sunt un baiat de 22 de ani catolic, singur la parinti, si am fost intr-o relatie de aproape 3 ani, care s-a sfarsit acum 3 zile, cu o fata de 18 ani pendicostala cu 10 frati. Cand ne-am cunoscut aveam 19 ani si ea 15 ani.

Ea era o fata de la sat, statea in camin la liceu in oras iar eu locuiam in oras de mic. Era o fata necajita, si neglijata, erau saptamani intregi in care ai ei nu o sunau sa o intrebe ce mai face, nici nu ii incarcau telefonul sa poata suna ea pe ei, si cand vorbea la telefon cu mama ei fata de mine, plangea in hohote si o intreba de ce nu o suna, si ea ii spunea ca nu a avut timp. o trimiteau cu 20-30 lei la camin de luni pana vineri si doar cu o singura masa pe zi la cantina din camin. Eu veneam la ea in fiecare zi aproape si ii luam in fiecare zi de mancare, chiar daca imi dadeam ultimul leu din portofel, ii mai luat haine, incaltari, telefon, mereu un cadou de sarbatori, zi de nastere etc. si asa facea si ea cand era paste, craciun, ziua mea de nastere, mereu isi dadea ultimul ban din portofel si imi lua si mie ceva ce imi placea.

Ne-am iubit enorm de mult, o iubeam mai mult decat orice pe lume, aproape in fiecare seara vorbeam la telefon pana la 2-3 dimineata tot timpul cat am fost impreuna, cand era ea langa mine nu mai conta nimic pe lume, as fi dat orice sa stiu ca ii e ei bine. Nu e genul de fata pe interes, e mult prea copilaroasa si naiba sa fie genul acela de fata.

Cearta a inceput acum aproximativ 2 saptamani, cand ea m-a intrebat "noi ce avem de gand?", ea fiind pendicostala (parintii ei, ambii penticostali sunt foarte religiosi), eu catolic (mama ortodoxa, tata catolic), eu la rece si fara sa ma gandesc i-am spus ca daca nu trece ea la catolici/ortodoxi ne despartim (ei nici prin gand nu vrea sa ii treaca ca isi va schimba religia vreodata pentru ca si-ar dezamagi parintii).

Am ramas certati in seara aceea, urmand ca ziua urmatoare sa o sun si sa ii vorbesc frumos, si sa o intreb daca nu vrea ea sa treaca la religia mea pentru mine, ea nu a vrut si s-a purtat extrem de rece din momentul acela, nu o mai recunosteam deloc. Ziua urmatoare m-am gandit si i-am spus ca as trece eu la religia ei (eu nu sunt prea religios dar nu pot spune ca nu cred in Dumnezeu), si ea in continuare foarte rece cu mine mi-a spus ca eu oricum nu ma voi schimba vreodata si ca nu mai are rost sa fim impreuna ca ea oricum se va pocai, sa fie cu familia ei. Pana in acel moment acum 2 saptamani totul era normal, ne iubeam enorm, glumeam, radeam.

Ea mai are 2-3 saptamani de scoala, dupa care va merge la sat si nu va prea putea veni sa ne vedem oricum, pentru ca ai ei nu o prea lasa sa plece in oras de capul ei si am incercat sa o trag de limba, ce s-a intamplat? religia conteaza mai mult decat dragostea dintre noi? iti iubesti mai mult religia decat pe mine? ea a spus ca nu vrea sa se desparta de mine dar e singura solutie, ca nu voi fi fericit si ea va pacatui, ca vom avea copii bolnavi. nu o mai recunosc! cand ne-am vazut ultima oara plangeam in hohote in bratele unul altuia si ea imi spunea ca o sa imi gasesc pe alta fata si imi va fi mai bine, dar eu nu vreua pe altcineva, o vreau doar pe ea si atat. Am iubit-o, o iubesc si o voi iubi in continuare si sper ca se va schimba. de fapt va ramane fata de dinainte.

