Bună TPU!
Sunt o persoană introvertită, nu mă simt confortabil să-mi împărtăşesc unele sentimente, gânduri cu alte persoane, chiar dacă acestea mi-ar fi apropiate. Ştiu, creez o dilemă. Poate faptul că stau în faţa unui PC şi în mare parte sunt o anonimă pentru voi, m-a făcut să rup o parte din mine şi să le aşez sub forma unor cuvinte întrebătoare.
NU ŞTIU CE SIMT!
Mereu am tânjit după o iubire platonică. Dar acum stau să mă gândesc... Oare ştiu ce înseamnă iubirea? Uneori simt că iubesc, dar după un timp îmi dau seama că mă mint. Nu ştiu când iubesc, încurc acest sentiment cu un altul? Unde greşesc? Am căutat să primesc afecţiune, lipsindu-mi acest lucru din partea celor de lângă mine. Nu spun că nu mi-ar fi apropiate, că nu m-ar iubi, dar nu simt că mă înţeleg şi eu la rândul meu nu înţeleg iubirea lor sau modul în care vor să mi-o transmită. Tot acest gol am sperat să mi se umple de "sufletul pereche". Am început să iubesc, cel puţin asta cred. Eu fiind mai caldă, mai visătoare, mi-am dorit să primesc acelaşi lucru. Mi-am dorit! Dar nu i-am cerut. El fiind mai închis, mai rece, mai realist?! L-am acceptat aşa... Deşi uneori simţeam că mă sufoc neputând să-i spun ceea ce simt. Răceala lui şi lipsa lui pentru o perioadă m-a distrus. Atunci a apărut un alt băiat care m-a înţeles, m-a sfătuit, mi-a fost aproape. Mi-a spus că mă iubeşte, iar eu vulnerabilă în acea perioadă i-am spus acelaşi lucru. După puţin timp mi-am dat seama că-l mint, că mă mint pe mine. I-am cerut să plece spunându-i că îmi face rău şi aşa a făcut. Acum primul băiat de care vorbeam e din nou în viaţa mea, acelaşi prieten rece, dar uneori cald, care cred că ştie ce simt, dar nu-mi dă un răspuns. Iar eu nu-i pot cere mai mult crezând că n-ar putea să simtă la fel. Deşi uneori îl simt aproape şi că ar avea aceleaşi sentimente. Nu ştiu dacă aţi putut înţelege ceva, dar îmi e greu să explic un lucru pe care nici eu nu-l înţeleg 
Şi repet acelaşi lucru :
NU ŞTIU CE SIMT!
După ce i-am cerut acelui băiat, care mi-a fost aproape când am avut sufletul gol, să plece am simţit o oarecare linişte. Dar sunt momente în care îmi amintesc de el, zâmbesc, îmi e dor.
Ţin să cred că iubesc acest prieten rece, această enigmă, care acum e lângă mine sub forma unui prieten.
Pentru cine simt ceva? Şi ce simt?
Repet, nu ştiu dacă am putut să vă fac să înţelegeţi ceva. Dacă nu... Lasaţi-o aşa, măcar am putut să mă descarc într-un mod anume.
Nu l-ai iubit nici pe primul, nici pe al doilea. Cand vei iubi, nu vei avea indoieli daca o faci sau nu.
De ce tii sa crezi lucruri si care e faza cu atatea analize? Pur si simplu simte. Cu cat iti bati mai mult capul incercand sa-ti oferi explicatii, cu atat mai mult vei intesifica incertitudinea. Sentimentele nu se nasc si nici nu isi au locul in logica.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Nu esti indragostita cu adevarat, dar iti doresti foarte mult sa fii. Se simte ca ai o mare nevoie de iubire si pot sa bag mana in foc ca e din cauza celor apropiati tie. Tind sa cred ca e vorba de tatal tau.
Ma regasesc in cuvintele tale. Exact asa eram si eu candva. Tanjeam dupa o iubire adevarata, imi doream sa ma indragostesc si sa imi fie impartasite sentimentele. Am primit ceea ce imi doream. Normal, daca iubirea imi era impartasita trebuiau sa apara alte probleme. Niciodata nu o sa le putem avea pe toate. Probabil pentru ca am uita sa multumim pentru ele. Ce vreau sa te sfatuiesc eu e sa te bucuri de viata si sa nu traiesti cu credinta "o sa fiu fericita atunci cand o sa am...". Trebuie sa fii fericita acum, cu tot ceea ce ai. Sunt convinsa ca ai multe 
. Nu cauta cu disperare iubirea in baietii care te inconjoara, ci asteapta linistita cu credinta ca nu va intarzia mult. O sa apara cand te astepti mai putin.
