Toată viața mea am avut (și încă am) Anxietate sociala si tulburare de personalitate evitată, am aproape 30 de ani. Nu am prieteni și n-am prea avut niciodată (doar o singură prietenă..care in prezent nu prea mai vorbește cu mine) si nu am nici relație și n-am avut niciodată (am ajuns la aproape 30 de ani și nu știu cum se simte să ai o relație, să saruti pe cineva, să imbratisezi pe cineva). N-am avut parte de așa ceva niciodată si cel mai grav este că n-am avut primul sărut niciodată și am aproape 30 de ani. În adolescență eram foarte izolată și stăteam tot timpul singură pentru că am ajuns la concluzia că nimeni din lumea asta nu m-ar vrea pentru ca sunt o ratată, toți își doresc ce este mai bun iar eu am preferat să stau departe de oameni pentru că nu indeplineam standardele lor de frumusețe. Tot ce imi doresc eu este să sărut pe cineva (Nu sunt vreo obsedată, dar am 30 de ani și niciodată nu am sărutat pe cineva) dar știu că nimeni nu o să vrea să mă sarute pe mine. Imi dați un sfat..cum aș putea să sărut pe cineva având in vedere ca sunt foarte timidă și mă emoționez destul de repede când cineva vorbește cu mine?

Va rog să nu râdeți de mine pentru că sunt cum sunt.

Daca pentru un băiat e frustrant, ma gandesc cum e pentru o femeie la 30, nu stiu ce sfat sa iti ofer, nu inteleg mai exact din intrebare o chestie... te au refuzat toti băieții până la vârsta de 30 de ani sau nu ai gasit tu genul de băieții care să te atragă? nu vreau sa te jignesc, mi se pare absurd ca o fata sa nu isi gaseasca pe cineva până la 30, raportat la chinul pe care îl îndură unii băieți mai urati!

Rău destul că vorbești urât despre tine. Tocmai de aia îți merge rău, că tu te umilești singură.
Ai căutat, vreodată, în 30 de ani, o calitate la tine? Ai căutat? Sigur ai, dar mintea, când ajunge să te controleze un pic, până la urmă te va domina.

Stai bine cu analizele de sânge? Lipsa unui hormon provoacă anxietatea la femeie, și altele pe lângă anxietate.
1. Ia-ți un câine de companie, ieși cu el la plimbare. Câinii au puterea să vindece anxietatea, depresia, emoțiile puternice. Ce fel de câine? Eu ți-aș recomanda o cățelușă de Pitbull, sunt foarte ascultătoare femelele, atașate de stăpân, nu te lasă să fii supărată, pentru că te simte (cât e pui să nu aștepți multe).
Dacă îți este frică de rasa asta, atunci poți lua un Beagle, Labrador, sau ce îți place mai mult. Eu am recomandat Pitbull pentru că am avut și știu ce înseamnă, amintiri prea faine.

2. Dacă lucrezi, mergi la medicul de familie și cere bilet de trimitere la endocrinologie, faci gratis toate analizele, să vezi cum stai cu hormonii. Poate ceva te supără și nu știi asta.

3. Știi să înoți? Dacă nu, înscrie-te la un curs. Vei întâlni oameni noi, care NU știu "defectele" tale și încearcă să te deschizi în fața lor, adică să comunici cu ei.

4. Ai timp, și nervi, pentru un psiholog? Poate te ajută.

Si eu sufăr de anxietate sociala, dar lupt cu ea.Cred si consider ca pana nu faci si tu asta nu vei avea cum sa ai prieteni si o relație.
Ti-ai gandit vreodata sa iti înfrînți temerile si sa comunici? Sau macar sa iti cauti o verișoară, fosta colega cu care sa te imprietenesti? Poate asa vei iesi din bulă asta invizibilă in care te-ai băgat singura.

Cred ca e cazul sa nu iti mai pese de lume... Uite-te putin imprejur, timpul nu sta in loc, nu asteapta pe nimeni, tic tac, fiecare secunda conteaza. Ai vazut tot felul de oameni la televizor si pe internet, cu tot felul de probleme mult mai grave, oare ei de ce se expun? De ce au tupeul asta? Pentru ca au realizat ca timpul TRECE. Ia exemplul tipului cu tourette de la iumor, in ciuda faptului ca nu se poate stapanii, a fost la TELEVIZOR, unde l-au vazut miliaoane de oameni. Stii care e diferenta, ca in ciuda faptului ca el are problema asta, ARE INCREDERE IN EL, si a ajuns departe. Sper ca te-ai prins.