Astazi m-am rugat de ea sa ma duca la o biserica pendicostala sa vad cum e, si sa vad daca imi place si poate ma voi trece la religia ei, cu toate ca as face asta doar pentru ea, si a ramas sa mergem joi. Dar nu stiu daca merita. Ea mi-a fost mereu alaturi si eu ei pana acum. Mi-a marturisit ca a vorbit cu mama ei de cand ne-am certat prima oara in legatura cu religia si nu imi spune ce i-a spus mama ei, si de atunci se poarta atat de rece cu mine. I-am spus, ai uitat cand ai tai te neglijau si nu dadeau 2 bani pe tine si imi plangeai in fiecare zi si imi spuneai ce urat se poarta ai tai cu tine, si doar eu am fost acolo sa te sustin si sa am grija de tine. Ea a raspuns ca da stiu, dar totusi sunt parintii mei si eu oricum ma voi pocai si mai bine ma uiti pe mine.



Va rog ajutati-ma chiar nu stiu ce sa mai fac, o iubesc si nu vreau sa o pierd. Dati-mi niste sfaturi, si va multumesc din suflet celor care au avut rabdare sa citeasca tot romanul, dar sunt la pamant. chiar nu stiu. Va multumesc!

Ai foarte mare dreptate in legatura cu parintii ei, mai exact mama ei, ea ii baga prostii in cap si asta ii spun si eu dar ea nu vrea sa auda de asta si nu e vorba de situatie financiara deloc aici, satul de unde e ea e la 40km de oras. Eu mai am o casa la sat care e la 15km mai departe de satul ei fata de oras (eu trecand pe langa satul ei cand merg la mine la sat) si merg acolo de 1-2 ori pe saptamana.
De fiecare data cand mergeam la sat o intrebam, nu vrei sa vin sa te iau si sa mergem la mine? Ea mereu imi spunea ca nu poate ca nu o lasa parintii.
Iar pentru mine nu e atat de importanta religia, eu m-as putea converti la penticostali, dar i-am spus si ei asta... pe mine nu ma face religia un om bun, nu simt ca trebuie sa merg la biserica sa ma rog sa pot fi un om bun, de exemplu, daca intr-un sfarsit ne vom casatori, si vreau intr-o seara sa beau o bere cu prietenii sau sa imi aprind o tigara sa faca scandal sau sa fuga la familia ei sa ii spuna o chestie atat de banala. Nu stiu cum s-ar schimba.
Nu vreau sa ma botez acolo la penticostali si sa fim impreuna si sa se schimbe complet pentru ca am intrebat-o asta. "daca tu vei face botezul te vei schimba?"
Raspunsul ei a fost : "da ma voi schimba, voi fi un om mai bun" si eu i-am spus ce inseamna asta mai detaliat, si mi-a spus, nu voi asculta muzica normala, doar muzica bisericeasca, nu ma voi mai imbraca ca inainte.

Asta nu e fata de care m-am indragostit.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Auzi cunosc un caz exact ca al tău, unchiul meu vine dintr-o familie de penticostali (cei drept nu chiar așa tradiționaliști) și a avut 4 ani o relație cu o tipă de aceeași religie, au făcut un copil și s-au căsători (din dragoste nu din obligație, deși la penticostali există și obiceiul ăsta desprins din secolul XIV), înfine după circa o lună de căsnicia lor, cei doi sau mutat în sat la noi (fata stătea la oraș la cca. 40 de km de noi) și evident că lui maică-sa nu ia convenit, i-a băgat în cap tot felul de prosti, și până la urmă au divorțat și copila a rămas prinsă la mijloc. Tipa avea 19 ani când s-a căsători, iar unchiul 21, ideea că acum doi ani de la divorț fosta soacră îi interzice unchiului meu să-și vadă fetița, decât doar în condițiile în care e vorba de pensia alimentară, tipa regretă divorțul, dar nu are ce face depinde de mă-sa financiar. Ca atare, îți recomand să nu te bagi în toată hărmălaia asta că nu se merită, astfel de oameni sunt niște mizeri incurabile și nu te vor accepta niciodată.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ba da, omule, asta este, numai ca ai vazut doar partea pe care ti-a permis ea sa o vezi, ea e o fata cumsecade probabil, vezi este un paradox: copiii din aceste fam penticostale sunt buni in toate sensurile cuvantului : sunt decenti, sunt bine crescuti, sunt chiar docili, invata sunt respectuosi, sunt saritori sunt placuti la infatzisare si la vorba. dar aceste calitati sunt obtinute in urma unei educatii fooaaarte restrictive. aici e problema.
cunosc caz concret o fata dintr-o astfel de familie ceruta in casatorie la 19 ani, a acceptat la 24, cu un ortodox, fata nu era botezata la pocaiti, s-a casatorit in religia ortodoxa. dar la tinut pe baiatul acela 4 ani la LA FIERT daca ma intelegi?! ma mir ca n-a innebunit respectivul. Le merge casnicia faini au copil mare.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Asta mi-a spus si mie ea cand i-am spus ca voi trece la penticostali doar sa fiu cu ea in continuare : "ca imi fac eu pacat mare daca te pun sa minti acolo cand faci botezul, daca il faci doar sa fi cu mine"

Si inca ceva ce nu mi-a venit sa cred cum mi-a raspuns cand i-am spus : "de ce vrei sa ne despartim? nu vezi cat de mult ne iubim? ce mai conteaza religia? atat timp cat ne iubim si ne intelegem foarte bine?

iar raspunsul ei : "da, asa e, dar cat crezi ca o sa mai tina dragostea asta? " am ramas socat! deci iti jur! nu mi-a venit sa cred, si i-am spus si eu asta, ca nu o mai recunosc si ca ce s-a intamplat cu ea.

Parca e total alta persoana.

1. Si sigur, iti voi da mesaj sa iti spun ce s-a intamplat saptamana viitoare, dupa ce merg la biserica cu ea la penticostali sa vad cum e.
2. am sa incerc dar nu ma gandeam vreodata ca voi trece prin asa ceva cu fata asta daca m-ar fi intrebat oricine acum 3 saptamani cand totul era normal...

Iti multumesc enorm de mult tie si tuturor pentru deranj si pentru raspuns! Va multumesc din suflet!

Răspunde

Raportează

Evaluează

"ca imi fac eu pacat mare daca te pun sa minti acolo cand faci botezul, daca il faci doar sa fi cu mine"

E vorba de educație, a fost ținută doar în anumite cercuri, n-avut contact cu alți oameni, care au alte moduri de gândire, etc., tristă situația într-adevăr.

"iar raspunsul ei : "da, asa e, dar cat crezi ca o sa mai tina dragostea asta? "

Păi are și ea dreptate, dacă doar pasiunea vă leagă atunci slabe șanse ca relația să meargă.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Amice, penticostalismul e una dintre cele mai dezgustatoare religii, e mai mult cult decat orice. Daca chiar iti pasa de ea, nu face prostia sa te convertesti tu, ia-o pe ea dupa tine, daca ramane in cultul ala si in familia aia o sa se distruga in continuare.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu sunt toți la fel ce-i drept ai mei sunt penticostali și sunt mai liberali.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ti-a spus " cat crezi ca o sa tina dragostea" pentru ca in religia lor o dragoste fara binecuvantarea primita in biserica nu tine, ei asa considera. e pacat ca nu ai stiut mai multe despre ea. te-ai legat sufleteste si acum ti-e foarte greu.
normal si ea a cam gresit, tot din prisma religiei ei acolo le spune " nu te inhama la un jug nepotrivit" adica in traducere sa nu lege prietenii cu persoane din alta religie. deci aici e baiul : 3 ani te-a iubit si ai iubit-o fara sa discutati chestiuni de "logistica " adica ce veti face... tu poate nu ai stiut ca e o problema, ea in schimb a stiut, eu nu-ti spun asta ca sa te superi pe ea ci sa intelegi ca conflictul si nelinistea domnea in sufletul ei de multa vreme, si de aia si-a schimbat pozitia cu usurintza.
si nu e niciun deranj. imi pare rau de tine, copile, ca treci prin incercari de astea. nu mai zic de parintii tai, ce-o fi in sufletul lor.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Am fost joi la o biserica pendicostala cu ea, ea ma astepta in fata caminului cu 4 carti ce i le dadusem sa le citeasca in urma cu ceva timp, era imbracata intr-o rochita mai lunga si un pulover lung mai batranesc, genul de haine care nu m-as fi asteptat sa o vad pe ea imbracandu-le, dar nu mi-a pasat deloc de asta, ma bucuram doar ca o vad din nou.
A urcat in masina si primul lucru ce mi l-a spus, a fost "ti-am adus cartile", am luat cartile si am intrebat-o ce mai face, cum mai e, dupa raspunsuri reci, am intrebat-o detalii despre biserica la care urma sa mergem.
Am parcat masina la 1 minut de biserica, iar in drum spre biserica a fost mult mai rece si distanta decat era inainte, chiar daca nu ma mai vazuse de Duminica (rar ne vedeam atat de rar cand eram impreuna), pana la urma am ajuns in biserica, ne-am pus pe ultimul rand, ea s-a pus in genunchi si s-a rugat cateva secunde, eu nestiind ce sa fac, am luat un loc langa ea.
Atmosfera din biserica mi s-a parut foarte calda, foarte primitor, cu oameni buni, simpli si modesti. Singurul lucru mai ciudat mi s-a parut atunci cand pastorul le spunea oamenilor sa se roage, si deodata acestia se ridicau toti in picioare, se ruga fiecare cum stia mai bine, iar dupa 2 minute pastorul incepea un nou subiect si deodata toata lumea se oprea din rugaciune indiferent de intensitatea rugaciunii (era un baiat singur de 15-16 ani in fata mea singur care isi soptea rugaciunea si mereu cand incepea sa il roage un anumit lucru pe dumnezeu mereu isi articula usor genunchii in jos, si cand termina rugamintea aceea se impingea in sus si plangea in timpul acesta, parandu-mi putin rau de el, nestiind prin ce trece)

In rest mi s-a parut ca vin foarte multi oameni si copii bolnavi acolo (sindromul down, si cu defecte de mers) si foarte multi copii tineri.

A fost o atmosfera foarte calda, cu foarte multe cantece, predici, si foarte multe discutii despre citate din biblie. Nu mi-au parut deloc oameni rai, sau ingusti la minte, ba chiar oameni inteligenti cu un suflet foarte mare. M-au facut sa imi schimb un pic parerea despre ei.

Ma uitam de mute ori in dreapta mea, la ea, si ea imi zambea timid inapoi. In timpul unei rugaciuni a inceput, m-am uitat in dreapta mea si am vazut-o ca isi stergea lacrimile, i le-am sters si eu (chiar daca fie vorba intre noi, i-am bagat degetul in ochi ) pentru ca n-am avut ocazia sa vorbesc foarte mult cu ea in timpul cat am fost acolo, eram mai mult atenti la tot ce vorbesc.
Dupa ce am iesit din biserica, primul lucru ce am intrebat-o a fost "vrei sa mai vin cu tine aici la biserica?" iar raspunsul ei tot rece a fost "treaba ta daca vi, eu oricum o sa mai vin, daca vrei vi, eu nu te oblig". Am urcat in masina si in drumul pana la camin tot despre asta am vorbit, daca mai vrea sa vin cu ea, eu asteptandu-ma la un raspuns "da, vreau sa vi cu mine la biserica" dar nu l-am primit... ceea ce m-a intristat, ba mai mult, cand am parcat in fata caminului si am incercat sa ma mai prostesc cu ea ca inainte, n-am reusit decat sa o fac sa zambeasca cateva secunde, chiar daca imi schimbam privirea si ma uitam in dreapta mea, neputand sa ma uit in ochii ei mai mult de 10 secunde pentru ca simteam cum imi dau lacrimile. Am mai ramas si am vorbit cu ea si am intrebat-o cred a 5-a oara daca vrea sa vin cu ea si ea mi-a spus pe ton rece "Alin... noi nu mai suntem impreuna. Daca vrei vi, daca nu, nu! Eu nu te oblig sa vi"
Atunci mi-am dat seama, ca nu mai vrea sa aiba de a face deloc cu mine, chiar daca eu am mers cu ea acolo, mai mult pentru ea, sa ma accepte in religia ei. Mi-a spus ca probabil nu ne vom mai vedea niciodata, m-a pupat pe obraz, eu pe ea si ne-am vazut fiecare de drumul lui.

