eu sunt noua aici si vreau sfaturile voastre. parerile voastre.bun.sa incep: sunt cu sotul meu V. de 7 ani, casatoriti de 3 luni. in urma cu 2 ani eu am fost plecata din tara printr-un program studentesc pe perioada verii. in acea vara am cunoscut pe cineva de foarte departe. sa-i spunem A. am fost foarte apropiati unul de celalalt. ne intelegeam de minune, ne completam intru totul. cand s-a terminat vara am plecat fiecare la casa lui(eu romania, el mexic). eu nu i-am dat niciodata datele mele de contact.eu am avut email-ul lui dar nu l-am mai cautat niciodata. am crezut ca totul a fost o idila de vara. el in schimb m-a cautat fara incetare peste tot pe internet, facebook, hi5 si altele similare. ba chiar a trimis email-uri celor la care am lucrat eu in acea vara sa ceara adresa mea de email dar erau date confidentiale. eu anul acesta m-am casatorit, in august mai exact. am avut o relatie frumoasa cu cel care imi este sot acum dar nu am fost niciodata 100% multumita de comportamentul lui. sa spun ca nu imi place foarte mult educatia pe care a primit-o. ca sa fiu draguta. m-am casatorit pentru ca am facut prostia sa ma mut la el (facand facultatea in orasul din care este el) iar dupa acest pas, parintii mei nu concepeau faptul sa nu ma casatoresc cu el. si eu vroiam sa fac asta dar nu stiu daca pentru faptul ca imi doream eu cu adevarat sau isi doreau cei din jur. sa spunem ca aveam unele indoieli dar nu am avut niciodata curajul sa vorbesc despre asta si intotdeauna m-am multumit cu mai putin. nu m-am gandit niciodata sa fiu eu fericita pe deplin. am trait intotdeauna prin fericirea celor din jur. eram fericita sa ii vad pe cei dragi fericiti. in urma cu 1 saptamana A. mi-a reperat pagina de facebook pe care o am activata de 2 saptamani. mi-a spus ca m-a cautat fara incetare. ba chiar ca are bilet sa vina in romania. in ianuarie vroia sa vina sa ma caute in romania. problema e ca de cand am reluat legatura cu A. mi-am dat seama ca nu simt nimic pentru cel care imi e sot, doar m-am obisnuit cu el. acest barbat A. ma face sa simt lucruri pe care nu le-am simtit niciodata. e dispus sa riste totul pentru mine. spre deosebire relatia cu sotul meu, relatia cu A. ma face sa am fluturi in stomac, ma face sa imi bata inima cu putere, ma face sa ma simt vie si mai ales foarte fericita. stie ca m-am casatorit si respecta lucrul asta. mi-a spus ca vrea sa fie cu mine orice ar fi si ca e dispus sa ma mai astepte inca 2 ani sau 10 daca atat imi trebuie sa ma gandesc la ce vreau sa fac cu viata mea. orice decizie voi lua el o va respecta si spera din toata imina sa i-au o decizie favorabila mie. sa-mi fie mie bine.
eu nu stiu ce sa fac. sunt constienta de faptul ca viata pe care o am alaturi de sotul meu nu este cea pe care mi-o doresc (ne intelegem doar in pat). dar nu sunt pe deplin fericita cu el. uneori cand se enerveaza devine violet verbal si asta ma sperie forte tare. daca de acum se comporta sa mai tarziu unde va ajunge. mi-a dat o palma o data fara motiv. era nervos, l-am intrebat ceva si a tipat la mine si mi-a dat o palma. nici pana cum nu stiu de ce si nici scuze nu si-a cerut. pot sa spun si ca nu avem deloc viata sociala. nu simt ca traiesc. vreau sa plec. sa ma deschid, sa traiesc. cu el ma simt prizoniera. nu iesim niciodata in oras, nu mergem la petreceri, nu iesim cu prietenii.doar serviciu si acasa. si avem doar 23, respectiv 25 ani. nu vreau sa traiesc asa. mi-am pus in minte un termen pe care sunt dipusa sa il respect. 1 an cred ca e suficient ca eu sa analizez cum evolueaza relatia noastra si sa i-au decizia corecta. imi trece prin cap ideea divortului. va rog, ajutati-ma cu un sfat, un gand. va multumesc! si va rog sa nu ma judecati. din greseli invatam cu totii

Ai incercat sa vorbesti cu sotul tau despre ce ai vrea sa faceti, ce iti place, ce te deranjeaza? gandeste-te bine la tine, la fericirea ta.lasa-L pe A un pic deoparte, trebuie sa te gandesti ca poate maine o sa fii cu el sau nu, gandeste-te doar la aceasta casnicie. daca chiar crezi ca nu mai este nici o sansa, pune piciorul in prag si fa ceea ce trebuie sa faci indiferent de ce spun ai tai... apoi sa te gandesti la o relatie cu A!

Mda.nu stiu ce e asa amuzant...:-s

Parerea mea este ca ia umblat cu doi pepeni intr-o mana si inca mai umbli. In ceea ce il priveste pe sotul tau, chiar crezi ca el nu stie, sau nu banuieste ca ai o mare problema care-l afecteaza? Chiar il crezi atat de prost? Te-ai intrebat vreo data ce-i in sufletul lui, stiind ca sotia lui, (adica tu) e cu mintea si sufletul prin alte parti? In viata trebuie sa ai uneori curajul sa alegi ceea ce este drept, nu ceea ce iti place...
Te-ia gandit, poate ca "celalalt" intre timp s-ar putea sa te fi inlocuit?
Imi pare rau ca poate acest raspuns nu-i tocmai ceea ce asteptai, dar varsta si experienta de viata ma fac sa-ti spun toate cele de mai sus. Este bine sa stii cam care ar putea fi optiunile, vazute de un om ceva mai trecut prin alea, alea...
Spune-i sotului sincer si deschis despre ce este vorba si vezi si parea lui. Stii ca intr-o casnicie sunt doi oameni uniti intr-o singura fiinta?

Pai...nu ti-ai dat tu singura raspunsul?

Relatia cu sotul tau si decizia pe care trebuie s-o iei nu trebuie sa aiba legatura cu A. Poate ca el va exista in continuare in viata ta, poate nu. Dar tu vei exista liga tine insati mereu. Daca n-ar fi A. ai mai vrea sa divortezi? E bine ca nu vrei sa iei decizii pripite, timp de 1 an ai timp sa analizezi, sa vorbesti cu apropiatii, cu sotul (asta daca ai cu cine discuta). Nu mai traim in feudalism, divortul nu e intotdeauna un esec, iar tu nu esti obligata sa-ti sacrifici viata doar pentru ca familia considera ca "daca te-ai mutat cu el, atunci te mariti cu el, ai program saptamanal de scandal, dar viata trece, o sa imbatraneasca si n-o sa mai poata sa dea). Vrei sa ai copii cu un barbat violent? Cred ca e bine ca nu esti "indragostita pana peste cap de el", vei lua o decizie mai la rece, dar incearca sa o iei facand abstractie de A.

Nu crezi ca prin modul tau de a te gandi la celalalt, il vezi( sau ai impresia) pe sotul tau intr-un mod diferit( poate chiar anormal)
cred ca mai bine iti iei o mica pauza de gandire de la celalalt si analizezi casnicia ta. si daca nu merge...

Exact prin aceeasi situatie trec si eu acum. mi-am facut un prieten, ne intelegeam bine, lucrurile au mers mai repede decat m`am asteptat vreodata si in cateva luni s`a mutat usor usor la mine. mama nu a fost de acord sa stam "in casa ei" decat daca ne casatorim si asa am plecat la el. stam impreuna de 1 an si avem si planuri de nunta. la fel ca tine am trait si eu intotdeauna pe fericirea celor din jur si asta era cel mai important pentru mine, si tot la fel ca tine m`am obisnuit cu barbatul asta. si in viata mea exista cineva care ma face sa simt cu adevarat ca iubesc, ma face sa am fluturi in stomac si sa imi bata inima cu putere. as vrea sa renunt la tot ce am doar sa fiu cu el dar pur si simplu nu pot! nu pot sa ma gandesc ca o sa-l fac sa sufere pe cel de langa mine, prefer sa tin in mine totul, sa tac si sa merg mai departe asa cum am inceput din greseala, cu toate ca cel pe care il iubesc cu adevarat mi-a spus ca ma asteapta sa ma hotarasc, nu ma preseaza...

ar fi bine daca ai putea sa vorbesti cu sotul tau despre asta. eu una nu pot si urasc feul meu de a fi

Va multumesc pentru raspunsurile voastre. sotul meu nu are idee de aceasta reletie a mea cu A. si nici nu pot sa-i vorbesc despre asta pentru ca stiu reactia pe care a avut-o cand a auzit ceva asemanator despre o cunostinta a noastra.
am incercat de nenumarate ori sa vorbesc cu sotul meu despre modul nostru de viata, i-am cerut sa incercam sa iesim in oras macar 1 data pe saptamana dar e imposibil sa-l conving. de fiecare data cand deschid aceasta discutie primesc acelasi raspuns: sunt obosit, nu am chef, nu vreau.
relatia noastra e usor distanta de mai mult timp. inca de dinainte de a ne casatorii eu i-am spus sotului ca in momentul in care nu o sa mai mearga relatia, exista posibilitatea divortului. dar niciodata nu m-am gandit ca o sa simt ca nu mai avem nimic in comun atat de repede.
va multumesc inca o data pentru raspunsuri si mai astept pareri

Baby, multumesc pentru confesiune. nu pot vorbi cu sotul meu despre asta. nu ca nu as vrea dar deja stiu reactia lui. ma incurajez singura si ma pregatesc pentru ziua in care o sa am curajul sa-i cer sa divortam. zilnic ma gandesc si pun in balanta cum este viata mea cum, cum ar fi fara el si cum as vrea sa fie. si cu cat ma gandesc mai mult, cu atat realizez ca nu vreau sa-mi petrec restul vietii alaturi de el. imi pare rau ca nu am realizat acest lucru inainte de nunta. daca iubesti pe altcineva cu adevarat, schimba lucrurile acum si fi cu acea persoana. nu te casatorii. nu face greseala pe care am facut-o eu. e mult mai usor pentru tine sa renunti si sa-ti iei viata de la capat cu cel pe care il iubesti. eu din pacate nu mi-am dat seama la timp. dar niciodata nu e prea tarziu sa iau o decizie si sa indrept lucrurile. o zi buna tuturor