Daca tu nu te apreciezi
Nu te va aprecia nimeni...
Nu recomand psiholog...
Mai degrabă psihiatru... Poate ai un deficit de seratonina și cu o pastiluta rezolvi problema...
Sărutul nu e mare chestie...important e să ti placă barbatul respectiv
Daca nu sunt atrasă de el mai bine merg la mănăstire
Stiu un truc psihologic super bun...te așezi la birou si incepi sa notezi 2 h tot ce ti trece prin cap
Vei ramane surprinsă!
Fa o lista cu aspirațiile tale și vezi cum ar putea deveni realitate!
Fa o lista,, Iubitul perfect,, acolo notezi cum ai vrea sa fie și începi să cauti...
Viata e foarte frumoasă și merita trăită!
Sa stai in bratele iubitului (Asta da sentiment minunat)

Pai ti-ai dat raspunsul, sa nu mai fii asa. Asta este solutia.
Si cum altfel? Pai care este problema? Incearca sa te comporti "normal", sa te aranjezi astfel incat sa nu lasi loc de interpretat in extrema rea (desi nu este cazul) si sa fii deschisa ca persoana.

Fii deschisa la orice conversatie, nu trebuie sa te separi de restul. Este viata ta, fa ceea ce iti place sa faci, zau asa. Daca te vezi ca o persoana fericita, atunci asa o sa si fie, o sa fii fericita.

Nu rade nimeni de tine, de ce crezi asta? Si daca ar rade cineva... ce? O sa dai de persoane care o sa iti zica lucruri urate, te lasi asa afecatata de orice? Zau asa, fii mai puternica, aduna-te.

Citeste cartea asta: "Un pamant nou" - Eckhart Tolle (poti sa o gasesti pe internet pdf, daca nu vrei sa o cumperi neaparat), o sa te ajute mai mult decat crezi.

Revenind la partea cu ceilalti, nu te mai lasa descurajata, doar ai facut asta pana acum, ai vazut ca nu este bine, asa ca... ce mai ai de pierdut? Iti este ca pierzi o relatie cu cineva? Pai nu ai avut-o niciodata, nu a fost a ta sa zici ca o pierzi.
Cineva zice ceva rau, tu te lasi afectata ca... iti este sa nu zica ceva rau iar? Pai a zis deja.
Citeste asta: https://succesdublu.ro/7-pasi-de-a-scapa-de-frica-de-a-nu-pierde/


Hai ca poti, zau asa. Sigur o sa reusesti sa faci ceea ce iti propui, dar incepe de undeva, nu da inapoi, schimba ceva. Bafta si o seara faina sa ai! ^_^

Si eu am fost intr-o situatie similara. Problemele au aparut cand am inceput sa dau importanta acestor lucruri... am ajuns la depresie, anxietate. Credeam ca nu sunt complet, ca sunt inferior celor ce au avut deja relatii; credeam ca nu o sa reusesc, ca viata mea o sa se schimbe complet la prima relatie; ma gandeam la ce o sa zica fata cand o sa afle...
Probabil ramasesem cu o mentalitate pe care o aveam din liceu, cand vedeam ca mai toata lumea e intr-o relatie. Presupuneam ca este ceva absolut necesar, ca este un lucru minunat, ca face diferenta intre copii si adulti, etc.
Iar apoi a venit si prima experienta, in jurul varstei de 25 de ani. Si am vazut ca viata e cam la fel. Nu a fost nimic special, a fost la fel de banal ca si primul job. La fel cum inainte regretam ca sunt singur, au venit apoi multe momente cand regretam ca sunt intr-o relatie, ceea ce a si dus la sfarsitul relatiei. Si apropo, pentru fata nici nu a contat ca eram virgin, nu a dat prea mare importanta si am trecut peste.
Mai bine ai grija de sanatate, de cariera, de parinti, gaseste-ti o pasiune care presupune socializare si asa o sa mai cunosti persoane noi. Stiu ca e mai greu cu socializarea acum in pandemie, dar inca se mai poate. Nu e mare lucru sa stai langa un om si sa vorbesti cu el