Scuze ca ti-am scris atat de mult. Mersi de raspunsuri inca odata.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Sincer m-am intristat citind, vazand efortul tau si finalul.
Ei i s-a spus probabil ca nu are un viitor langa tine si de aiici raceala. pur si simplu aiei nu cred ca vei trece in religia lor si deci asta e.
atmosfera pe care ai vazut-o acolo e un pic fortzata, uite aici un interviu care explica bine niste lcrui despre religii in general, metode deconvingere etc - e bun de stiut si poate de inteles de ce comportamentul acesta dual al ei, intr-un fel inainte si altfel acum.
https://www.youtube.com/watch?v=l9v72ZY1S80

in alta ordine, stiu ca o iubesti dar trebuie sa te analizezi daca nu cumva iubirea ta a izvorat dintr-un sentiment de mila initial fata de ea. si evident se va sfarzhi tot cu un sentiment de mila cand vei intelege ca nu are alternative.
eu iti doresc multa putere sa iei o decizie corecta, esti un baiat bun inteligent serios sicu suflet mare si cu siguranta o sa gasesti fata perfecta pentru tine, dar ca o invatatura. cand vezi ca te intereseaza mult o fata, arunca o intrebare asa in treacat despre ce religie e..ca vezi ce incurcaturi apar.
sa nu consideri pierdutzi acesti ani, ti-au dat ocazia sa -ti demonstrezi ca esti OM, ai facut multe fapte bune si lucrurile astea se vor intoarce intr-o zi in favoare ta plus ca ai ajutat un suflet vitregit oarecum.
Mult noroc!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Toate religiile sunt secte, boi, si toate au acelasi scop primordial, controlul turmelor de oi. Exceptie facand budismul care e mai mult filozofie decat religie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Imi place cum pui problema in ceea ce priveste rezolvarea conflictelor insa este o situatie clara si care nu este deloc rationala : fata este sub tutela, influienta si in final puterea parintilor care nu vor accepta "variatiuni" abateri de la litera legii.
baiatul este bine intentionat dar asta nu-i usureaza cu nimic viitorul va trebui sa se supuna regululor din comunitatea respectiva.
singura varianta e sa se converteasca, sa se casatoreasca si sa plece. departe, foarte departe sau. s=o uite.
nu l-am intrebat care este si pozitia parintilor lui... ca banuiesc ca nu-s prea veseli

Răspunde

Raportează

Evaluează

Parintii mei nu stiu nimic despre despartirea noastra in legatura cu religia. Si nu am vorbit niciodata cu ei in legatura cu religia si ce voi face mai departe cu ea, probabil nici nu s-a pus problema din cauza varstei noastre, eu 22, ea 18 ani, eu ii mai spuneam ei ca suntem prea tineri sa ne gandim la asa ceva, sa mai asteptam inca 3-4 ani si vedem dupa cum ne intelegem si daca totul va fi in regula ne vom casatori.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu, la ei nu merge asa : ca "sa mai vedem". ei ii casatoresc copiii de tineri tocmai casa nu vada azi una maine alta, isi pastreaza castitatea pana la casatorie. sunt in general oameni ok, nu mint nu fura nu se despart, nu strica case, dar sunt extrem de dogmatici si rigizi, deci fata nu va astepta 2, 3, ani. o vor casatorii parintii urgent pana in 20 de ani.
si nu este putin cat ai tu 22 e o varsta frumoasa pentru casatorie, ideea este ca trebuie sa vezi cum te intelegi cu ea pe chestiuni de viata, de trai in comun din ce veti trai, cum va veti vreste copiii? catzi? ei considera pacat (si este dupa mine) avortul dar si alte metode de contraceptie, singura masura permisa este abstinenta ( da, sa fi casatorit si abstinent) -daca vrei sa nu faci 15.6 copii.
deci cam astea sunt regulile. era bun daca discutai macar pe departe cu ea.
pe de alta parte ce povestesti tu, e vb de o dragoste de copii, o dragoste curata si frumoasa cum nu prea mai exista, nimeni nu ar trebui sa va sara in cap nici ai tai si nici ai ei.
ce vreau eu sa-ti spun ca ai tai parinti vor fi tare necajiti. daca se mai aude prin oras ca ai fost la biserica lor atunci e si mai trist.
eu te-as sfatuii sa vb cu fiecare in parte sa le spui ce si cum inainte sa iei o hotarare. si in niciun caz nu te sfatuiesc sa locuiesti cu socrii sau alte din astea.

Răspunde

Raportează

Evaluează