Nimic, absolut nimic, intelege ca ai sa mori asa, in ce limba vrei sa ti se zica in araba, poloneza, chineza, pana si parintii tai stiu ca in 2022 o fata daca aude ca esti cum esti rade si cu curul de tine. n-ai ce sa mai schimbi tu cand intri pe 30 de ani vise tata laba la greu si atat sau tarfe pentru 2 minute 300 de lei ora
In aceeasi situatie eram si eu la 27 ani, dar acum am 49 ani si tot singur sunt.
Spun si eu povestea mea, poate se mai linistesc altii, aflati in situatii similare.
Daca mi-ar fi spus cineva ca si la 50 ani tot singur voi fi, nu l-as fi crezut.
Mi se spunea "ce-i al tau e pus deoparte" si chiar credeam ca in cativa ani voi gasi totusi pe cineva.
Nu, n-am gasit nici una care sa mi se potriveasca, dar nici nu mi se mai pare sumbru sa raman singur. Am ce face, numai timp sa fie pentru diversele mele hobby-uri, care ma fac sa uit de singuratate.
In general, sfaturile sunt sa faci sport ca sa-ti creasca vizibil masa musculara si sa umbli cu prieteni.
Ei bine, eu fac ceva sport, dar nu prea se vede. Sunt slab, dar sunt in stare sa fac trasee montane lungi in timp record si sa merg cu bicicleta 200km. Fac si multa munca fizica, uneori. Nu ma pasioneaza sa fac culturism.
Nu am prieteni cu care sa umblu. Nici n-as avea timp. Mai bine imi vad de proiectele mele.
Ocazional, am participat la excursii sau ture cicliste organizate. Nici vorba sa-mi gasesc pereche. Acolo vin fete putine si in general nu singure.
Am cautat pe site-uri de matrimoniale multi ani. Fara rezultate... Scriam la o multime si nu-mi raspundea nici una. Treceau ani pana cand initiam o corespondenta cu cate una.
De ceva ani caut pe Tinder. Nimic... Pana anul trecut, cand am gasit pe una dintr-un oras indepartat care m-a invitat la ea pentru cateva zile. Am fost la ea, m-a tinut o noapte si a 2-a zi dimineata mi-a zis sa plec repede. Oricum, saraca era bolnava si vai de lume... Mi-ar fi fost sila sa o ating.
Spre deosebire de tine, eu tin legatura cu mama zi de zi si caut sa petrec cat mai mult timp acasa la mama. Nici n-ar fi posibil altfel, dat fiind ca a ramas singura si are o varsta inaintata.
In ultimii ani mi-au murit multe rude. Mi-au si ramas diverse proprietati. Sunt insa mosteniri grele, ca am mult de munca si e si asta un motiv pentru care nici n-as putea sa-mi fac o relatie. Tot timpul trebuie sa muncesc cate ceva intr-o parte sau alta.
Cat despre sex: da, ma framanta si asta. Am fost virgin pana la 25 ani. Nu pentru ca eram urat, nu pentru ca ma luau fetele la misto. Da, eram foarte timid si complexat. Ma placeau destul de multe fete, dar daca o fata imi zambea, intorceam automat privirea in alta parte, datorita unui reflex tampit, format in copilarie, de care n-am mai scapat.
La discoteca nu mergeam, nu stiam sa dansez, nu ma interesa. Eu voiam o prietena cu care sa avem o singuratate in doi, care sa ma insoteasca in excursii. N-am gasit!
Pe la 25 ani eram disperat si nu puteam dormi noaptea fiindca ma framanta lipsa sexului. Am fost la psiholog, dar nu ca sa discutam problema asta, ca n-as fi indraznit. Am fost pentru alte probleme, dar pana la urma au fost atinse si problemele legate de lipsa sexului. Intr-o zi, dupa sedinta am mers o vreme cu psihologul pe strada si am trecut pe langa niste prostituate care asteptau clienti. A vrut sa-mi arate cat sunt ele de dornice sa abordeze oameni. Si ce-am facut? Peste cateva zile am trecut si eu pe acolo, m-am lasat abordat si... am facut sex. Am mai fost de cateva ori. N-am exagerat, ca banii erau putini si mi-era teama de boli. Am facut si teste, cu rezultate negative si multa vreme n-am mai fost la curve.
Cautam in continuare fete pe internet, extrem de greu ma intalneam cu cate una, dar de fiecare data era urata, bolnava, aiurita. Dupa multe esecuri, iar ma batea gandul sa merg la curve, dar numai extrem de rar mai mergeam.
Pe la 32 ani s-a intamplat sa ma sune o fata care a fost prietena unui coleg de servici. Ne vazusem de cateva ori cu cateva luni in urma. Era o dama bine, dar cam bolnava psihic si nu avea servici. A zis ca-i e dor de mine si vrea sa ne intalnim. Zis si facut. Imediat ne-am intalnit, ne-am plimbat vreo 2 ore tinandu-ne de mana, la despartire a avut initiativa sa ne sarutam si pentru mine a fost primul meu sarut.
Mi-a placut si am cerut sa ne mai vedem. De 4 ori ne-am intalnit, ne-am sarutat si mi-a placut, dar a intervenit ceva care a pus capat relatiei abia incepute. Oricum, n-ar fi mers mai mult.
Din experienta asta eu totusi am capatat incredere ca am sanse sa-mi gasesc pereche. Am mai insistat pe internet si in decurs de cateva luni am gasit 2 fete mai dragute, cu care a fost posibil sarutul la prima intalnire. Mi-a trecut disperarea.
La 33 ani am intrat in legatura cu una care a venit la mine cateva zile, am facut dragoste si oarecum ne-am fi potrivit. Dar au fost totusi niste puncte slabe care m-au facut sa fiu nehotarat, iar fata se grabea sa se marite. Am lasat-o sa se marite. Eu mai puteam astepta.
Dar alta macar la fel de buna ca ea n-am mai gasit. Nu-mi pare rau, asta este. Nu-s convins ca mi-ar fi fost mai bine cu ea.
Si de atunci, cautarile pe internet n-au mai dat rezultate deloc.
Acum, la 49 ani, caut in continuare, ma uit in jur. Sansele sunt foarte slabe, dar nu disper nici de-ar fi sa nu mai gasesc pe nimeni, niciodata.
Cu sexul e relativ simplu: am bani mai multi ca oricand si din cand in cand mai merg la cate o escorta. Gasesc relativ usor fete tinere de 20-30 ani, frumoase, curate, civilizate, care-mi astampara poftele, macar intr-un mod satisfacator. Probabil, va veni o vreme cand nici n-o sa mai am chef de sex. Si atunci o sa-mi vad mai departe de alte preocupari interesante si gata...
Nu asculta de asta de sub mine ca e ultimu prost, taci dracu ded depresiv si treci pe baieti ca sunt mai usor de agatat