Buna tuturor, de o bucata de timp sufar ingrozitor dupa o fata (nu acel tip de suferinta, ci acea suferinta care te face sa te gandesti la acea persoana ca fiind jumatatea ta, si stii bine ca nu ai nicio sansa).



Totul a inceput de cand a venit la noi in clasa in Sem.2, atunci cand am vazut-o, parca m-a izbit autobuzul (nu in sensul ala), am simtit o caldura in inima mea, mereu cand o vedeam ca zambeste sau se uita spre mine, pur si simplu ma topeam, mereu cand era in preajma mea, imi transpirau mainile intr-un hal, incat stateam cu ele pe langa pantaloni si mereu mi le stergeam, imi uitam gandurile, nu ma mai puteam concentra nici sa scriu (odata a stat in banca cu mine la ora de engleza) si cand am jucat odata volley, eram asa de indemanatic incat nici nu stiam sa lovesc in mingea aia lol.



Ma rog, revenind mai sus, speram ca ea sa nu aiba nicio cunostinta in clasa (adica sa nu fi avut nicio prietena care deja sa-i prezinte clasa, stiti voi, speram eu sa ma bag in seama asa, subtil). Nu sa ma dau important, dar sa aiba pe cineva mai apropiat, fiind noua venita si neavand pe nimeni cunoscut in clasa.



Oricum, cateodata pare sa fie cam retrasa de mine, eram odata cu doi colegi si o colega stand la geam, ea a venit de la baie si avea mainile ude, i-a stropit pe cei doi baieti in gluma dar la mine s-a uitat cu coada ochiului si nu mi-a facut nimic, m-am simtit cam dat la o parte, adica nu sunt chiar asa retras sa nu-si permita unele gesturi cu mine... dar in schimb, odata cand stateam in tocul usii tot cu un coleg, vorbeam noi acolo niste treburi, gen blocam oleaca usa (nu intentionat), ea voia sa se duca pana la magazin si cand a vrut sa iasa, si-a pus gen mainile pe abdomenul meu si s-a uitat putin la mine zambind si a spus "scuze", dupa a plecat, in acel moment, in interiorul meu eram in extaz, deci niciodata in doi ani jumate de liceu nu am mai simtit o asa placere laughing, dar nu m-am manifestat prea tare in fata colegului... doar stateam incordat si incercam sa revin la discutiile cu el, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.



De atunci, incep sa jelesc in casa ca un pusnic, nu-mi mai arde de jocuri, de nimic, stau pur si simplu si 'sufar' la pozele ei, ascultand melodii mai "deep", stiu ca nu-mi face bine treaba asta si nu rezolv nimic, dar simt nevoia aia sa fiu linistit mereu... sa ma gandesc la ea, creându-mi propria mea lume in mintea mea, unde suntem doar noi doi.



Voi ce credeti ca au fost cu gesturile alea? Gen pur si simplu putea sa treaca pe langa noi, ca nu era usa chiar asa de ingusta, fara sa zica nimic, fara sa ma atinga (pe mine), sau faza cu mainele ude. oare se simte jenata fata de ceilalti colegi?



Tin sa mentionez ca e singura, are statusu' relatiei pe FB, neavand un iubit, asta e o bila alba, pentru mine.



N-am avut niciodata o prietena, dar asta nu inseamna ca sunt un ciudat care sta numai in casa si butoneaza telefonul' mereu in pauza, stiu sa ma comport... dar sunt extrem de timid, ma pierd rapid, niciodata n-am simtit un asa sentiment de puternic pentru o fata.



Imi e teama sa nu ma respinga... mai ales, sa afle si ceilalti colegi, dupa o sa ajung o tinta a umilintei, ca asa e clasa mea. Daca s-ar intampla asta, as fi distrus, cred ca m-as inchide in mine cu totu'.



Ea a venit la noi pentru ca la liceul ei era prea greu, si chiar se plangea (asa si colega ei, a venit la noi, dar din clasa a x-a) si invata destul de bine, fata de mine, eu ma concentrez mai mult pe obiectele principale profilului (istorie, romana, geografie), oricum asta nu conteaza, nu sunt pleava clasei.



Oricum, cred ca am scris deja prea mult, nu stiu daca o sa cititi chiar tot, dar am nevoie de ajutoarele voastre, cum as putea sa fac primul pas? Multumesc pentru timpul acordat si scuze daca n-am nimerit categoria corecta, dar cam despre asta e vorba, de dragostea adolescentina, nu sex.



Astept raspunsuri mai complexe.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook