Buna tuturor, am si eu o poveste de spus: in urma cu 2 luni si ceva am cunoscut un baiat pe facebook (mentionez ca m-a bagat in seama din senin). Am inceput sa vorbim, pentru ca mi s-a parut o persoana ok la prima vedere. Pana la urma, am acceptat o prima intalnire. M-a surprins intr-un mod placut pentru ca nu s-a avantat ca restul baietilor sa ma sarute atat de repede, desi imi daduse destule semne ca are intentii serioase si nu urmareste doar ceva de moment. Toata ziua vorbeam, tratam toate subiectele posibile, imi placea enorm ca ma asculta foarte atent, ca e captivat de parerile mele...cu cat ieseam impreuna mai des, cu atat mai tare incepea si mie sa-mi placa de el mai sus de nivelul de prietenie. Ajunsesem sa-mi doresc si eu o relatie, dupa luni bune in care am preferat sa am parte de libertate. Simteam ca omul asta are sa ma sprijine in viitor (avand in vedere ca vorbeam despre planurile noastre), am remarcat ca era educat, ca nu ii fug ochii dupa alte fete si ca atunci cand imi spune ceva frumos este sincer. Se vedea in ochii lui asta.
Trecusera saptamanile, relatia chiar parea sa avanseze, ne obisnuisem unul cu altul, ne vizitam acasa (ba eu la el, ba el la mine).
Pana cand, intr-o seara, ma aflam la el acasa, ne pregateam de culcare. Stateam amandoi in pat si vorbeam. Fara sa anticipez ca va trece la subiectul asta delicat, m-a intrebat despre fosti prieteni s.a.m.d...Eu, fara sa gandesc deloc, m-a luat gura pe dinainte si i-am povestit ca am trait si o "aventura de o noapte". Tin sa precizez ca la inceput imi spunea ca nu-i vine sa creada ce fata inocenta sunt, crezuse chiar ca sunt virgina, ca paream foarte timida.
A ramas profund dezamagit si s-a pus sa doarma. In noaptea aia nici nu s-a mai atins de mine. Eu nu puteam sa inchid un ochi de spaima, ma gandeam la ce-i mai rau.
Venise dimineata, l-am facut sa inteleaga situatia, ca regret ce am facut, ca a fost din cauza unui episod de depresie din trecut si aia a fost un fel de refugiu, nicidecum nu a avut importanta. Cu tipul respectiv nu am mai pastrat legatura si nu s-a pus problema de implicatii emotionale.
Chiar crezusem ca s-a resemnat cu ideea si ca va trece peste. Eu nu-i dadusem motive sa se indoiasca de mine, as fi putut jura in fata Bisericii ca nu-l voi insela toata viata mea.
Pe urma, am observat o schimbare la el. Nu ma mai cauta asa de des, incerca doar sa mascheze starea lui interioara cu cate un mesaj la cateva ore. Am facut Pastele impreuna (nu a fost prea in apele lui) si cand ne-am intors in oras, el a plecat acasa la parinti (nu sta in acelasi oras cu mine, e doar la facultate aici). Tot incepea sa-mi zica ca se simte rau, ba ca are febra, ba aia, ba aialalta...Si marti m-am trezit cu ditamai pomelnicul, in care zicea ca nu mai rezista, ca a luat decizia asta dupa ce a meditat mult la ea, ca dupa o luna nu a putut trece cu vederea incidentul meu din trecut si ca spera ca eu sa gasesc o persoana care sa ma merite, cu conditia sa accepte si asta.
Sunt terminata, plang de cate 3 ori pe zi, ma simt ca si cum ar fi smuls tot ce aveam mai bun din mine. Am impresia ca orice baiat pe care l-as intalni acum nu m-ar mai trata asa de perfect cum a facut-o el, sau daca ar fi asa, tot nu l-as iubi ca pe el.
Voi ce parere aveti despre ce mi s-a intamplat?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook