Am o problema foarte mare cu care ma confrunt de ceva vreme. Acum ceva timp (cam 4 saptamani) m.am despartit de prietenul meu brusc. Pur si simplu, fara vreun motiv, mi. a spus ca nu mai are rost si ma acuza ca am spus nu stiu ce despre el, care era total eronat.Am fost foarte trista. Pot spune ca intrasem intr. o mica depresie, de care, cu ajutorul prietenilor, am scapat, insa am ramas cu o sechele. Sufar din orice lucru, fie el o banalitate. Oricum eram sensibila si inainte de a se intampla asta, insa totul m. a dat pe dos complet.Nu a existat de atunci o zi in care sa nu plang.Sunt complet confuza.Intr.un fel m.am resemnat ca nu il mai am, insa toate amintiriler navalesc asupra mea cateodata si imi rascolesc toate ranile. Imi este imposibil sa nu plang.Ascult numai muzica trista, usoara, m.am cam inchis in mine, doar cu prietenii si familia sunt vesela, insa cum ei nu sunt mereu cu mine, eu imi amintesc pe loc vremurile frumoase si plang in hohote. Simt cum sufletul meu arde pe dinauntru si ma simt un om mizerabil. Simt ca totul nu are rost pentru mine si ca o parte din inima mea e inca la el.Nu vreau sa ma mai simt astfel, nu vreau sa ii arat ca. mi mai pasa si nu vreau sa ma mai umilesc in fata lui. Ajung la o limita si spun "STOP!" iar tocmai cand mi. e lumea mai draga amintirile ma napadesc si ma sufoca. Nu mai pot! Totul a devenit negru pentru mine! E o trauma de care nu pot scapa! Oare e normal sa te simti asa de prost, cu toate ca nu e vina ta? Ce sfaturi imi dati? Vreau sa uit, insa sunt genul de persoana care e foarte foarte sufletista si plange pentru orice nimic. Pur si simplu imi e greu sa sterg cu buretele trecutul ce inca imi umbreste fericirea prezentului.
Cateodata cele mai sumbre ganduri imi strabat mintea si ma fac sa plang...Ma ranesc singura, sunt satula de toata suferinta, insa cu ea ma hranesc si cu ea traiesc. Mi se pare absurd cum el acum refuza sa ramanem macar prieteni, cu toate ca probabil asta ma va face sa sufar mai mult, stiind ca e langa mine si totusi e departe de inima mea. M-a lasat cu sufletul rece si pustiu. Cateodata ma inteapa inima asa de tare incat ma asez jos si-mi plang de mila. Ma simt cea mai josnica persoana existenta pe acest pamant. Ma urasc! Nu-mi explic tristetea aceasta asa de crunta care navaleste brusc asupra inimii mele. Voi ce parere aveti? Ce ar trebui sa fac? Va rog, raspunsuri serioase!:X FUNDA:*

Nu mai fi trista, totul o sa treaca cu timpul stiu ca iti este greu. Daca el asculta toate barfele inseamna ca nu are incredere in tine si nu te merita.Nu trebuia sa se desparta de tine daca te iubea doar pentru simple vorbe fara dovezi.Sincer nu merita.Incearca sa te gandesti la asta si sper sa iti dai seama ca nu ai de ce sa suferi.Sunt sigura ca o sa iti gasesti pe altcineva mai bun cat va fi timpul potrivit.Deschide ochii! Bafta si capul sus!

E normal sa te simti asa, esti la stadiul in care te transformi dintr-un copil in adult, aceasta perioada se numeste adolescenta si dureaza cativa ani (depinde de persoana).Tu trebuie sa invingi aceasta depresie.Ai incercat sa ii spui familiei tale ce s-a intamplat? Cei dragi din jurul tau, ei sunt singurii care te pot ajuta acum, care te pot sustine tu trebuie doar sa fii stapana pe tine.Mai sunt si alti baieti nu e un capat de lume, cum se spune:"Un sut in fund, un pas inainte".Tot ce ti-am spus aici nu sunt chestii luate de pe net sau ascultate de la oamenii mai mari(eu am doar 15 ani)sunt niste cuvinte pe care ti le-am spus din suflet adica ceea ce simt eu in legatura cu situatia ta pentru ca si eu am fost dezamagita de catre baieti dar am avut putere sa trec peste:*.Ai grija de tine>

Rezolvarea sta in tine.Nu mai cersi prietenia baiatului care nu te mai vrea ca iubita.Arata-te indiferenta fata de el si orienteaza-te spre o alta relatie.Incerca sa-ti gasesti o ocupatie. Ajuta-i pe oamenii foarte bolnavi ca sa-ti dai seama cat de neinsemnate sunt dimensiunile suferintei tale.Esti tanara:te vei mai indragosti si desparti de mai multe ori pana sa gasesti omul potrivit pentru a-ti uni destinul cu el.Viata cu luminile si umbrele ei te asteapta.Nu-i intoarce spatele.

Sincer,nu ma asteptam la astfel de raspunsuri.Toate au avut un strop de grija si iubire fata de mine, cu toate ca nu ma cunoasteti personal.Tin sa va spun tuturor ca va multumesc din suflet pentru tot efortul de a scrie cateva randuri ce m-au ajuns la inima si m-au coplesit. Uite ca exista si oameni carora le pasa cu adevarat de cei din jur, fie ei straini. Va multumesc din suflet! Toate cuvintele sunt de aur! E ceva surprinzator!:X:X:X

Cel mai bine e sa uiti de el, sa te relaxezi o perioada. Poate vei gasi pe altcineva

Fostul tau prieten ce zice te ignora total sau te baga in seama mai intreaba sh ii spui ca ai innebunit sincera sa fiu sh gandurile tale te fac sa te gandesti la ce e mai rau...dar de ce te-ai despartit de el.nu trebuia s-o fac inpacativa si nu lasa gandurile sa te-nebuneaska:*succes