Crede-ma, intrebarea "Oare il iubesc cu adevarat?" ti se va parea prosteasca. Raspunsul dat de inima ta iti va intrece orice asteptari.
Răspunde
Daca data nasterii scrisa la profil este adevarata nu stiu de ce iti faci atatea griji? Ar trebui sa-ti dai seama ca la aceasta varsta esti intr-o perioada in care ti se pare ca toti prietenii sunt in potriva ta, chiar parintii si fratii, din cauza asta esti panicata si cauti sa cunosti pe cineva care sa simti tu ca te protejeaza, ca te intelege si ca o sa-ti fie aproape mereu dar ziua de maine o vezi altfel. Mai toate fetele de varsta ta trec prin asa ceva, se numeste perioada de maturizare, mai exact pubertate. Cauta sa fi mai atenta la ceea ce vrei sa zici sau sa faci, nu te pripii
Unde am precizat eu că mi se pare că toţi prietenii, parinţii, fraţii sunt împotriva mea? Nu, nu este aşa. De ce ne legăm de vârstă? Dacă nu cunoşti cu adevărat o persoană nu prea poţi să îl cataloghezi în funcţie de vârstă. Cred că la orice vârstă întâmpinăm ''probleme'' asemânătoare.
Vezi ca te pripesti? Nu ai scris tu asta, eu am scris din ceea ce am citit pe net despre ce li se poate intampla fetelor inperioada pubertatii, nu trebuie sa te superi. In legatura cu catalogarea, nu poti sustine ca o persoana de 16 ani are aeeasi gandire ca una de 20 de ani, 25 de ani sau 40 de ani, te afli chiar in starea aceea de care ti-am scris. Multe fete cred ca daca au implinit o anume varsta sunt sigure ca poate sa-si urmeze singure drumul prin viata, poti asta dar cu foarte multe greseli. E mai bine sa "te arzi cu ceai de pe acum decat mai tarziu...sa sufli in iaurt"
De la început, din primul comentariu, ai generalizat. Nu sunt destul de clară? Vreau să fiu îndrumată, ajutată, să se pună problema doar în ceea ce priveşte persoana mea, problema mea, dacă se poate.
''Ar trebui sa-ti dai seama ca la aceasta varsta... ''
''Mai toate fetele de varsta ta...''
''Multe fete cred ca...''
Nu accept să fiu inclusă în aceeaşi categorie, luându-se ca punct de pornire vârsta, atâta timp cât caracterul meu, persoana mea e diferită şi asta fiind normal. Atâta timp cât totul este RELATIV.
'Nu accept să fiu inclusă în aceeaşi categorie" asta spune totul 
) Capul face, capul trage. Multa bafta si sa fi iubita!
Poate ar spune totul, dar tu n-ai spus nimic.
Auliuuuu! 
Sariti lume ca "buna ziua am dat, belea mi-am capatat" Daca nu-ti convine ce am scris, scuze nu-mi cer deoarece am dreptate 
) nu mai ma baga in seama, ma poti injura cum iti vine la gura, esti cetatean european si ai drepturi 
Mi se pare mie sau eşti iritat? Nu înjur, nu mă caracterizează. Relaxează-te.
Iritat p'asta de unde'ai mai scos-o? Te rog sa ma ierti, imi plac fetele genul tau, din cauza asta nu vreau sa mai continui chat-uiala, ma indragostesc foarte repede si ma desdragostesc foarte greu, asa ca nu vreau sa mai sufar, kiss your hand 
Daca primul nu era rece si inchis, nu mai aparea al doilea. Sufletul pereche e cel care-ti umple si acel gol pentru ca pur si simplu stie asa cum esti tu. Primul e orice dar nu suflet pereche. E prieten, poate fi chiar viitor sot, dar nu e suflet pereche. In rest, tu stii...
E posibil sa-l iubesti pe primul asa cum zici (DESI se pare ca-l vezi toata ziua iar pe al doilea nu), dar al doilea are plusuri pe care nu le are primul. Eu de exemplu, nu o sa pot iubi niciodata o fata/femeie rece. Am intalnit o astfel de persoana si desi avea calitati, pana la urma tot m-am rupt pentru ca nu s-a putut schimba. De fapt nici nu considera ca greseste in vreun fel.
Sa zicem ca primul se schimba, atunci poate chiar si el poate fi sufletul tau pereche sau macar un partener de viata de nadejde si material de viitor sot. Adica sa-si dea seama ca face aceasta greseala. Insa daca va ramane la fel, adica rece, va fi greu pentru tine. Iar al doilea, aceasta poate fi sau poate fi NU sufletul tau pereche, barbat de incredere, etc.
Https://www.wattpad.com/home
Recomand sa iti scrii povestea aici.As fi incantat sa o citesc."O floare, 2 gradinari":))))
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
