Buna tuturor.Am si eu o problema in dragoste si as avea nevoie de cateva pareri sau sfaturi din partea voastra.Ma numesc Cristina si am 22 de ani. Iubitul meu are 20 de ani si suntem impreuna de 1 an si 2 luni.Ne vedem foarte rar pentru ca el este plecat mereu si poate de aceea relatia noastra nu este foarte sudata.Ne certam uneori din motive neimportante si tind sa cred ca el este inca un copil care mai are de crescut.Inca nu prea stie ce isi doreste de la viata.Acum 2 luni, la locul meu de munca a venit un baiat cu 7 ani mai mare decat mine.La inceput il vedeam ca pe un simplu coleg, dar cu timpul am inceput sa ne cunoastem mai bine si am observat ca suntem amandoi pe aceeasi lungime de unda si ca privim amandoi in aceeasi directie catre viitor.El este un barbat matur, cu capul pe umeri si stie sa fie mereu alaturi de o femeie.Petrecand foarte mult timp la munca cu el, inevitabilul s-a produs si m-am indragostit de el.Si el simte ceva pentru mine si uneori nu ne putem abtine sa nu ne sarutam sau sa nu ne luam in brate pe furis.Si el are o iubita tot de 1 an si 2 luni si anul viitor urmeaza sa se casatoreasca.Nu suntem pregatiti nici unul dintre noi sa renuntam la partenerii nostri dar nici unul la altul nu putem renunta pentru ca sentimentele dintre noi sunt mai puternice decat ratiunea.Am discutat amandoi si ne-am intreabat ce e de facut in asemenea situatie dar nu am ajuns la nici o concluzie.Voi ce parere aveti?

Daca s-a ajuns la aceasta situatie inseamna ca in ambele relatii, atat in a mea cat si in cea a colegului meu nu exista sentimente destul de puternice, pentru ca daca eram fericiti in totalitate nu ajungeam sa simtim ceva unul pentru altul.Si stiu ca ambii parteneri ai nostri ar suferi daca am hotara ca noi doi sa fim impreuna, dar mai mare ar fi suferinta daca ar afla ca ramanem fizic langa ei si cu sufletul in alta parte.Si imi dau seama ce va simti "biata fata" nu atunci cand va afla ca este parasita inainte de nunta si atunci cand el va hotara totusi sa se insoare cu ea desi nu isi doreste cu adevarat acest lucru.Eu cred ca este mai dureros sa ai langa tine o persoana care s-ar putea sa nu te mai iubeasca.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, probabil ca nici unul dintre voi nu sunteti destul de fericiti cu actualii. Ai si tu dreptatea ta in ce spui, nu te contrazic. Doar ca nu mi se pare ok ceea ce faceti. Pe viitor gandeste-te asa: Daca va aparea una mai buna ce se va intampla? Te va lasa si pe tine cum a lasat-o si pe cea dinaintea ta. Acum ramane la aprecierea ta. Bafta :*

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca el dupa ce am inceput sa ne cunoastem mai bine a ajuns la concluzia ca nu este sigur de pasul pe care doreste sa il faca nu cred ca eu sunt de vina.Asta se intampla din cauza ca sentimentele dintre ei nu sunt suficient de puternice pentru a forma o familie.Si el a fost de acord cu aceasta casatorie mai mult fortat.Adica ea a insistat foarte mult pe tema asta si la batut mereu la cap.El nu se simtea pregatit pentru pasul acesta nici inainte de a ma cunoaste pe mine.

Răspunde

Raportează

Evaluează