Buna TPU.
Un baiat s-a despartit de mine si tineam mult la el acum simt ca nu mai exist.nu mai pot sunt distrusa acum e cu fosta prietena care a inselat toti baietii...
Ce pot face sa il uit? Fara sa-mi gasesc alt prieten plang in continu

Trebuie să ieşi cu prietenele, la film, la cumpărături sau în parc. fă orice activitate care să îţi atragă atentia. să nu te mai gândeşti la el. sau ascultă muzică gen Criss Blaziny - Magic! te vei simţi mai bine, dă-l dracu' roata se întoarce oricum :* nu merită. ai grijă de tine!

Mai bine intreaba-te singura: merita el suferinta ta?
Foloseste psicologia inversa, sa vezi cum te cauta iar. Doar stii ca indiferenta doare cel mai tare

Stai mai mult cu prietenii tai.Gandeste-te la lucrurile care iti plac. Daca vrei sa te linistesc baga idul meu maningalexa

Scumpa mea... Exact prin asa ceva trec si eu si te inteleg perfect. Nu vreau sa te descurajez dar.prea curand nu-l vei putea uita.Degeaba iesi cu prietenele, te duci la film sau la cumparaturi daca tie tot la el iti sta gandul. Daca iti face mai bine, plangi ca sa te descarci, dar cel mai bine, ca sa-l uiti ar trebui sa-ti bagi in cap ca el nu te merita, ca e un bou, un nesimtit ca s-a despartit de tine si s-a cuplat repede cu panarama aia. Daca iti zici de 10 ori asta iti zic eu ca incet incet iti va fi scarba de el.

El e un bou că s-a despărţit de tine. Nu mai plânge aşa sunt băieţii, nişte animale

Bărbatul este recunoscut unanim ca fiind superior femeii. Această recunoaştere a lăsat peste ochii noştri o perdea care ne opreşte să vedem ceea ce este esenţial femeii, înşuşirile sale de căpetenie.
Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare de cât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă vieaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.
Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.
Bărbatul e mai închipuit, mai rece, mai calculat şi mai închis decât femeia. Bărbatul e mai trufaş, mai aspru şi nu rareori mai egoist. Cu aceste însuşiri înţelegem cât de uşor poate deveni tiran.
Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele. O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.
Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei. E drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în ştiinţă şi mai ales în politică, dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat, dacă nu l-a şi întrecut, în cea mai grea şi mai de sus valoare umană: sfinţenia.
Pentru a fi înţeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, militar sau inginer tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză.
Supusă unui destin al pasiunii, ea este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o chiamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi vieata şi totodată nevoia de dăruire desinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn.
Femeia însufleţeşte totul, învălue lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s-ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul?
Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă şi se bucură plin. Femeia cunoaşte adevăratele flori nemuritoare ale vieţii. Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este atât de sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale.
Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti. Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în vieata noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie. Dincolo de rătăcirile cetăţii moderne o găsim frumoasă şi mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate şi înălţătoare ale condiţiei omului.

Ernest Bernea, în volumul Preludii, Editura Predania, 2011

Cu alte cuvinte, bucură-te! Bucură-te că eşti femeie, că poţi iubi aşa cum el nu va putea. Îl vei uita, vei găsi pe cineva care să te merite, sunt convinsă!