Sunt cu un bărbat de 2 ani. Relația noastra cred ca nu a fost buna de la inceput iar acum sunt sigura ca nu-i mai pot spune "relatie". Locuim împreună, iar problemele MELE( pentru ca el spune ca nu avem probleme ) sunt din ce in ce mai multe. Facem sex la câteva luni distanta, el vorbeste cu alte femei, face crize doar si daca ma uit spre telefonul lui când il deschide, de câteva luni a inceput sa ma bată fara motiv (el are impresia ca eu il însel) ma amenință, se fereste de mine, iese mereu afară fara mine, sta doar cu prietenii lui, ma jigneste si imi spune ca am inceput sa nu ma mai îngrijesc, ca am slăbit. Imi spune de multe ori în gluma sa plec. Nu mi-a spus niciodata in 2 ani "Te iubesc". Nu neg ca are momente in care se comporta frumos cu mine când e beat si uneori când e si treaz. Pana acum nu era o persoana agresivă si nici o persoana ft sentimentală nu e. Ideea e ca eu nu stiu ce sa fac, am facut multe pentru relația asta, pentru familia lui, il iubesc dar nu as putea continua asa. Țin sa mentionez ca eu muncesc de noapte, iar el de zi, ne întâlnim de 2 ori pe zi când vine el acasa si când pleaca. Iar in liberele lui la fel pleaca...

Vorba lunga saracia omului.
Sex la 2 luni, jigniri, gelozie, betiv, "te iubesc" nu e obligatoriu - multe cupluri nu si l-au spus niciodata!
Considera tot ce s-a intamplat Experienta, care nu putea fi gratuita, nu e nimic nou sub soare, trebuia sa pui punct demult. Ai mare noroc ca nu te-a batut rau!
Cel mai bine e sa iti cauti alt adapost - sau sa ii ceri sa plece, daca el sta la tine! - si poti cere si ajutorul politiei daca crezi ca e riscant - si poate e cel mai indicat!
Deci, STOP, SEPARARE SI NEXT!
Mare atentie la alegerea viitorului partener!

Daca tu crezi ca mai e o vreo speranta la relatia asta esti prea orbita de dragoste si speranta inexisitenta. e un jeg de om si nu inteleg cum mai poti sta langa el

Și întrebarea care e? Trebuia sa pleci în momentul în care a dat prima data în tine

De ce sta cu tine daca nici sex nu face cu tine? sau tu cu el? isi place viata asta de asta continui asa

Si de ce mai stai cu el?
Nu te-ai saturat de atata bataie si injosire?
Ce fel de femeie esti tu sa nu ai pic de mandrie in tine si sa te lasi calcata in picioare, ca ultimul gunoi?!
Ia-ti fetita hainele si pleaca in lume!

Tu în „relația" asta nu ești iubita lui, ci animal de companie.
Dispari de acolo fără să-ți iei adio.
Auzi: bețiv, bătăuș, violent, gelos, tâmpit - astea sunt calitățile pe care le are un partener ideal, în concepția ta?!?

Daca nu iti place cum se comporta cu tine si te bate de ce stai cu el?

Cata vreme nu ai liniste in casa ta langa el,Eu zic sa te muti. Pana una alta, iti trebuie siguranta. Vezi după dacă mai continua relația, daca nu, te cuplezi cu altcineva, sunt oameni frumosi de care te poti îndrăgosti si care te pot iubi cu adevarat.

E o relație toxica. Nu asa trebuie sa fie, nimic nu pare sa funcționeze. Cauta ți pe altcineva. Mai bine stai singura decât asa, nu merita, îți pierzi timpul

Cand te bate, cheama politia, scoate-ti un certificat medico-legal.
Ia un spray paralizant si cand se da la tine, da-i cu spray-ul in ochi pana-l tampesti. Daca poti sa-i tragi si doua, trei suturi sanatoase in oua, e bine.

Ne alegem partenerii care să ne facă să trăim stările, emoțiile pe care le-am trăit în copilărie. Căutăm să fim în același mediu emoțional. Căutăm să avem parteneri asemănători cu cei ce ne-au fost modele in copilărie (părinții). O persoană care nu are liniște în copilărie vrea ca partenerul să nu fie liniștit și să o provoace, să o stârnească.

Victima se atașează emoțional (un atașament negativ) de agresor considerând că acesta o stimulează emoțional și persoanele care se comportă frumos cu ea, le consideră plictisitoare pentru că nu o stârnesc.

O persoană care nu este mulţumită de viaţa sa proiectează asupra celorlalţi nemulţumirile proprii. Impulsul de a acţiona prin critici şi reproșuri provine din însăşi faptul că dacă «atacă» pe cineva care din perspectiva lui a greşit, pentru foarte puţin timp stima lui de sine pare să fie mai ridicată.

Orice persoană cu o stimă de sine redusă, pentru a o putea compensa spre a trăi cu ea, începe să adopte atitudinea de victimă. Aceasta ajută la menţinerea unei stări de confort psihologic minimal şi explică neputinţa persoanei în cauză prin intervenţia aparentă a oricărui element extern care face ca el să nu îşi asume ceea ce trăieşte. Întotdeauna va fi cineva «de vină» şi astfel se perpetuează nevoia de victimizare şi în perioada adultă şi chiar la bătrâneţe. Aşadar, prima dată apare o stare de «neputinţă învăţată» în copilărie, apoi până la victimizarea permanentă este doar o chestiune de timp.

