Povestea ta este o aplicatie perfecta a principiului cauza (adulterul comis de tatal tau in relatia cu mama ta)- efect (teama ca un alt barbat ti-ar putea face acest lucru tie). Partea buna este ca problema ta are o solutie si trebuie doar sa te detasezi putin si sa ma asculti. Prietenul tau trebuie sa fie un om bland si iubitor, pentru ca daca te-a "luat" langa el cu dificultatea ta de apropiere dpdv sufleteste, inseamna ca doreste sa iti fie si alaturi atunci cand o sa o depasesti, ca sa va bucurati amandoi de rezultatul pozitiv. In primul rand, trebuie sa il apreciezi pentru chestiune asta. Si chiar daca nu ar fi el, ci alt barbat, trebuie sa inveti sa il apreciezi pe fiecare barbat din viata ta. Barbatii sunt faini si sunt sufletisti, sensibili (chiar daca nu o arata mereu), dar si curajosi, obiectivi, ambitiosi (chestii care pot determina o femeie sa evolueze) si de aceea, ar fi nasol sa fugi de barbatii care o sa iti iasa in cale. Faptul ca tatal tau a facut chestia aia oribila nu trebuie sa te determine sa gandesti doar intr-o singura directie.Sunt convinsa ca tatal tau avea si alte calitati, desi nu le ai acum in vedere. Sa-ti ramana in minte doar lucrurile bune facute de el. Plus ca ar fi bine, daca nu tatalui tau, atunci macar tie, sa iti dovedesti ca poti gasi un barbat sincer si care sa te respecte si cu care sa iti consolidezi o viata impreuna, nu? Gandeste-te si la prietenul tau. Probabil tu esti ca un sloi de gheata, iar el incearca sa te "topeasca" tot aprinzandu-si bricheta... bineinteles ca se va arde. Rau. Trebuie sa te lase la temperatura camerei, sa te dezgheti incet-incet, sa uiti de trecut si sa inveti sa iti deschizi sufletul fara frica. Pt asta, trebuie sa va axati in primul rand pe comunicare! Viata e scurta.e pacat sa o irosesti doar pentru ca altii au facut anumite greseli. Am incredere ca o sa fie bine!
Trebuie sa iti invingi frica si numai tu singura poti face asta.Nu poti lasa ca acest lucru sa te marcheze pe viata.Asta inseamna ca o sa ramai toata viata singura de frica sa cumva sa se produca inevitabilul.Te-ai gandit ca poate el chiar merita sa iti pui toata increderea si iubirea in el? E un barbat in toata firea, nu cred ca la 27 de ani cauta aventuri! Daca iti da de inteles ca se implica atat emotional cat si sentimenital, invinge-ti teama si spune-i ce te macina.Nu te feri de el sunt sigura ca va intelege si te va incuraja.Nu te va lasa, crede-ma!
Ti-as da funda, dar n-am cum. Ai spus cam tot ce trebuia spus. Bravo
Mai sa fie...mai zic si eu chestii bune, asadar Mersi
Iti multumesc mult. :* o sa citesc mesajul tau pana mi se va tipari bine in minte .
Lucrurile astia nu se previn, trebuie sa te gandesti la varianta ca intr-o zi partenerul tau te va insela si sa te obisnuiesti cu ideea, pentru ca dpdv fiziologic este normal ca omul sa comita adulter, pentru ca omul NU este proiectat sa fie monogam. incercand sa nu te implici, iti faci rau, mai bine profita cat poti de relatie bucurate de ea si asumati riscul unei despartiri/adulter/ce o fi. te-ai gandit ca poate vei ajunge chiar tu in situatia sa comiti adulter sau sa iti inseli iubitul? o sa imi spui ca nu ai face asa ceva, dar in realitate cand esti pus in situatie respectiva, lucrurile vor sta altfel
" dpdv fiziologic este normal ca omul sa comita adulter" si "omul NU este proiectat sa fie monogam" se cam contrazic. De unde si pana unde se intinde aceasta "normalitate'? E normal ca, daca ai ales sa fi monogam, sa iti asumi si tot ce tine de asta. Si chestiunea asta e foarte posibil sa o faci din dragoste, ca doar nu te-ai casatorit cu gandul ca a doua zi sa mergi in bratele altei persoane decat sotul/sotia ta. Daca se intampla ca dragostea sa nu dureze, sa apara neintelegeri, echitabil e divortul si fiecare pe drumul sau, in cautare de noi drumuri. Asta e normal.
Fata nu trebuie sa se "obisnuiasca" cu idei preconcepute si cu experientele de viata ale altora. Traim intr-o lume in care sunt suficiente cupluri fundamentate pe principii pe care le respecta. Reciproc. Si sunt ferm convinsa ca o e pe drumul cel bun. O sa fie fericita, asa cum isi doreste, langa un barbat de calitate.
Amestecarea legilor fizice in starile psihice este ca si cum ai amesteca desenul tehnic in pictura artistica. Nu te implici emotional pentru ca el nu a reusit sa depaseasca acel prag in care tu sa il privesti ca pe o pereche perfecta. In mare parte intervine neincrederea in el, pe care instinctul tau o defineste. Faptul ca tu dai vina pe o intamplare de mult face constiinta ta sa fie mai usoara, si sa poti trece peste aceasta problema considerandu-te "normala" Cu alte cuvinte ei sunt de vina. 5 luni e o perioada mica pentru a cunoaste cu adevarat un partener, instinctul tau functioneaza. Daca nu a fost el cel care sa-ti rastoarne intreg universul (si atunci nu ai mai sta pe ganduri si ai intreba aici) va trebui sa treaca ceva mai mult timp pana sa ai incredere in el si involuntar sa te implici. Ca doar emotiile nu vin de la un robinet ce constient le poti regla sau sunt dependente doar de una sau doua variabile.
Cu ce? ) Care este modalitatea care "da roade"?
Am un sistem de irigatii care "da roade" inclusiv pe seceta, deci cresterea ta este garantata
Hmm, cu niste tocuri, mai-mai ca ma depasesti
Pai atunci imi iau tocuri "de uscat", nu imi mai trebuie sitemul tau de irigatii ca sa ma ud toata Problem solved
Hehe, pierderea ta
Deci nu mai vrei sa cresti
Mai vedem noi a cui e pierderea. A mea: ca imi iau tocuri si o sa fiu sexy si mai inaltuta, sau a ta: ca nu iti vinzi marfa?!
Nu-i bai ca marfa mea n-are termen de expirare E nelimitata, ca minutele de la Telekom
Trebuie sa te contrazic. Apa determina ruginirea Asa ca...mai stai si tu pe la soare cu marfa )
La soare? Pai se evapora (si uite asa am ajuns sa facem chat pe intrebarea fetei )
Da... e cazul sa ne oprim Cu scuzele de rigoare.
Evident. Scuzele noastre se indreapta catre autoarea intrebarii care, dealtfel, a si primit cateva raspunsuri destul de pertinente, zic eu.
Cand am vazut "25 de raspunsuri" m-am gandit: vai dar ce interesata este lumea de intrebarea mea. )))
va multumesc :*