Buna tuturor.Am si eu o problema in dragoste si as avea nevoie de cateva pareri sau sfaturi din partea voastra.Ma numesc Cristina si am 22 de ani. Iubitul meu are 20 de ani si suntem impreuna de 1 an si 2 luni.Ne vedem foarte rar pentru ca el este plecat mereu si poate de aceea relatia noastra nu este foarte sudata.Ne certam uneori din motive neimportante si tind sa cred ca el este inca un copil care mai are de crescut.Inca nu prea stie ce isi doreste de la viata.Acum 2 luni, la locul meu de munca a venit un baiat cu 7 ani mai mare decat mine.La inceput il vedeam ca pe un simplu coleg,dar cu timpul am inceput sa ne cunoastem mai bine si am observat ca suntem amandoi pe aceeasi lungime de unda si ca privim amandoi in aceeasi directie catre viitor.El este un barbat matur, cu capul pe umeri si stie sa fie mereu alaturi de o femeie.Petrecand foarte mult timp la munca cu el, inevitabilul s-a produs si m-am indragostit de el.Si el simte ceva pentru mine si uneori nu ne putem abtine sa nu ne sarutam sau sa nu ne luam in brate pe furis.Si el are o iubita tot de 1 an si 2 luni si anul viitor urmeaza sa se casatoreasca.Nu suntem pregatiti nici unul dintre noi sa renuntam la partenerii nostri dar nici unul la altul nu putem renunta pentru ca sentimentele dintre noi sunt mai puternice decat ratiunea.Am discutat amandoi si ne-am intreabat ce e de facut in asemenea situatie dar nu am ajuns la nici o concluzie.Voi ce parere aveti? Va multumesc!

Daca nu iti place cum gandeste partenerul tau, pentru mine e o relatie esuata.
Depinde insa si ce fel de persoane sunteti, daca tu sau colegul tau aveti obiceiul de a gasi in permanenta ceva mai interesant, e deja infidelitate, si nu te sfatuiesc sa continui cu colegul.
Daca totusi sunteti seriosi, si credeti ca va potriviti mai bine decat cu partenerii oficiali, va sfatuiesc sa va luati inima (inimile) in dinti, sa destramati relatiile 'de acasa', si sa va cuplati. Asta cere insa hotarare maxima, si comunicare. E ceva urat pentru viitorii vostri fosti, dar daca asa va simtiti bine, n-aveti de ce sa va simtiti vinovati.
Asigura-te insa ca logodnica dansului nu e mai presus de tine, si ca nenele asta nu e un 'lipicios', care iti face cate o relatie de 'bulaneala', oriunde petrece ceva timp.

Faptul e consumat, s-a intamplat. Nu stiu cat te-ai bagat la ei in relatie.

Daca n-a existat o logodna religioasa intre ei, cert e ca tu n-ar trebui sa influentezi prea mult decizia acestui barbat. El va trebuie sa aleaga intre tine si actuala iubita a lui. Din punctul tau de vedere e simplu, chiar ai renunta la partenerul tau. Sunt sigur.

Nu vreau sa ma pronunt prea mult insa aveti dreptul sa stati cu cine vreti si poate e mai bine asa decat sa va mintiti posibil partener de viata (posibila sotie in cazul barbatului cu care te vezi acum). Daca va si intelegeti bine si exista aceasta atractie incredibila, nu e exclus sa fiti suflete-pereche.

Tu iti inseli prietenul, ala isi inseala viitoare sotie si nu stiti ce e de facut? Ati putea incerca solutia pe care o aplicau stramosii nostri, musulmanii si triburile aborigene, anume, lapidarea. Va rezolva problemele tuturor, voi nu veti mai avea pentru ce sa va faceti griji iar partenerii vostri scapa de doua tarfe.

Sincer, nu stiu daca sunt in masura sa comentez pentru ca am 18 ani si nici nu am avut o relatie pana acum. Din ce am citit nu pot sa spun multe.
Tu l-ai intrebat sau el ti-a povestit de relatia cu iubita lui?
Si daca urmeaza sa se casatoreasca, nu inteleg de ce incearca ceva cu tine. Poate ceva de o noapte, nu stiu, e doar parerea mea, imi cer scuze daca te-am jignit cu ceva.

Am sa incep cu un proverb,, Ochii care nu se vad se uita '', acel baiat ( colegul tau ) are deja o relatie, de fapt ca si tine, prin urmare nu ar fi mai frumos, mai matur ( daca va intelegeti atat de bine si aveti sentimente puternice unul fata de celalalt asa dupa cum sustii ) sa va anuntati partenerul/partenera ca relatia voastra este de domeniul trecutului si ca intre timp aveti o alta relatie si ca ati gasit fericirea in alta parte si ca,,,,,

Nu sunteti pregatiti sa renuntati la partenerii vostri?

Nu vreau sa crezi ca te cert, dar uneori trebuie sa fim mai duri sa fim intelesi :
----Unde/care / cine este copilul de care spui ca mai are de crescut?
---- Unde este barbatul matur, cu capul pe umeri?

Parerea mea este ca tu pur si simplu deocamdata esti doar vanata de acel coleg, sant sigur ca el stie tot trecutul tau, prin ce treci si vei fi doar folosita.

Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, dar, tu ai fi de-acord ca prietenul tau, sa fie cu o alta fata, si sa stii ca peste un an tu trebuie sa te casatoresti cu el?
prin urmare, nu numai ca o sa provocati suferinta, dar distrugeti si o urmatoare casnicie iar tu cat de gaina poti sa fii sa faci una ca asta o altei persoane care ar putea fi in locul tau?
Eu zis sa te gandesti bine si sa termini relatia, ai 22 de ani, nu mai ai 17-18, trebuie sa te maturizezi si sa iti gasesti pe cineva singur, in plus, mereu in tine va fi un sentiment de suspans si intrebarea "daca ma inseala?" va fi mereu dupa tine, la fel si la el, asa ca eu zic sa ii puneti punct, sa ramaneti buni prieteni, si sa iti cauti pe cineva care este dispus sa iti ofere toata dragostea si increderea necesara pentru a trece peste toate in viata!