Agresorii fizic sau verbal sunt foste victime ale trecutului ce n-au găsit puterea necesară, pentru a trece peste traumele pe care le-au trăit. Sunt blocați, emoțional, în trecut. Au complexe de inferioritate și singurul lor mod de a domina este să-și găsească victime slabe fizic și instabile emoțional pe care le supun la diferite tratamente. Victima este foarte ușor de manipulat, inducându-i ideea că este inferioară. Agresorul își face victima dependentă emoțional de el și îi creează iluzia că nu poate nimic fără el.

Este important ca tu să nu-ți atribui eticheta de victimă, pentru că, atunci te vei simți ca una. Chiar, dacă abuzurile se vor termina (după ce o să te despărți de el), dacă nu faci ceva pentru tine vei rămâne victimă la nivel psihic. Un psiholog te-ar ajuta mai mult.
Sfârșitul este un nou început.

El nu este stăpânul tău. Tu nu ești un câine, care "și-a permis" să iasă neînsoțit de el, afară. Femeia nu trebuie să fie supusă bărbatului. Atâta timp cât suntem muritori nu suntem superiori, sunt oameni care se remarcă prin reușite sau nereușite.

Iubirea nu înseamnă ca partenerul să aibă un comportament corespunzător cerințelor și nevoilor tale, iar atunci când încetează să mai fie așa cum vrei, îl părăsești, nu mai având nevoie de serviciile acestuia/ aceatea pe post de partener/ă de viață.

Iubirea este un carusel al emoțiilor, al sentimentelor și al trăirilor. Te îndrăgostești cu adevărat atunci, când ritmul bătăilor inimii tale accelerează, când ești atrasă fizic de partener, când între voi este acea chimie, acea scânteie, acea compatibilitate, acele sentimente profunde și intense.

La început, te-ai atașat emoțional de el, crezând că, treptat el te va iubi și că iubirea se construiește treptat precum o casă. Iubirea este ca durerea, te lovești și simți durerea, aceasta nu vine 10 minute mai târziu după ce te lovești.

Încearcă să nu rămâi blocată, emoțional în trecut. Este alegerea ta ce faci după despărțire. Încearcă să nu dezvolți gânduri negative împotriva celor ce ți-au făcut rău, fiind gândurile tale acestea se vor întoarce împotriva ta.

Nu-ți fie frică de a-ți asuma riscul de a fi fericită. S-ar putea ca după ce ieși din acea relație subconștientul tău să le atribuie fiecărui bărbat amintirile negative pe care le-ai trăit cu fostul. Scenariul pe care l-ai trăit, se va repeta doar, dacă mai găsești foste victime sau te mai întâlnești cu el. Un om nu este un obiect în mai multe exemplare. Oamenii nu au caractere la fel.

Încearcă să-ți petreci timpul într-un mod productiv și constructiv pentru tine. Încearcă să te înconjori de oameni cu caractere frumoase. Discută cu persoane ce te-ar putea ajuta pozitiv. Fă sport, citește cărți ce te-ar putea ajuta să te dezvolți emoțional. Este foarte important să te respecți și să ai încredere în tine. Nu te subestima. Nu-ți dezvolta complexe asupra caracterului și fizicului tău. Îți poți corecta ceea ce nu-ți place la tine, dar ceea ce ne face speciali sunt defectele. Ai demnitate și nu te mai lăsa înjosită.

Trebuie să înțelegi că ești unică. Întâi trebuie să înveți să te apreciezi și să te prețuiești. Îți poți scrie mesaje motivaționale pe care să le lipești prin cameră sau prin casă. Cea mai puternică armă este cuvântul. Gândește pozitiv. Încurajează-te mereu. Ce poate face un om poate face oricine. Fericirea este în noi.

Ceea ce trăiești este foarte toxic.

Desparte-te de el. Intr-o relatie ar trebui sa fii fericita mereu, nu stresata, batuta, etc.Impune-ti punctul de vedere, nu sta asa, pentru ca te imbolnavesti, intri in depresie si nu cred ca vrei asta. Nu ai rabdat destul 2 ani? Lasa-l singur, sa simta cat de rau e fara tine si sa vada halul in care s-a comportat. Vei gasi ceva mai bun, doar sa ai incredere in tine.

Da, chiar inteleg iubirea atat cat sunt capabil, dar asta cu bătaia si cu abuzurile de orice natură ar fi, eu unul nu o pot intelege.
Stiu ca nu stiu multe, ca este ușor să stai pe margine si sa iti dai cu parerea dar eu nu vad decât doua variante: ori accepti in continuare ce se întâmplă si poate chiar te pregătești pentru "mai mult" ajungând să trăiești o viata de chin si refulări ori iti iei destinul in mâini și decizi cum vrei sa fie viata ta de acum încolo.
Trăim o singura data! Iti doresti sa ajungi sa regreți ca nu ai facut ce trebuia cand era cazul? Pentru ca asa vad eu ca vor evolua lucrurile.
Imi pare rau, poti sa iubesti persoana nepotrivită dar nicidecum nu e o scuza sa accepti asa ceva.
Ai grija.

Ce pumni in cap le-aș trage acestor "bărbați"! După prima bătaie urmează întotdeauna celelalte. Nu te intreba. dacă, ci... când...

Te sfătuiesc să-l părăsești. Nu se justifică bătaia indiferent de motiv.

Este destul de toxică relația, degeaba îl tratezi cu căldură dacă lui îi frig. Mai bine îți iei o pauză sau dacă nu o iei direct și pleci de lângă el. E clar că s-a plictisit de tine și nu te mai vrea, o să realizeze că tea pierdut abia după ce pleacă.