiecare data cand vorbesc cu ea in loc sa creada ce trebuie crede doar ce vrea ea.
Tocmai ai pus o intrebare legata de droguri. Daca tu consumi etnobotanice, la ce sa ne mai asteptam de la prietenul tau? Ai grija cu cine umbli, in ce anturaje te bagi..Am avut si eu 15 ani ca tine dar..pana mea, cu toate anturajele tampite in care eram, am calcat orgoliul celor din jur si am refuzat de fiecare data cand mi s-a oferit chiar si o tigara.Ce naiba, adolescentii din ziua de azi stiu doar sex, droguri si distractie.Nu ma declar sfanta ca si eu mi-am inceput viata sexuala de la 15 ani aproximativ da` am avut grija sa transform un vagabont intr-un om de casa si sa-l ajut sa iasa din anturajele proaste, nu m-am bagat si eu ca sa fim 2. Ti-am citit si intrebarile anterioare, si pe alea mai noi si de aia m-am legat de toate la un loc aici.Esti o copila, esti imatura.
Eu cred ca ar trebui sa ii arati mamei tale intrebarea asta. Ea trebuie sa stie ca tu suferi. Fa-o sa inteleaga asta prin orice mijloace! Cand va realiza ca tu suferi cu adevarat, o sa te lase sa te intalnesti cu el.
Hmmm...Aici trebuie putina actorie.
Spune`le sau mai bine zis reproseaza`le ca de ce nu au incredere in tine:
--Poftim!?! Adica voi plecati urechea la spusele unui strain si nu credeti in mine? spuneti-mi de cate ori v-am dezamagit sau mintit eu pe voi.Voi chiar credeti ca daca prietenul tau)se droga eu mai ieseam cu el? Voi credeti ca daca ne despartiti ne faceti un bine? Va spun eu ca nu! Nu ne faceti decat rau si nu imi vine sa cred ca voi aveti incredere mai mult in spusele acelei persoane decat in mine!
Eventual ai putea sa mai si plangi pentru a fi mult mai convingatoare.
Trebuie sa recunosc ca intamplarea ta e foarte trista si trebuie sa faceti tot posibilul ca sa-i faceti pe parinti sa va inteleaga. Observ ca tatal tau este foarte aspru si va trebui sa-i dovedesti cumva ca va iubiti mult.
Va urez mult succes amandurora.
P.S.sunt curioasa cati ani ai daca nu te superi.
Incearca sa dovedesti intr-un fel familiei tale ca prietenul tau NU ESTE IN STARE DE ASA CEVA, dar sa mai si faca. E vorba de o psihologie foarte simpla aplicata mai mereu cateodata fara sa iti dai seama. Incearca sa gasesti puncte de vedere care sa dovedeasca ca preitenul tau nu are nici cea mai mica legatura. In momentul cand tu ai dovedit totul va deveni la normal.
In nici un caz sa nu faca el asta, in momente ca acestea el nu mai are pic de credibilitate in fata parintilor tai. Cel mai indicat este sa o faci tu sau o persoana apropiata si de increderea parintilor tai care il cunoaste pe prietenul tau si ar putea discuta cu parintii tai!
Succes!
Da...incearca sa vorbesti cu mama ta si cred ca ea crede ca vei suferii ca ea dupa tatal tau...deci incearca sa ii explici mamei tale ca nu se drogheaza si sa inteleaga ca tu il iubesti